Browsed by
Tag: Summer trip 2015



Summer Trip 2015 – Belgrad

Summer Trip 2015 – Belgrad

Înainte să ajung la Belgrad trebuie să vă povestesc de seara dinainte. După ce am aflat că nu avem asigurare pentru Bosnia, am făcut cu toții o ședință pe balconul nostru din Cavtat ca să ne hotărâm ce facem mai departe. Traseul nostru inițial era să trecem prin Bosnia, apoi prin Serbia, să dormim o noapte în Belgrad și apoi acasă. Era drumul cel mai scurt (și destul de lung oricum). Mai aveam varianta să trecem prin Muntenegru spre Serbia, dar am fi făcut mai mult și s-a propus inclusiv să facem drum întors prin Croația și Ungaria, dar am fi pierdut cazarea din Belgrad (era prea târziu să mai anulăm), ca să nu mai zicem de lungimea drumului. Motivul pentru care această variantă a intrat măcar în discuție a fost paranoia pe care ne-am luat-o citind pe net tot felul de chestii. Ne așteptam deja la mine în Bosnia uitate din război, amenzi usturătoare, reținere cu orele la poliție și chiar închisoare, furtul mașinii etc.

Până la urmă am hotărât să ne luăm inima în dinți și să urmăm planul inițial (iar în caz că nu am fi reușit să trecem granița în Bosnia, ne-am păstrat Muntenegru ca plan B). Din fericire am reușit să ne facem la graniță o asigurare pe 3 zile (minimul posibil), așa că am trecut prin Bosnia. Nu am luat-o prin Mostar și Sarajevo așa cum ni s-a recomandat, ci de-a lungul graniței pe drumul cel mai scurt. Băieții au condus cu grijă să nu încalce nici o regulă de circulație, așa că nu am avut probleme pe drum. Despre Bosnia nu știu ce sa vă zic, am văzut partea muntoasă, care e frumoasă, nu extrem de diferită de ce putem vedea în România sincer. În Serbia am mers ok, mai ales că este și autostradă, dar am prins o coada imensă chiar la ieșire, ca să intrăm în Belgrad. GPS-ul ne arăta că mai avem 15 minute până la cazare, dar am ajuns acolo după două ore.

Ne-am cazat în apartamentul Duga, care se afla într-un bloc de 20 de etaje, la etajul 12. Măcar erau trei lifturi, deci am urcat rapid, dar am simțit un pic că e ditamai blocul pentru că pe scară era un miros ciudat, parcă de mâncare pentru animale. Din fericire în apartament nu l-am simțit. Cred că cel mai mare apartament în care am stat, cu trei camere, două băi (una cu toaletă, una cu duș), o bucătărie imensă și un balcon. Mi-a plăcut mult view-ul de la geam, care dădea spre un pod peste Dunăre. Ambele dormitoare aveau câte o canapea extensibilă dublă, dar eu personal am dormit ca un bebeluș. Pozele sunt de pe booking:

Deja era târziu, așa că ne-am schimbat rapid și am luat-o spre centru. Doar că ne-am dat seama că habar n-avem cum să ajungem acolo, așa că după o scurtă deliberare, ne-am urcat într-un taxi. Nu ne scosesem dinari, aveam doar euro, dar ne-am descurcat așa. După ce taximetristul ne-a lăsat în fața parcului Kalemegdan, am zis să o luăm pe jos spre un restaurant anume. Doar că surpriză, toate numele de străzi erau scrise cu litere chirilice. Așa că am avut oportunitatea de a descoperi ce oameni de treabă sunt sârbii, probabil cei mai de treabă din toate țările în care am călătorit până acum. Cu toții știau engleză (inclusiv cei în vârstă), erau drăguți, politicoși și când i-am întrebat de o stradă și-au scos telefoanele și ne-au arătat pe Google Maps cum ajungem acolo.

Am ajuns la Gradska, un restaurant tradițional pe care l-am găsit pe TripAdvisor. Am avut parte de o servire foarte amabilă și am fost încântată să descopăr un cidru nou, cu aromă de cireșe. Mie nu îmi era foarte foame, așa că nu mi-am luat aperitiv, Marian și-a luat Kajmak cheese, care s-a dovedit a fi un fel de brânză de burduf amestecată cu cremă de brânză. Prietenii noștri și-au comandat un platou Gradska, care s-a dovedit a fi imens, cu tot felul de prosciutto, cașcaval, măsline etc. Din păcate nu mai aveau miel deloc (din câte am înțeles vor să se focuseze mai mult pe pește). Pentru felul principal, Marian a încercat o Toplicka janija, care e un fel de tocăniță cu cărnuri de toate felurile și legume, am gustat și eu puțin și mi s-a părut extrem de aromată.

Eu mi-am luat din nou o pleșcoviță, doar ca să o pot compara cu cea din Croația. Asta mi s-a părut ceva mai picantă, parcă cu alte condimente, dar n-aș putea zice care a fost mai bună.

Mi-am mai luat și ceva side dish, un fel de mâncare din cartofi (pentru că nu știam că voi avea garnitură la pleșcoviță), care a venit servită în ceva asemănător tocăniței lui Marian, deci un alt fel de mâncare în sine. Prietenii noștri și-au luat și ei o pleșcoviță, ceva carne de porc cu Kajmac cheese deasupra și vreo două salate mari. Noi fetele am băut cidru, băieții bere și la sfârșit ospătarul ne-a oferit din partea casei câte un păhărel de rachiu de-al lor, mai slab decât pălinca noastră, dar foarte aromat. Ei bine, tot ce v-am povestit aici, mâncăruri pentru 4 persoane (n-am putut niciunul dintre noi să terminăm tot din farfurie) și băuturi ne-a costat echivalentul la 150 lei.

Și cu ocazia asta am descoperit că Belgradul e un oraș super ieftin. Clar trebuie să ne întoarcem pentru un city break.

Era deja cam ora 22 când am ieșit din Gradska, dar ne-am întors totuși spre Kalemegdan. Am vizitat puțin din fortăreață, am văzut orașul de sus, din păcate pozele pe întuneric nu mi-au prea ieșit. Ne-am mai plimbat un pic prin centru și am descoperit că noaptea Belgradul e un oraș foarte viu, deși ziua ni s-a părut un pic mort. Apoi am luat un taxi și ne-am întors înapoi la apartament, unde am adormit buștean.

Cam așa s-a terminat vacanța noastră, pentru că a doua zi ne-am întors acasă. Îmi pare puțin rău că nu am apucat să vedem mai mult din Belgrad, dar cu siguranță ne vom întoarce cât de curând (preferabil înainte să intre în UE, că după aia nu cred că va mai rămâne atât de ieftin). Cred că la capitolul organizat vacanțe, acesta a fost cea mai mare provocare a mea până acum, dar a ieșit totul bine, am avut parte de un road trip super, deci probabil pe viitor mă voi simți mai relaxată în a organiza vacanțe complicate.

Summer Trip 2015 – Cavtat și Dubrovnik

Summer Trip 2015 – Cavtat și Dubrovnik

Nu avea cum să fie un road trip de vară dacă nu ne-am fi oprit și la mare. Aveam multe opțiuni în privința asta, însă după ce m-am gândit bine mi-am dat seama că îmi doream foarte mult să vizitez Dubrovnikul, și nu doar pentru că sunt fan Game Of Thrones. Am căutat însă pe net cele mai bune opțiuni și până la urmă am decis să ne cazăm în Cavtat, un orășel din apropiere și în Dubrovnik să facem doar o excursie de o zi.

Pe drumul de la Plitvice la Cavtat trebuie să treci și pe o porțiune de 8 km de Bosnia Hertzegovina. Am ajuns la graniță și ni s-a cerut la verificat cartea verde. Surpriză, nu aveam asigurare pentru Bosnia. Marian s-a făcut pur și simplu că nu înțelege, noi ceilalți 3 am tăcut chitic, așa că până la urmă grănicierul, frustrat că nu avea cu cine se înțelege, ne-a lăsat să trecem.

În Cavtat am ales Apartments Miljanic, tot un fel de pensiune. Am primit un apartament la etaj și am fost super entuziasmată în primul rând de faptul că aveam balcon cu vedere la mare, lucru pentru care am fi plătit scump într-un hotel. Mi-a plăcut foarte mult apartamentul, cred ca a fost preferatul meu din toată excursia (nu e însă general valabil și pentru ceilalți). Două camere cu paturi duble, o bucătărie drăguță, o baie cu apă caldă în permanență (clar cel mai bun duș din toata vacanța) și un balcon cu vedere superbă, plus o masă și patru scaune. Singurul lucru negativ e că mașina de spălat și fierul de călcat erau disponibile la cerere, dar n-am reușit nicicum să dăm de proprietara noastră să le cerem. Pozele sunt de pe booking.

