Ultima zi în Budapesta

Ultima zi în Budapesta

Când ne-am trezit duminică şi am văzut că afară nu mai plouă, ci ninge, ne-am bucurat sincer. Ne-am zic să dacă am putut petrece trei ore în Grădina Zoologică pe ploaie, ne descurcăm liniştiţi cu o ninsoare. Aveam plănuit pentru ultima noastră zi în Budapesta să vizităm partea Buda (noi eram cazaţi în Pesta), în special castelul Buda.

Doar că pe când ne-am coborât din tramvai, am ajung la concluzia ca "banala" ninsoare era de fapt un adevărat viscol şi de-abia ne puteam ţine ochii deschişi. Am renunţat la ideea de a urca pe jos până în cetate, în primul rând din cauza vremii şi în al doilea rând pentru că voiam să ne păstrăm energia pentru a vedea obiectivele turistice. Astfel că am ales varianta furnicularului.

"Călătoria" a durat doar câteva minute, însă e o senzaţie drăguţă. Plus că vederea asupra Pestei devenea din ce în ce mai frumoasă.

Am nimerit chiar lângă faimosul castel şi am început să-i vizităm curtea.

 

Nu aveam de gând să intrăm, însă frigul de afară, fulgii de zăpadă care ne intrau în ochi ne-au cam făcut să ne gândim că un muzeu uscat şi călduţ ar putea fi o idee bună. Aveam de ales între cele două mari muzee în care este împărţit castelul: Muzeul de Istorie sau Galeria Naţională. L-am ales în unanimitate pe primul.

Muzeul de Istorie este imens, probabil cel mai mare muzeu prin care m-am plimbat vreodată Are două etaje, parter şi subsol. Nu ştiu cât timp am petrecut aici, dar minim două ore în mod sigur. Practic în acest muzeu am găsit exponate din Antichitate până în prezent, trecând prin toată istoria Budapestei. Sunt atât de multe lucruri acolo încât mi-ar fi greu să vi le povestesc în amănunt. Unele foarte interesante, altele mai puţin, nici nu aş putea să vă spun ce mi-a plăcut mai mult. Avem şi o mulţime de poze, mult mai multe decât îmi permite spaţiul aici, aşa că vă arăt doar câteva dintre ele.

 

După ce am ieşit din castel ne-am plimbat mai departe până am dat de Biserica Matei şi Bastionul Pescarilor. Biserica Matei este o construcţie superbă, cel puţin din exterior, pentru că înauntru n-am mai avut răbdare să mergem (era şi o coadă imensă la bilete). Cel mai mult mi-a plăcut faptul că era foarte colorată.

  

Bastionul Pescarilor are şapte turnuri, reprezentând cei şapte regi şi este o construcţie foarte mare. Din micile turnuleţe avem o vedere minunată asupra Pestei.

Ne-am oprit cu obiectivele turistice aici, pentru că tremuram de frig şi ne doream foarte mult un gulaş să ne încălzească pe interior. Sinceră să fiu, din punctul ăsta de vedere nu mi-a plăcut foarte mult partea Buda, mi s-a părut prea comercială şi orientată către turişi, iar preţurile erau duble decât în partea Pesta. Ca să vă faceţi o idee, un magnet de frigider lângă hotelul nostru era 500 de forinţi, pe când în Buda era 2000 de forinţi. Am avut intenţia să intrăm într-un restaurant, dar era super plin şi nici nu ne-a inspirat încredere.

Aşa că ne-am îndreptat frumos către tramvai. Pe drum am trecut pe lângă oficiul preşedintelui şi am avut ocazia să vedem şi schimbara de gardă.

Plin de turişti asiatici care le făceau poză la soldaţi. Erau inclusiv câţiva la post, ştiţi genul ăla englezesc care n-au voie să aiba nici o expresie a feţei sau să se mişte.. şi toţi turiştii asiatici îşi făceau poze cu ei. Eu n-am vrut pentru că îmi pot doar imagina la ce se poate gândi săracul soldat în momentele alea.

Până la urmă ne-am întors în Pesta şă am căutat un alt local de pe lista mea de acasă, mai exact Ruben. Un local foarte simpatic, atmosferă plăcută, mâncare bună, preţuri destul de ieftine. Singurul "inconvenient" a fost că nu aveau toate preparatele din meniu disponibile, însă am apreciat că ne-au anunţat acest lucru încă dinainte de a ne aşeza. Am mâncat faimosul gulaş, unul picant şi fierbinte care ne-a încălzit bine. Apoi am mâncat ceva piept de curcan pane cu orez şi ciuperci, la care mi s-a recomandat (de către ospătar, un nou plus) un vin alb, Riesling parcă, care a mers minunat cu pieptul de curcan, chiar nu mi-a venit să cred ce bine se potrivesc. Iar la desert un creme brulee, cu crustă de caramel deasupra şi un sos de fructe de pădure cu vin.

Am dat unele detalii mai amănunţite, despre localuri şi de astea, pentru că am vrut ca aceste articole despre Budapesta să servească şi ca un fel de jurnal de călătorie, dar şi ca un ajutor pentru cei ce îşi doresc să viziteze Budaesta în viitor. Cam asta a fost excursia noastră, seara de duminică s-a încheiat cu o mică plimbare prin centru şi mici cumpărături. Un weekend minunat într-un oraş frumos.


4 thoughts on “Ultima zi în Budapesta

  1. Este minunat orasul, are un aer medieval exact pe gustul meu, foarte multe obiective turistice, perfect pentru un weekend. M-ar tenta si pe mine sa merg la primavara…
    Frumoasa prezentare, multumim pentru micul jurnal de calatorie. Care este urmatorea destinatie? 😀

    1. Chiar merita sa vezi Budapesta, e superba 🙂
      Nu ne-am hotarat inca la urmatoarea destinatie, avem cateva locuri care ne-au facut cu ochiul, insa depinde de timp si buget, pentru ca noi avem un an super aglomerat. Oricum, in principiu ne-am dori sa fie o plaja acolo 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered