Browsed by
Tag: sfaturi



Berlin – Tips and Tricks

Berlin – Tips and Tricks

După road trip-ul din vara asta, care a cuprins 12 zile în 2 țări, 5 cazări, toate cu mașina, stat în diverse apartamente, o semi-țeapă, oameni care nu vorbeau engleza, multe emoții înainte de plecare și alte peripeții, tot ce mi-am dorit pentru următoarea vacanță a fost un concediu super simplu, cu avion direct din Cluj, cazare la hotel, nimic complicat. Așa că am ales ca destinație Berlin. A fost o alegere bună pentru că am găsit aici exact ceea ce am căutat, o vacanță frumoasă, chiar relaxantă, foarte simplă, comodă. În acest articol o să vă povestesc în mare despre Berlin și câteva sugestii pentru o vacanță reușită aici și în următoarele voi detalia despre toate locurile vizitate.

Cazare

Cum vă ziceam, îmi doream mult să stau într-un hotel vacanța asta, pentru simplul fapt că nu mai aveam chef de emoții. Oricum, din căutările mele în mare parte la hoteluri am găsit și cele mai bune oferte. Obsesivul-compulsivul din mine a ieșit la iveală și mi-am făcut un sistem de notare complex până am ales hotelul laugh

Partea care mi s-a părut cea mai complicată în această alegere a fost zona în care să stăm. Spre deosebire de alte orașe în care am făcut city-break-uri până acum, care au centru foarte clar unde este cam tot ce vrei să vizitezi, Berlinul e un oraș cu foarte multe centre. De fapt cu multe cartiere, care fiecare are centrul lui. Unul are muzee, altul are restaurante, altul are baruri și cafenele etc., așadar e oarecum pentru fiecare să aleagă ce-i mai bine pentru el. Pot să vă zic că noi pe tot parcursul vacanței ne-am plimbat doar în trei: Charlottenburg (unde am ales să și stăm), Mitte și Friedrichshain-Kreuzberg. Pe astea vi le sugerez și vouă, o să găsiți majoritatea lucrurilor care vă interesează și în plus e ușor de circulat între ele.

Ne-am cazat la hotelul Park Plaza Berlin Kudamm, l-am rezervat pe booking. Mi-a plăcut la el faptul că a fost foarte confortabil, patul a fost foarte mare și am dormit foarte bine în el, un smart TV pe care am prins și niște programe în engleză, wi-fi-ul a mers foarte bine, baia destul de mare, cabină de duș, produse cosmetice, multe prosoape (am fi putut cere și șlapi și halat, dar n-am mai cerut), minibar, seif, ustensile de făcut cafea și ceai, recepționerul a fost super drăguț și totul a decurs fără probleme. Părți mai puțin pozitive (deși nimic care să fie chiar grav, gen aș mai sta în hotelul ăsta fără probleme): ne-au reținut 20 de euro pe zi (deci 80 euro pentru 4 zile) de pe card, în caz că folosim ceva din mini-bar sau distrugem ceva în cameră. Eu m-am așteptat la asta, aveam oricum bani pe card pe care nu plănuiam să-i cheltui în vacanță deci nu a fost o problemă, dar mă gândesc că pentru alții ar putea fi. A durat cam două săptămâni până i-am primit înapoi. În rest doar că am avut lumină slabă în cameră, nu m-a chiar deranjat asta, doar nu mi-au ieșit pozele foarte clare.

img_6329-mediumimg_6330-medium

img_6331-medium

img_6333-medium 

 

Transport

De anul acesta s-a băgat avion direct Cluj – Berlin (cu Wizz), destul de ieftin, deci acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care am ales destinația asta. Zborul e foarte scurt, o oră jumate. Am avut ceva turbulențe dar nimic foarte grav, n-au fost întârzieri, deci aș zice că e un zbor ok.

Există foarte multe opțiuni de abonamente pentru transportul în comun când ești în Berlin, deci calculați-vă bine înainte de a alege. Noi am ales varianta de câte un abonament zilnic AB în cele 3 zile întregi în care am stat acolo (7 euro), pentru ultima zi am făcut doar un drum dus-întors cu metroul deci am luat un pachet de 4 bilete, nu mai știu cât au fost, dar mai ieftin decât dacă le luai separat și apoi pentru drumul de la aeroport și înapoi am luat un bilet ABC (pentru că e în altă zonă), care a fost 3,60 euro.

De la aeroport am luat trenul și am ajuns cam într-o jumătate de oră, am avut stație aproape de hotel. În rest am circulat des cu metroul și autobuzul, sunt peste tot, foarte ușor de înțeles, ajungi ușor oriunde, ne-am descurcat foarte bine cu ele. Pentru toate sunt valabile aceleași bilete, le poți lua de la tonomate și trebuie validate.

 

Prețuri și Obiective Turistice

Moneda Germaniei este euro, deci este destul de ușor. Ca prețuri, nu mi s-a părut nici cel mai scump oraș din Europa, dar nici cel mai ieftin. Aș zice că e mediu spre sus. Am mâncat doar de vreo 2 ori într-un restaurant și am lăsat de fiecare dată cam 40 euro pentru amândoi.

La obiective turistice vă sugerez să vă organizați de acasă, pentru că puteți găsi tot felul de combinații avantajoase. Sunt și câteva carduri pentru turiști disponibile, noi nu ne-am luat pentru că am calculat ce voiam noi să vizităm și nu ne avantajau foarte tare. Pentru muzeele de pe Insula Muzeelor am luat un bilet de o zi. E 18 euro și poți intra la câte vrei în ziua aia (cred că există și variante pe mai multe zile). Având în vedere ca un singur bilet e între 10-12 euro, mi s-a părut o afacere bună. Noi am reușit să vizităm 3 într-o zi. La Grădina Zoologică și Aquarium poți să-ți iei tot așa, bilet combinat, e 20 euro pentru amândouă în loc de 14,5 euro pentru fiecare.

Și sunt multe, multe lucruri faine de văzut, un city break de 4 zile clar nu e de ajuns să vezi totul, eu tot sper să mai mergem cel puțin o dată.

Orașul și Oamenii

Mi s-a părut impresionant Berlinul, are clădiri foarte mari, cred că am avut aceeași senzație și în București, comparativ Clujul mi se pare minuscul. Nu pot să zic că are o arhitectură spectaculoasă ca alte orașe europene, cam totul e foarte nou, cred că cea mai spectaculoasă clădire e catedrala (pe care efectiv nu m-am săturat să o footgrafiez, i-am făcut zeci de poze), care am aflat ulterior că nu e așa veche, e doar făcută să arate veche. Și mai tot orașul e în construcție, ceea ce poate deveni un pic enervant câteodată.

img_6336-medium

Berlin e capitala europeană a street food-ului, și sunt multe multe opțiuni de mâncare, dar o să scriu un articol separat despre asta. Un alt detaliu de remarcat sunt urșii. Ursul e simbolul orașului (nu cred că se știe de ce) și am văzut urși peste tot. La început îi pozam pe toți, la un moment dat am renunțat.

img_6334-mediumimg_6366-mediumimg_6335-mediumimg_6497-mediumimg_6817-medium

Cel mai trist pentru mine a fost faptul că am ratat toate târgurile de Crăciun, noi am fost în perioada 16-20 noiembrie și majoritatea se deschideau în 21 noiembrie.

img_6364-medium-1

Dar măcar erau luminițe în restul orașului care ne-a mai înveselit puțin.

img_6524-medium

Cât despre oameni, am avut doar experiențe plăcute. Toți cei cu care am vorbit (în localuri, pe stradă când am cerut indicații, în hotel, în obiectivele turistice etc.) știau bine engleză și au vorbit foarte drăguț cu noi, chiar nu înțeleg de ce zice lumea că nemții sunt reci, mie mi s-au părut simpatici.

Road trip – Serbia și Muntenegru

Road trip – Serbia și Muntenegru

Și anul acesta am ales tot un road trip pentru vacanța de vară. De data aceasta doar noi doi, 12 zile prin Serbia și Muntenegru. Am avut o vacanță completă în sensul că am avut parte și de mare, și de munte, orașe vechi, orașe noi, peșteri, sat, liniște, agitație, relaxare și drumeții. Am încercat să facem aceasta vacanță mai pe low cost, pentru că avem o altă prioritate financiară acum. Am multe articole de scris, cu multe poze și amănunte din fiecare locație, dar m-am gândit să încep cu un articol mai general despre traseul nostru și câteva sfaturi pentru o călătorie prin aceste două țări.

Traseul

Înainte să hotărâm unde vom merge, tot ce știam e că vrem să ajungem undeva la mare, preferabil într-un loc nou. După zile întregi de cercetări, verificat prețuri, comparat, am ajuns la concluzia că Serbia și Muntenegru sunt cea mai bună variantă pentru noi. Știam deci că vrem sa ajungem la mare în Muntenegru, însă drumul e lung și dintre noi doi doar Marian are permis, eu am doar rău de mașină, deci am încercat să împart drumul în cât mai multe bucăți.

Pentru prima oprire am ales un oraș din Serbia, al doilea ca mărime după capitală și anume Novi Sad.

Pentru a doua oprire m-au convins fotografiile cu Durmitor National Park, așa că am căutat o cazare în apropriere și am ales Zabljak, în Muntenegru.

Să alegem stațiunea de la mare a fost mai complicat. Inițial am rezervat un apartament în Tivat. Mi-a plăcut ce am găsit, am văzut că e aproape de Kotor pe care am ținut neapărat să-l vizitez, eram mulțumită. Și deși planific vacanța asta de vreo două-trei luni, cu 10 zile înainte de plecare m-am lăsat influențată de diverse păreri, articole și poze cum că în Tivat nu ar fi plaje. Mi-am anulat rezervarea seara târziu, obosită fiind și am luat alta în Sveti Stefan. A doua zi am descoperit că acesta e o stațiune extrem de scumpă (50-75 euro un șezlong pe zi) și deja era prea târziu pentru anulare gratuită. Am trimis totuși un special request pe booking și din fericire cei de la proprietate au acceptat să anulez totuși fără să mai plătesc. Deja la capătul puterilor după un roller coaster emoțional (s-au întâmplat și alte lucruri între timp de era să anulăm vacanța de vreo două ori și să-i schimbăm premisele de vreo trei), și deja fiind foarte târziu, am ales Sutomore. Apartamentul ok, prețuri în stațiune ieftine, plajă, astea au fost toate lucrurile care m-au interesat. Nu știu neapărat dacă a fost cea mai bună decizie în final, dacă aș fi să realeg acum cred că aș fi rămas la Tivat, dar până la urmă ne-am adaptat noi la condiții ca să avem o vacanță reușită. Eu am rămas cu două lucruri: ascultă-ți întotdeauna primul instinct și nu lua decizii importante sunt influența oboselii.

Am stat 6 nopți la mare, timp în care am vizitat și orașul vechi și cetatea Bar

Tivat

și bineînțeles Kotor

La întoarcere ne-am oprit la munte, de data asta în Serbia, în Zlatibor (așa se numește și stațiunea și muntele)

Și am încheiat vacanța cu două zile în Belgrad.

Voi povesti despre fiecare mai pe larg în articolele viitoare.

Drum și taxe

Am citit o grămadă de povești înainte să pornim despre dificultatea acestui traseu, dar în mare parte aș zice că-s doar povești. Pe cea mai mare porțiune drumul a fost foarte ok, mai ales în Muntenegru, unde nu mi s-a părut nici pe departe atât de periculos pe cât mă așteptam. Dar priveliștile chiar sunt minunate. În Serbia este munte doar în zona de sud, în rest e câmpie și destul de plictisitor. Limitele de viteză sunt într-adevăr mai mici ca în România și e plin de polițiști cu radare, dar noi am încercat să respectăm toate regulile de circulație și din fericire nu ne-a oprit nimeni.

Taxe nu prea sunt, doar pe o porțiune mică de autostradă în Serbia și la tunelul de 4 km din Muntenegru.

Granițe

Deși în plin sezon, majoritatea granițelor prin care am trecut au fost destul de libere. Cred că doar la întoarcere între Muntenegru și Serbia a fost coadă, dar a mers foarte repede. Chiar dacă nu sunt în UE, pentru o vacanță scurtă poți circula în ambele țări doar cu buletinul (am avut și pașapoartele cu noi pentru orice eventualitate, dar nu le-am folosit).

Chiar la intrare în Serbia la începutul vacanței, doamna de la Vamă ne-a spus că urmează control. Dar nu ne-a mai oprit nimeni și ne-a lovit paranoia că nu ne-am oprit noi unde trebuie și că probabil ne caută toată poliția din Serbia ca pe niște fugari :)) Abia când am trecut din nou granița și nu ne-a zis nimeni nimic ne-am mai liniștit.
Și la intrare în România a mai fost control, dar doar ne-au întrebat unde am fost și dacă avem la noi alcool sau țigări (țigările în Serbia sunt la jumătate de preț, probabil se caută traficanți). Înaintea noastră era o mașină cu numere de Timișoara cărora chiar le-a verificat portbagajul, dar la noi s-a mulțumit cu răspunsurile.

Declarația de ședere

Am vrut să vorbesc puțin și despre subiectul acesta pentru că este unul care m-a frământat foarte mult înainte să plecăm. Atât în Serbia, cât și în Muntenegru, legislația spune că turiștii străini trebuie să se înregistreze la poliție pentru orice ședere mai lungă de 24 ore. În mod normal, unitatea de cazare este cea obligată să vă înregistreze, iar apoi trebuie să vă dea ceva hârtii înapoi cu dovada. Lucru care s-a și întâmplat de altfel în Muntenegru. Problema este că noi ne-am cazat în apartamente, nu în hoteluri sau pensiuni, și lucrurile intră într-o zonă gri aici. Cum în Belgrad am stat mai mult de 24 ore, l-am întrebat pe proprietarul apartamentului în care am stat despre asta și mi-a zis să nu-mi fac griji, că poliția nu e strictă. Evident, mi-am făcut mai multe griji :))
Concluzia e ca nu ne-am mai înregistrat până la urmă în Serbia. Din fericire, nu ne-a întrebat nimeni nimic. Nu vă recomand neapărat să faceți ca mine 😀

Bani și prețuri

În Serbia, moneda folosită este dinarul, pe care o să aveți surpriza să nu-l găsiți la nici o casă de schimb valutar din România, dar nici invers (adică să schimbați lei direct în Serbia). Să te duci cu euro și să-i schimbi acolo nu e neapărat cea mai bună soluție, pentru că ieși în pierdere. Varianta ideală este să mergi cu cardul și fie să plătești cu el unde se poate, fie să scoți direct de la bancomate în dinari. În Muntenegru e foarte simplu, moneda lor e euro.

Prețurile în ambele țări sunt destul de mici. Depinde și de produse. Per total, aș zice că sunt un pic mai ieftine decât Clujul. În Muntenegru zona de pe litoral e evident mai scumpă, dar relativ la restul Europei, tot ieftină. Cum vă spuneam, țigările sunt la jumătate de preț, motorina aproape la fel, insignificant mai ieftină. În Sutomore am găsit felii de pizza foarte mari și bune între 80 cenți și 1,50 euro și cel mai pont a fost înghețata, foarte foarte bună (am găsit chiar gelato adevărat), 3 globuri la 1 euro (!!!!). În schimb ce mi s-a părut extrem de scump au fost loțiunile de plajă, cam la dublu preț față de Cluj. Pe plajă în Sutomore două șezlonguri și o umbrelă sunt 10 euro pe zi.

 

Alte lucruri de adăugat ar fi că ambele țări mi s-au părut destul de sigure, cel puțin la fel ca în România. În schimb foarte puțină lume vorbește engleză, mai ales în Muntenegru. Nicăieri nu am mai avut acest sentiment de frustrare că nu mă pot înțelege aproape deloc cu un alt om. În Muntenegru partea de natură și peisaje e superbă, însă în Serbia oamenii mi-au plăcut mai mult și mi s-a părut o țară un pic mai civilizată. Mâncarea e excelentă și ieftină în ambele.

Barcelona – Tips and Tricks

Barcelona – Tips and Tricks

Organizarea excursiei în Barcelona a fost una dintre cele mai complicate pentru mine. A fost o vacanță frumoasă per total, dar nu pot zice că a început bine, pentru că în primele mele ore acolo m-am enervat și prost dispus pentru că totul mi se părea extrem de complicat. Ne-am și pierdut de vreo trei ori, am picat în vreo două "tourist traps", dar după ce m-am obișnuit cu orașul a fost ok și la sfârșit chiar ne-a părut rău că trebuie să plecăm. Cu toate acestea, m-am hotărât ca înainte de a vă povesti despre ce am văzut acolo, să fac și un articol cu informații pe care mi-ar fi plăcut eu să le găsesc înainte (adică le-am găsit, dar pe o mie de site-uri, nu structurate frumos), mai ales că am deja mulți prieteni care își organizează vacanțe în Barcelona în viitorul apropiat.

Cazare

După un scurt research pe booking.com am ajuns la concluzia că în Barcelona merită mai mult să închiriezi un apartament decât o cameră de hotel. Noi am închiriat unul de la Saint Antoni White Flats și am fost extrem de mulțumiți, aș putea spune că e în top la cele mai bune cazări de până acum. La același preț am fi putut lua o cameră de hotel cât o cutie de chibrituri, așa că ne-am bucurat din plin de cei 60 m2. Apartamentul era pentru patru persoane, n-am prea găsit de două care să-mi placă, dar nu ne-a deranjat oricum.

Vă las aici niște poze, combinație între cele de la ei de pe site și cele făcute de mine, oricum nu e nici o deosebire între poze și realitate, apartamentul este foarte îngrijit și curat și fiecare detaliu a fost acolo. Diferența e că pozele lor au lumină mai bună, eu le-am făcut în grabă (și așternuturile de pat au fost negre, nu albe). Pe lângă facilitățile "normale", trebuie să fac o mențiune specială pentru uscătorul de păr pentru că a fost super profi și e prima dată când mi-am uscat părul cu adevărat într-o vacanță (să fim serioși, uscătoarele din hoteluri nu folosesc la nimic). În plus oamenii au fost super drăguți, noi am întârziat cam o jumătate de oră că ne-am pierdut pe drum, i-am sunat și m-au ajutat cu indicații la telefon, ne-au lăsat și o hartă a Barcelonei pe masă, în frigider ne-au lăsat apă, suc și niște snack-uri, foarte binevenite la 22 seara când am ajuns noi, obosiți, însetați și înfometați, ne-au lăsat și capsule de cafea pentru aparat și ne-am putut face și check-out-ul seara la 18 (aveam avion la 20), astfel încât am câștigat o zi în plus de plimbări și vizite.

Vă las și linkurile de la site-ul lor (aici puteți vedea poze cu toate camerele, noi am stat în B41) și de pe booking în caz că veți avea vreodată nevoie, cu mențiunea că pe lângă prețul de pe booking mai trebuie plătită o taxă de curățenie (noi am plătit 30 euro) și cea de oraș, pe care o veți plăti oriunde, depinzând de numărul de zile (pentru noi a fost 9 euro). Însă pentru rezervările de pe booking nu se mai iau cei 200 euro garanție care apar la ei în house rules, deci tot e bine 😀

Obiective turistice

Există două carduri mai importante de turist în Barcelona, care includ diverse reduceri la obiective turistice, restaurante și transport: Barcelona Card și Barcelona Bus Turistic. Eu mi-am făcut o listă cu obiectivele pe care vreau să le văd, am calculat ce reduceri am și care se merită să-l iau. Răspunsul a fost niciunul. La oricare dintre ele aș fi ieșit dublu 🙂 Nu zic că asta e general valabil, poate dacă aveți mai multe obiective de văzut din lista lor s-ar putea să merite, dar zic să vă gândiți bine înainte.

Cu toate astea intrările la obiectivele turistice din Barcelona sunt foarte scumpe (comparativ cu celelalte orașe în care am fost până acum), așa că eu am ales altă abordare, și anume de a-mi cumpăra majoritatea biletelor online. Asta vă poate salva și de la cozi interminabile, mai ales în sezon (noi am fost în extra-sezon, și tot erau cozi lungi, deci doar îmi pot imagina ce e acolo vara).

La Sagrada Familia habar nu am cât e prețul real pentru am găsit cu oricât, de la 15 euro la 34 euro. Noi am luat cu 19 euro cu audio-ghid (mi-a plăcut foarte mult varianta asta, dar vă povestesc data viitoare). La Park Guell am avut o reducere micuță, de la 8 euro la 7. Dezavantajul la aceste două obiective e faptul că trebuie să spui data și ora la care vrei să ajungi, deci trebuie să te organizezi bine, nu poți fi chiar spontan. La Aquarium biletele online au fost 17 euro comparativ cu 20 cât sunt acolo și cea mai mare reducere am prins-o la Barcelona Zoo unde am găsit o ofertă cu jumătate de preț, deci 10 euro în loc de 20. Dacă calculăm reducerile pentru două persoane, am făcut o economie totală de 28 euro, eu sunt mulțumită.

La Casa Batllo nu am găsit nici o reducere la biletul online așa că nu am cumpărat, dar am stat la coadă vreo jumătate de oră, deci poate e un motiv bun de luat în considerare. Celelalte vizite au fost mai spontane, așa că doar pentru acestea m-am pregătit dinainte.

Transport

Cea mai bună opțiune pentru transportul în Barcelona și am observat că este și cea mai populară: T10. Costă 10 euro și poate fi cumpărat de la tonomatele care se află la intrarea în orice metrou. Are 10 călătorii (deci iese 1 euro călătoria, super rezonabil) și este valabil pentru majoritatea mijloacelor de transport în comun. E pe zone, dar Z1 acoperă cam toată zona turistică. Se poate folosi de către mai multe persoane, deci pot călători doi oameni cu un singur tichet, iar o călătorie se consideră a fi de 75 minute și în anumite condiții poți schimba mai multe mijloace de transport pentru a ajunge la destinație inclus într-o singură călătorie. De miercuri până duminică cât am stat noi, am folosit cam două tichete jumătate.

În rest, transportul cu metroul sau autobuzul sunt simple, există hărți și rute în fiecare stație, orare și tot ce trebuie.

Orientare

Pentru mine orientarea a fost o problemă, mai ales în primele zile. Chiar și cu harta în mână nu mi-am dat întotdeauna seama unde mă aflu. Până la urmă soluția care m-a ajutat pe mine a fost să-mi caut traseele pe Google Maps și apoi să-mi fac screenshot-uri pe telefon la ele, cu porțiuni de hartă și numele străzilor pe care trebuie să o iau.

Noroc că wi-fi-ul a funcționat destul de bine, atât în apartamentul în care am stat cât și în localurile în care am fost.