În prima zi am hotărât să mergem la plajă. Distanța de la apartament până la plajă ar fi putut fi parcursă și pe jos, dar urcușul înapoi era groaznic, așa că am hotărât că e mai ok cu mașina. Am avut noroc de fiecare dată să găsim locuri de parcare, lucru nu foarte ușor în Cavtat. Am ajuns pe plajă înarmați cu rogojini și izoprene, pentru că știam că plaja e cu pietre, ca să descoperim că erau șezlonguri de închiriat. Așa că ne-am luat niște șezlonguri, ne-am pus în picioare papucii de apă (obligatorii aș zice eu) și ne-am bălăcit cât am putut de mult. Apa era foarte caldă și curată și îmi pare rău că n-am o poză făcută într-un moment mai prielnic, cu soare, să vedeți ce peisaj minunat aveam în fața ochilor. Oricum, apa a fost minunată, dar n-am apucat să stăm pe cât de mult am fi vrut, pentru că a început să se întunece. Ne-am retras la o terasă acoperită din zonă, unde am mâncat un pește (biban) foarte proaspăt cu zucchini umpluți. A urmat o ditamai furtuna, așa că ne-am întors la apartament să ne odihnim.

A doua zi am luat-o spre Dubrovnik. Am prins o vreme incredibil de frumoasă și am luat feribotul, pentru că părea cea mai bună opțiune (nu cu mult mai scump decât autobuzul, dar nu la fel de aglomerat și mult mai ieftin decât parcările). Drumul a durat cam 45 de minute și ne-a lăsat fix în orașul vechi. De aici ne-am luat un Dubrovnik card de o zi, care a venit la pachet cu o hartă și un ghid. Dubrovnik cardul vine în 3 variante: 1 zi, 3 zile și 7 zile. Include intrarea gratuită pe zidurile cetății și la câteva muzee și pe mijloacele de transport în comun din oraș. La fața locului cel de o zi costă 150 kune (aproape 90 lei), online ar fi fost 130 kune dar erau mai puține locuri de unde îl puteam ridica și n-am vrut să ne riscăm. Având în vedere că un bilet pentru ziduri costă 100 kune, aș zică că merită cardul în măsura în care vizitați aproape toate muzeele de pe listă (lucru pe care noi l-am făcut).

Orașul vechi din Dubrovnik e absolut fascinant, cu străduțe vechi și strâmte și multă lume. Am găsit un fel de candy shop unde ne-am luat o pungă de dulciuri oversized și am vizitat apoi câteva muzee unde nu am avut voie să facem poze. Rupe Ethnographic Museum este un muzeu pe 3 etaje, unde poți vedea pe rând casele tradiționale de la sate în Croația (foarte asemănătoare cu cele de la noi), agricultura și tradițiile și la ultimul etaj hainele și acesoriile tradiționale. Rector's Palace care include și Cultural Historical Museum are mai multe etaje și încăperi și poți vedea tot felul de lucuri interesante, de la dormitorul și biroul rectorului, la tablouri și obiecte de artă din secolul XVI, o închisoare, o farmacie, o colecție de îngeri și fotografii din război. Maritime Museum, după cum îi spune și numele, e un muzeu despre nave, cu tot felul de machete și fotografii, Natural History Museum e despre fauna din Dubrovnik și conține animale împăiate, de la țestoase uriașe la păsări și pești. Marin Drzic House este muzeul dedicat celui mai faimos (cred) scriitor croat, însă cum noi nu îi știam operele nu am simțit că ne este adresat. Am mai intrat și în două biserici, catedrala și încă una, dar nu m-au prea impresionat.

Însă de departe cele mai interesante de vizitat sunt Zidurile Cetății. Practic ele înconjoară orașul vechi pe care îl poți vedea de sus din toate perspectivele. Include mai multe fortărețe și turnuri și traseul complet ne-a luat cam 3 ore (cu mici opriri, bineînțeles).

După ce am terminat de vizitat tot ce ne-a interesat, ne-am reîntors în Cavtat, unde am mai prins o baie scurtă în mare (apa era foarte rece deja) și apoi am rămas acolo până la apus. Din fericire în Cavtat soarele apune în mare, deci nu mai e nevoie să te trezești la 6 dimineața să vezi răsăritul. Apoi am descoperit o altă terasă, Pizzeria Desetka, cu vedere la mare, servire excelentă, mâncare bună și prețuri… să zicem decente pentru zona asta. Mie nu mi-era foame așa că am încercat doar o ciorbă de pește. Ultima zi ne-am trezit de dimineață cu speranța că vom prinde o zi întreagă de plajă și mare. A fost o zi de care am avut nevoie, dar din păcate n-a fost chiar întreagă, pentru că pe la 16:00 a început iar să plouă, dar tot am stat vreo 8 ore, deci a fost ok. Ne-am oprit la aceeași terasă determinați să gustăm niște fructe de mare. Eu și Marian am împărțit un aperitiv numit fish platter, care conținea midii, ceva scoici mai mici, creveți și ceva pește mic sărat (sardine poate?). Am vrut să încercăm și stridii, dar nu aveau. Pentru felul principal Marian și-a luat un calmar la grill și eu gnocchi cu fructe de mare și ciuperci. Pe de o parte a fost foarte bun, pentru că s-a simțit că toate erau proaspete și bine gătite, însă personal am avut senzația că ciupercile nu-s chiar combinația ideală pentru fructele de mare. Ah, iar la desert toți au mers pe un semifreddo, însă eu am vrut să reîncerc un vechi prieten de-al meu care în România s-a demodat de vreo 15 ani și anume banana split.

M-aș mai întoarce în Croația la mare, pentru că mi-a plăcut foarte mult. Deși plaja avea pietricele, intrarea în mare nu mi s-a părut la fel de abruptă ca în Turcia de exemplu. Iar ca peisaj pe care îl vezi din apă, clar a fost pe locul întâi. Dubrovnikul e absolut superb și merită văzut măcar o dată în viață.

Summer Trip 2015 – Plitvice

Summer Trip 2015 – Plitvice

Dacă pentru Zagreb nu am avut multe poze, o să compensez cu Plitvice, așa că pregătiți-vă. Lacurile Plitvice sunt într-un fel motivul pentru care am făcut traseul acesta. Știam că vrem să mergem într-un road trip și voiam să pregătesc niște trasee asupra cărora să votăm. Cu câteva zile înainte o colegă îmi arătase o poză cu lacurile și am zis că neapărat vreau să fac un traseu unde să le includ. După ce le-am arătat și celorlalți poze, nici n-a mai fost nevoie de vot, decizia a fost unanimă.

Pentru cât de frumoase sunt, lor le-am acordat două zile din programul nostru și acum vă pot zice că vă ia fix două zile să-l parcurgeți pe tot (cu niște dureri de picioare incredibile, dar important e că am reușit). Ne-am cazat la Apartments Vreba în Rakovika. Localitatea aceasta e o comună la nu foarte mare distanță de lacurile Plitvice, iar cu mașina am făcut chiar puțin (10-15 minute poate). Vreba e mai degrabă o pensiune de 3 stele și am fost foarte încântați de ea. Am avut un apartament la parter cu două camere cu paturi duble (în sfârșit am putut dormi toți patru în pat), o bucătărie-living mare în mijloc și o baie destul de mărișoară. Totul foarte frumos, confortabil, curat (pozele sunt de pe booking):

Parcul național care găzduiește lacurile Plitvice are două intrări și bazat pe experiența noastră din plin sezon, vă recomand cu căldură intrarea doi. În prima zi, până am făcut drumul Zagreb-Rakovika, până ne-am cazat, s-a facut deja după-masă. Norocul nostru, pentru că n-am prins cozi aproape deloc. La cumpărarea de bilete erau doi oameni în fața noastră, deci totul a mers foarte repede. Dar vă avertizez de pe acum, o pereche de pantofi sport comozi sunt obligatorii. Cei speciali pentru alergat par a fi cei mai practici. De altfel n-ar fi rău să vă antrenați un pic înainte de vacanță, pentru că e FOARTE mult de mers pe jos.

Și dacă tot suntem la capitolul recomandări, mâncarea și apa la localurile din interiorul parcului sunt la suprapreț. Noi ne-am pregătit niște sandviciuri în rucsac (avantajul de a sta în apartament cu bucătărie) și sticle de apă luate de la supermarket. Sunt zone foarte lungi fără toalete sau coșuri de gunoi, deci când vedeți o toaletă, ați putea lua în considerare să vă opriți, că cine știe când mai dați peste alta (în plus sunt super curate și aprovizionate, chiar la fluxul mare de oameni din plin sezon) și ar fi bine să aveți și o pungă pentru gunoi la îndemână.