Prețuri

Barcelona e un oraș destul de scump per total, dar te poți descurca și cu un buget mai mic dacă ești atent. Sunt supermarketuri și piețe peste tot și vă recomand să vă luați de acolo chestiile de bază, în special apa, pentru că în locuri mai populare poate ajunge și la 2 euro.

Vă recomand să vă stabiliți una dintre mese la prânz, între 12 și 16, pentru că sunt foarte multe localuri cu oferte foarte bune de lunch (cu aproximativ 10 euro ai un aperitiv, fel principal, desert și o băutură). Pe același sistem am văzut (mai rar ce-i drept) și oferte pentru cină.

Înainte să plecăm, o colegă m-a atenționat să nu mănânc pe Rambla, dar în ultima zi n-am rezistat la o ofertă de 2 tapas + paella (mi-era super poftă de o paella adevărată). Mâncarea n-a fost scumpă, dar băuturile au compensat (un pahar de vin – 7 euro).

Oricum, per total cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este să nu cumpărați nimic care nu are prețul afișat.

 

Despre localuri și locuri de vizitat vă povestesc în următoarele articole.

Mallorca și Ca’n Picafort

Mallorca și Ca’n Picafort

Tocmai ne-am întors din una dintre cele mai frumoase vacanțe și abia aștept să povestesc despre ea. Îmi place să citesc pe alte bloguri despre călătorii pentru a prinde și eu niște tips and tricks pe când ajung în destinațiile respective, așa că voi încerca să las și eu cât mai multe informații folositoare. Vor fi probabil patru articole în total, acesta în care voi povesti în mare despre Mallorca și specific despre Ca'n Picafort, orășelul în care am stat noi, iar celelalte 3 despre excursiile pe care le-am făcut în alte zone ale insulei.

Mallorca

Mallorca n-a fost neapărat prima mea alegere pentru această vacanță, pentru că trăiam cu impresia că e un fel de Ibiza, cu party-uri non-stop și mulți turiști gălăgioși, ceea ce nu cred că e chiar de mine. Noroc cu tipa de la agenția de turism care m-a convins că nu toată insula e la fel. Astfel că zona de party e în sud, în vest sunt munți, iar în est și nord sunt plaje superbe (și niște zone ceva mai liniștite). Noi am ales Ca'n Picafort, care e în nordul insulei și motivul principal al alegerii a fost plaja. Am văzut poze cu ea, mi-a plăcut, am zis că acolo vreau eu să fac baie anul acesta.

Insula în sine e foarte frumoasă, destul de accesibilă din România, deci vă recomand să mergeți dacă nu ați făcut-o încă. Din Cluj puteți zbura direct cu Wizz sau dacă nu vă deranjează o escală cu Lufthansa. Noi am ales a doua variantă pentru că era mai convenabilă ca ore de sosire-plecare, ca preț și condiții. Multă lume recomandă să închiriezi o mașină cât ești acolo și să vizitezi toată insula. Sunt de acord, dacă șoferul e bun, cum nouă ne lipsește experiența (și mie permisul), am preferat să nu ne riscăm, dar autobuzele au fost foarte ok, sunt mari, cu multe scaune și aer condiționat.

Prețuri

Că tot vorbeam de autobuze, biletele se cumpără de la șofer și prețurile sunt diferite în funcție de distanța pe care o parcurgi. Puteți intra înainte pe site-ul lor oficial tib.org unde puteți verifica cât o să vă coste un bilet și orarul autobuzelor. Sunt destul de punctuale.

Prețurile sincer mie mi s-au părut destul de mari. La o terasă, de exemplu, am lăsat 10 euro pentru o bere și o limonadă. Spun asta pentru că înainte să plec am tot citit că e un loc bun de shopping, că fiind insulă au taxe mai mici, deci și cosmeticele și hainele ar trebui să fie la prețuri mai bune. Într-adevăr, sunt multe magazine duty free, dar eu am comparat prețurile la niște produse pe care le știam sigur (cosmetice), în special loțiuni de plajă că îmi cumpărasem fix înainte să plec deci știam exact cât costă la noi și din păcate mi-au ieșit mai scumpe acolo. În plus, la multe haine și accesorii am observat fake-uri (posibil să fie adevărat și în cazul cosmeticelor), adică oricât de fără taxe ai fi, nu mă poți convinge că ochelarii Ray Ban la 18 euro sunt originali (cu toate că vânzătorul a accentuat lucrul ăsta).

În Mallorca toate plajele sunt publice, nu țin de hoteluri. Și din fericire destul de curate. Foarte mulți oameni stau cu prosoapele pe nisip, ceea ce evident că nu costă nimic. Sunt și șezlonguri de închiriat. Două șezlonguri și o umbrelă costa 11,5 euro pe zi. Ce mi-a plăcut e că umbrelele au un mic seif cu cod unde îți poți pune toate lucrurile de valoare și apoi să mergi în apă sau să te plimbi pe faleză fără grija că îți lași lucrurile nesupravegheate. Foarte de folos mai ales când sunteți doar doi și nu vreți să intrați în mare pe rând.