Există multe hărți și trasee de diverse mărimi și durate pe care le poți urma, dar aparent noi suntem niște rebeli și am cam urmat harta de capul nostru 😀 În prima zi am luat feribotul de la P1 la P2 (P vine de la Port, St de la Stație, ca să vă fie mai ușor de urmărit) și am vizitat lacurile Gradinsko și Galoval împreună cascadele lor. Deși n-am prins cozi cum vă ziceam, erau destul de mulți oameni pe traseul acesta. Și cum drumul e strâmt, de fapt e doar o platformă de lemn, trebuia practic să te miști în ritmul celorlalți, să stai când ei se opreau și să faci poze rapid ca să nu aștepte cei din spate după tine. Dar peisajul a meritat, iar apa era atât de curată că aproape puteai vedea în ea până la fund. Pe la sfârșit am găsit și o bancă de pe care am putut admira trei rățuște bălăcindu-se.

A doua zi am prins vreme mai frumoasă din fericire, însă asta s-a tradus și prin niște cozi incredibile. Noroc că noi am ajuns în parc pe la 9 și nu le-am prins (ele s-au format pe la 10). Am apucat să luăm din nou feribotul de la P1 la P2 și de la P2 la P3. Drumul acesta e mai lung, pentru că traversează lacul Kozjak pe lungime. Aici ajungem în locul unde e intrarea principală în parc cred. De aici e ușor să urmezi turiștii pe un traseu clar spre cascada mare. Mi-au plăcut enorm peisajele văzute, în special nuanțele apei care chiar și de aproape păreau ireale și vă garantez că nu există nici un fel de photoshop sau alt program de editare a culorilor în pozele ce urmează.

Traseul acesta a fost clar preferatul meu. După ce l-am terminat am luat și autobuzul de la St1 la St2 care ne-a lăsat practic la intrarea 2, de unde am început. De aici, am luat-o pe jos înapoi spre intrarea 1 și din capăt înapoi spre P2, până am înconjurat complet lacul Kozjac (știu că probabil toate denumirile astea specifice pe care vi le zic probabil n-au nici un sens pentru voi acum, dar dacă cineva care chiar dorește să viziteze lacurile dă peste articolul acesta, s-ar putea să îi fie de folos). Înconjurul lacului a fost un drum dramatic pentru mine, mai ales ultima jumătate și durează cam 2 ore. Am ajuns cu ultimele puteri la P2, unde ne aștepta o coadă incredibil de lungă, atât de lungă că nici nu vedeam unde începe și unde se termină. Așa că o dată în viața noastră am fost români și ne-am strecurat în față și am intrat ultimii în primul feribot venit, înapoi spre P1. N-am fost neapărat mândră de mine la faza asta, dar eram atât de obosită că nu prea mi-a mai păsat.

Era cam 17 jumate ora și descoperisem în parc afișe către o peșteră în Rakovika, Baraceve Splije, aproape de unde stăteam noi. Știam că se închide la 19 și ne-am gândit că avem timp să mai prindem un ultim tur. Am ajuns practic la ultimul tur al zilei. Mai erau puțini oameni în afară de noi (8 adulți și vreo 2 copii), din care majoritatea erau români. Ghidul nostru era o tânără drăguță, ne-a dat căști de protecție și ne-a explicat frumos totul despre peșteră. Turul a durat cam 45 de minute. Peștera nu era foarte mare, cam 200m, însă destul de interesantă și plină de stalactite și stalagmite și tot felul de povești interesante. Ne-a lăsat să stăm două minute în întuneric absolut, lucru pe care rareori îl poți experimenta altundeva decât într-o peșteră. La ieșire am văzut și doi lilieci mici.

Când turul s-a terminat, ghidul ne-a spus de un festival care avea loc în acea seară în Rakovika (cum vă ziceam, aceasta e o comună și practic festivalul era într-un sat alăturat). Ne-a povestit că acest festival era așteptat de ei în fiecare an și atunci când era mică abia aștepta să meargă. Așa că ne-am dus acasă, am făcut un duș, ne-am schimbat și am pornit spre festival. Ei bine, am descoperit ceva foarte asemănător cu un festival al berii de la noi. Cu mici, carne, hot dogs și bere, bancuțe lungi din lemn și o scenă unde se cânta ceva muzică tradițională croată. Iar în fața scenei, lumea dansa.

Știu că în poză par puțini, dar erau destul de mulți. Era destul de catchy oricum, și mie îmi venea să dansez. Ne-am luat și noi ceva de mâncare, eu un hot dog care nu m-a dat pe spate, Marian a găsit ceva bomboane de ciocolată pentru desert și apoi ne-am luat toți câte o bere. Eu cam toată vacanța am rămas fidelă berii lor locale radler, care era foarte bună. La un moment dat s-a terminat și concertul (sau au luat o pauză mai lungă) așa că nu am apucat să dansăm (oricum, ca să fiu sinceră, nu știu dacă m-ar mai fi ținut picioarele). Spre ieșire Marian și-a cumpărat pentru colecția lui și ceva lichior tradițional din ierburi.

În concluzie, lacurile Plitvice sunt niște frumuseți naturale incredibile, neapărat de văzut dacă treceți prin Croația și mă bucur că pe lângă traseele minunate pe care le-am făcut, am apucat să vedem puțin și din tradițiile localnicilor zonei.

 

Summer Trip 2015 – Zagreb

Summer Trip 2015 – Zagreb

Vă spun de la început cu părere de rău că n-am poze multe din Zagreb. Pe vremea excursiei mă gândeam că nu mai scriu pe blog, deci nu m-am gândit să fac fotografii speciale pentru el.

Am pornit din Budapesta de dimineață și n-am făcut foarte mult până în Zagreb, având în vedere că aproape tot drumul e autostradă. Cu opriri pentru cafea și mic dejun, am ajuns pe la 12:30 – 13:00, care a fost din nou ceva mai devreme decât ne-am așteptat nu doar noi, ci și proprietara apartamentului pe care l-am închiriat. Am stat în apartament Brozova și Jelena, proprietara, a fost singura dintre toți care ne-a scris mailuri. Am mai sunat-o de pe drum să-i zicem cum ajungem și până la urmă și-a dat tot interesul să reușim să ne cazăm.

Trebuie să vă zic în primul rând că aproape toate apartamentele pe care le-am rezervat pe booking arată în realitate ca în poze, aproape incredibil dacă stai să te gândești, mai ales că eu sunt o persoană foarte sceptică. Apartament Brozova e poate singurul care în realitate arăta mai bine decât in poze. E un apartament undeva aproape de centru (cam 20 de minute de mers pe jos) și de fapt e un fel de casă cu curte (sau mai bine zis parterul unei case). A fost super că ne-am putut parca mașina în curte, am avut chiar și o măsuță și scaune afară, ceea ce pentru ceilalți 3 călători, toți fumători, a fost binevenit. Apartamentul e în stil trenuleț. Începe cu o bucătărie mare și foarte luminoasă, de unde ai intrare direct în baie, apoi tot din bucătărie intri într-o cameră-living cu canapea extensibilă de două persoane (am dormit noi de data asta pe ea și a fost super confortabilă, am dormit mult mai bine decât în Budapesta, dar poate și din cauză că n-a mai fost cald) și de aici poți intra într-un dormitor micuț cu pat dublu. Un super plus a fost faptul că Jelena ne-a lăsat hărți, ghiduri de turist prin Zagreb și o cutie de ceaiuri (plus o lămâie mare și un lime). Pozele sunt de pe booking:

Zagrebul e foarte diferit de alte capitale europene în care am fost și aș compara Croația mai degrabă cu România, din foarte multe puncte de vedere. Nu mă înțelegeți greșit, e o țară super frumoasă și din punct de vedere turistic e net superioară comparativ cu ceea ce se întâmplă la noi, însă în alte aspecte, nu-s așa diferiți. De exemplu, blocurile cu tentă comunistă din Zagreb, sau faptul că mijloacele de transport în comun n-au nici un fel de indicații care ar putea ajuta un străin să afle încotro se îndreaptă. De altfel n-am văzut altceva decât multe multe tramvaie albastre. Și cu ocazia asta vă spun că nici harta nu ne-a ajutat prea tare, era cumva în oglindă, străzile au nume ciudate și diferite în realitate față de cum sunt pe hartă (ca și cum în una ar scrie Ion și în cealaltă Ionică), deci nu ne-a ajutat mai deloc. Noroc cu o aplicație găsită de unul dintre prietenii noștri (maps.me) care a funcționat foarte bine.

Am început cu grădina botanică, dar n-am vizitat decât un sfert din ea, pentru că foamea nu ne-a prea lăsat să ne bucurăm de ce vedem, așa că am lăsat-o baltă. A fost o provocare să schimbăm două tramvaie să ajungem în centru, în principiu pentru că habar nu aveam unde merge fiecare, iar șoferii erau foarte zgârciți cu indicațiile.