Mâncare și băutură

După cum m-am și așteptat, mâncarea în Spania e foarte bună, foarte bine gătită. Ce am mâncat timp de o săptămână? Mult mult pește, de fapt am mâncat pește în fiecare seară, diferite tipuri, unele mai bune, altele mai ciudate, dar care merg excelent cu o garnitură ușoară și un pahar de vin alb.

Paella cu fructe de mare si legume a fost cina mea preferată. Tot la capitolul fructe de mare am mâncat langustine până n-am mai avut chef să le curăț, o salată minunată de creveți cu ananas și ceva sos și un fel de specie mică de sepie la grill cu o aromă foarte interesantă.

O mulțime de torturi, tarte, jeleuri și panna cotta, multe fructe în sosuri calde, reci am mâncat ananas, pepene roșu și galben aproape în fiecare zi (fructele mele preferate de altfel), înghețată foarte multă și foarte bună, lapte fript (știu că sună ciudat, e un fel de budincă de lapte pane) și suc proaspăt de portocale stors pe loc în fiecare dimineață.

A trebuit bineînțeles să încerc și sangria lor care are foarte multe fructe înăuntru, însă am preferat în general un vin alb, ușor. În timpul zilei am băut apă, deși trebuie să zic că pe cât nu-mi place mie apa plată, a lor mi-a plăcut și mai puțin decât a noastră. Mi-a plăcut în schimb cranberry cola, pe care am găsit-o în doze mari. Și am încercat și un 7UP cherry cu ocazia asta, dar a fost foarte dezamăgitor.

Ca'n Picafort

Cum vă ziceam și mai devreme, am ales această locație datorită plajei. O plajă lungă, cu nisip alb foarte fin (nici măcar scoici în el), cu apă turcoaz, foarte limpede. Intrarea în apă nu e deloc abruptă, am putut să intru până destul de departe fără să-mi treacă apa peste cap. Când am ales locația, mai aveam pe listă o zonă în est cu o plajă de aia fabuloasă între două stânci, care poate ar fi fost mai spectaculoasă, dar sincer m-am gândit și la faptul că în plin sezon o plajă limitată ca mărime o să fie super aglomerată. Nu zic că aici n-a fost multă lume, dar a fost mai ok, am avut loc să respir, am avut loc mult în apă, oamenii erau foarte răsfirați pentru că plaja e foarte mare.

Alte monumente notabile în zonă n-au prea fost. Seara ne-am plimbat pe faleză care e plină de terase, magazine și sculpturi în nisip.

N-aș zice nici măcar că e prea multă viață de noapte, turiștii erau cam de toate vârstele, în mare majoritate aș zice părinți cu copii adolescenți. Ce mi s-a părut amuzant era că prin toată stațiunea, în loc de statui, erau tot felul de monumente din metal sub formă de șlapi, genți de plajă, unelte de pescuit, biciclete sau vioare.

 

Pentru noi a fost ok, că ne-am dorit ceva mai liniștit, dar din păcate nu prea ai ce face în afară de a sta la plajă și a te plimba cu trenulețul, care te duce prin toată stațiunea. Era atracția principală, am fost și noi într-o după-masă, a fost drăguț.

Noi am stat câteva zile aici la plajă, și în celelalte am preferat să vizităm restul insulei, unde sunt mai multe lucruri de făcut și de văzut.

Cadouri

Cadouri

Îmi place mult să fac cadouri, într-o vreme spuneam chiar că este una dintre pasiunile mele. Deja inventasem meseria de "consilier de cadouri", îmi făcusem un blog şi mă documentam la greu pentru tot felul de idei. Între timp am lăsat-o mai moale, însă şi acum pregătesc un cadou cu aceeaşi plăcere.

 

Read More Read More

Infuzii

Infuzii

V-ati intrebat vreodata cum se obtine vodka cu arome (portocala, mere, grepfruit etc) sau liqueururile de tot felul? Marile brand-uri din lume folosesc metode noi si inovatoare de a extrage arome, pentru a-si eficientiza costurile, insa cea mai simpla metoda, pe care o poti folosi chiar si acasa este cea de a infuza.