Până la urmă am ajuns și ne-am dus direct la Plac, un restaurant găsit pe tripadvisor. Ne-am așezat pe terasă și am avut ocazia să descoperim un nou tip de ospătar: super amabil și super încet. Ne-a adus un meniu în engleză, care spre deosebire de cel în croată avea și poze. Eu mi-am comandat o pleșcoviță și Marian un cevapi (care e un fel de sandvici cu mici) și am băut o bere croată în varianta radler care de altfel a fost super bună. Și mâncarea a fost ok, nu neapărat ceva ce aș mânca eu în viața de zi cu zi, dar gustoasă oricum. Mai ales că la ei totul se face cu carne de vită. Iar la desert am încercat și baklavaua și, spre deosebire de cea turcească care mie personal nu îmi place, asta nu era chiar așa dulce și avea mai multă nucă decât miere și mi s-a părut destul de bună.

Pe când ne încheiam noi prânzul, a început să plouă. Cum toți eram îmbrăcați de vară, am chemat un taxi și ne-am dus înapoi la apartament, ne-am îmbrăcat mai bine, ne-am luat pelerinele (noroc cu Electric Castle ca ne-am cumpărat câte una fix după) și am zis că asta e, plouă, stăm doar o zi în Zagreb și nu ne va opri ploaia din vizitat orașul. Am sunat un alt taxi și ne-am întors în centru. Unde ne-am mai oprit la o cafea. Apoi ne-am plimbat pur și simplu pe străzi. Am găsit catedrala, impresionantă de altfel și poza asta e făcută din fața ei și e singura pe care o am.

Adevărul e că și ploaia a fost un impediment destul de mare în ceea ce privește făcutul pozelor, că nu-mi prea venea să-mi scot aparatul. Ce voiam eu să văd era St. Mark's Church, o biserică celebră pentru acoperișul ei și probabil cel mai reprezentativ obiectiv al Zagrebului. Adică asta (poza am luat-o de pe wikipedia):

Dar aparent, nu e așa ușor să o găsești, mai ales pe întuneric și pe ploaie. După ce am urcat străduțe, ne-am învârtit în cerc, am întrebat o grămadă de oameni, ne-am luat după indicatoare și hartă, într-un final ne-au ajutat două fete și sincer habar n-am cum am fi găsit drumul singuri. Mă bucur că am reușit să o găsim până la urmă pentru că e super frumoasă în realitate și acoperișul e imens, mult mai mare decât pare în imaginea de mai sus. Am încercat să îi fac și eu poză, dar era întuneric și nu se vede mai nimic. În schimb noi ne-am super distrat făcând poze în ploaie în fața ei.

Luând-o înapoi, am dat din întâmplare și de Museum Of Broken Relationships, pe care nu ne propuseserăm să-l vizităm, dar avea o oră de închidere foarte convenabilă (22:00), așa că am zis că nu strică să ne petrecem juma de oră într-un loc uscat. Muzeul acesta este de fapt un muzeu plin cu povești despre despărțiri, fiecare reprezentată de un obiect. Multe încăperi, multe povești, unele amuzante, altele triste, unele chiar șocante. Părerile în grupul nostru au fost împărțite, însă mie personal mi-a plăcut foarte mult și după ce am ieșit de aici am povestit destul de mult despre exponatele văzute și poveștile care ne-au impresionat cel mai tare.

Ne-am întors pe jos până la apartament (posibil să ne fi oprit pe drum pentru tot felul de snacksuri și înghețată), unde mi-ar plăcea să zic că am făcut un duș fierbinte, dar cum apa venea alternativ fierbinte-rece, pot zice doar că am făcut un duș. Băieții au luat somn destul de rapid, iar noi fetele am mai petrecut puțin timp în bucătărie la un ceai fierbinte (ce bine ne-a prins ceaiul ăla) și povești.

Summer Trip 2015 – Budapesta

Summer Trip 2015 – Budapesta

Trebuie să recunosc că sunt destul de entuziasmată să vă povestesc despre road tripul nostru de vara asta. Am avut multe emoții înainte să pornim, în special pentru că a fost prima noastră ieșire cu mașina din țară, dar și din multe alte motive pe care vi le voi povesti pe parcurs. Până la urmă însă a fost minunat. După vreo două-trei luni de pregătiri intense, ne-am făcut bagajele, ne-am luat doi prieteni și am pornit la drum. Prima oprire: Budapesta.

Budapesta e momentan primul și singurul oraș european în care ajung a doua oară. Am mai făcut un city break aici în februarie 2013 și dacă vă interesează puteți citi despre primele mele impresii, muzee, grădina zoologică, strada mea preferată și zona castelului.

De data asta însă a fost vară, un avantaj superb pentru oraș și am văzut Budapesta într-o lumină complet nouă, plină de viață. Ce-i drept, când am ajuns noi încă era și Szigetul, deci cred că vă puteți imagina atmosfera aia faină de festival în plină vară. Oricum, ceva deosebit. Și pentru că am fost deja prin toate muzeele, de data asta am putut doar să ne bucurăm de oraș.

Am ajuns în Budapesta undeva pe la ora 13:00 și ne-am cazat la Kelet Apartment. Am făcut toate cazările pentru această excursie din prima seară în care ne-am hotărât să mergem, deci acum vreo 3 luni. Am căutat apartamente cu 4 locuri și trebuie să recunosc că varianta asta a fost super câștigătoare din punct de vedere al prețurilor. Apartamentul din Budapesta era într-o clădire veche, de aia cu tavan super înalt, fix lângă o stație de metrou și câteva de autobuz. Cu metroul am mers cam 3 stații până în centru. Am avut un dormitor cu pat dublu (pe ăsta l-am luat noi) un living cu o canapea extensibilă dublă (unde au dormit prietenii noștri, au zis că a fost foarte confortabilă oricum), o bucătărie, un hol cu o oglindă mare și două băi: una cu toaleta și una cu cada și dușul. Mie apartamentul mi s-a părut imens, probabil și din cauza tavanelor. Pozele sunt luate de pe booking:

Pentru că am ajuns un pic cam devreme și încă proprietarul nu apucase să facă curățenie am mai stat la o terasă din apropiere vreo oră, unde am băut ginger ale până m-am săturat. Am prins probabil cea mai călduroasă zi din toată vacanța noastră. Apoi am făcut un duș și am dormit cu toții vreo oră (asta n-a fost plănuită, dar se pare că eram obosiți), apoi am pornit spre restaurant că ne era foame. Am hotărât să ne întoarcem pe strada noastră preferată, Paulay Ede (puteți găsi linkul cu articolul despre ea mai sus) la restaurantul unde am mâncat una dintre cele mai bune cine din viața mea: VakVarjú Étterem. Bineînțeles că în doi ani s-a mai schimbat meniul, așa că de data asta am încercat un piept de pui la grill cu ierburi și condimente verzi cu salata verde cu citrice și cremă de avocado servit într-un coș tortilla de grâu. Pot să vă spun din nou că a fost absolut incredibil. Plus că de data asta am avut surpriza ca ospătarul să știe românește. Boutiq’ Bar era închis pentru renovări, așa că am trecut direct la Sugar!, unde de data asta ne-am delectat cu una dintre cele mai bune înghețate ever. Preferata mea a fost popping candy.

Acum în sfârșit odihniți, curați și hrăniți, am putut să o luăm la pas prin oraș. Ne-a impresionat să vedem într-un parc, pe super căldură, că se oferea apă gratis în pungi de plastic (am luat și noi două să ne hidratăm, oricum, la temperaturile alea a picat super bine). La un moment dat am dat peste roata asta mare (care presupun că era aici din cauza festivalului Sziget) și n-am ratat ocazia să vedem Budapesta de sus.

Mai departe ne-am îndreptat spre partea Buda a orașului, spre castel și am trecut podul peste Dunăre.

Am urcat din nou cu furnicularul și pe când am ajuns sus era deja întuneric, numai bine cât să ne ofere ocazia de a vedea Budapesta în lumini. Am fost un pic dezamăgită să descopăr că în Bastionul Pescarilor trebuia să plătești intrarea (în 2013 era gratis) și mi-a părut un pic rău că n-am apucat să vizităm interiorul Palatului Parlamentului, pentru că se închide destul de devreme. Am înțeles că e mult mai impresionant decât castelul. Dar asta e, singur ne vom reîntoarce.

După ce ne-am reîntors în partea Pesta, ne-am mai oprit la o terasă la două pahare de vin (eu) și ce și-or mai fi comandat ceilalți. Și de aici nu-mi amintesc în mare detaliu cum am ajuns înapoi la apartament, țin minte doar că a fost foarte cald noaptea și a bătut vântul tare, așa că n-am dormit extrem de bine. Dar mă bucur că am reușit să ne întoarcem în acest minunat oraș și să-l vedem într-un anotimp mai vesel.

AWSOM Powered