Procesul de a infuza este teoretic simplu, doar iti alegi un ingredient pe care il scufunzi intr-un distilat si astepti o perioada de timp, gustand periodic, pana cand alcoolul isi face treaba. Chiar la mine in camara, in prezent mi-am dezvoltat un stoc impresionant de infuzii cum ar fi: Rom cu aroma de trandafir si vanilie, palinka cu coriandru si cardamon, vodka cu kaki, tequila cu iasomie si lavanda etc. Infuziile de plante, ierburi, condimente, fructe, legume etc. in alcool de orice fel, inca nu si-au castigat pe deplin popularitatea la noi in tara, cu toate ca acestea isi au originea de cand s-a inventat distilarea si alambicul.

Potrivit specialistilor, alcoolul are proprietatea de a extrage cu succes arome, atunci cand intra in contact cu orice ingredient. Si produsele lactate, ba chiar si apa prind arome, dar alcoolul este mult mai eficient. Pentru a incepe o infuzie, trebuie sa tinem cont ca intotdeauna vom obtine rezultate mult mai bune cu un distilat care are un volum alcoolic mai ridicat, decat unul obisnuit. Multi barmani de pe mapamond isi pregatesc infuziile folosind alcool pur obtinut din cereale cu o concentratie de peste 75%. Se pare ca alcoolul pur de concentratie mare, face ca tot procesul sa fie mult mai simplu si mai rapid. Se extrag aromele din ingrediente si apoi ca sa se poata consuma se dilueaza cu apa plata pura, sirop de zahar sau chiar sucuri de fructe. Insa si o vodka mai puternica este la fel de buna!

Primul pas pentru a obtine o infuzie este sa-ti gasesti un borcan de capacitate mare cu gura destul de lata, ca sa iti incapa alcoolul si fructele (sau orice ingredient te-ai hotarat sa-l folosesti) si neaparat sa iti ramana loc si pentru aer, pentru ca trebuie sa dai shake periodic. Dupa ce ti-ai pregatit fructele (spalate, curatate, taiate) pune-le in borcan impreuna cu alcoolul ales, pune capacul si depoziteaza-l intr-un loc intunecos, sau ferit de razele directe ale soarelui. De cel putin doua ori pe zi sau de cate orice treci pe langa borcan, trebuie agitat. Pentru a obtine un rezultat pe gustul tau, trebuie sa gusti infuzia in fiecare zi, iar daca folosesti esente tari cum ar fi ardei iute, cardamon, e de preferat sa gusti din ea de mai multe ori pe zi. Multi barmani spun ca o infuzie nu trebuie tinuta mai mult de sapte zile pentru ca alcoolul nu ar mai avea arome de extras, dar eu am obtinut rezultate frumoase si dupa o luna, asa ca am ajuns la concluzia ca depinde foarte mult de ingredientele pe care le folosesti. Am observat ca daca folosesti coaja de citrice, condimente, ceai, fructe uscate timpul de infuzie este mult mai scurt (intre 2 si 7 zile), iar daca am folosit fructe precum caise, cirese, sau fructe cu pulpa tare infuzia a devenit cu adevarat aromata doar dupa 2 saptamani.

Cand ai decis ca infuzia ta este gata, pur si simplu strecoara amestecul intr-o sticla curata. Cu toate ca ai strecurat, de cele mai multe ori vei observa in produs mici particule ramase. Sfatul meu este sa lasi infuzia o zi, pana particulele se depun pe fundul sticlei, apoi sa decantezi cu atentie. Pentru a obtine un produs si mai clar eu imi tin infuziile in congelator timp de o zi pana ingheata particulele ramase apoi strecor printr-un filtru de hartie. Daca ai folosit un distilat cu un procent ridicat de alcool, nu uita sa il diluezi cu apa plata pura. Cu un calcul simplu matematic, vei scadea taria alcoolica pana la procentul dorit. Din nou, recomand sa nu cobori procentul de alcool sub 40%. Am observat ca majoritatea infuziilor mele care au un procent mai scazut de alcool, atunci cand sunt racite devin neclare, iar cele cu un procent mai ridicat se pastreaza tot la fel de limpezi.

Multe infuzii au nevoie de zahar inainte de a fi servite, pentru ca zaharul potenteaza aromele si chiar balanseaza gustul in caz ca avem o infuzie cu citrice, Limoncello de exemplu. Eu pun o cantitate mica de sirop de zahar in cateva infuzii, pentru a fi mai usor de baut, dar asta, inca o data, depinde de gusturi. Daca consideri ca infuzia ta are nevoie de zahar, te sfatuiesc sa folosesti siropul, pe care sa il racesti putin inainte de a-l omogeniza cu infuzia. Tin minte ca am folosit si miere de albine intr-o infuzie de pastaie de vanilie in rom si mi-a iesit foarte buna, mai ales ca m-a ajutat si la culoare mult. Am discutat cu cativa barmani care folosesc alte siropuri pentru a indulci, dar intotdeauna ai grija sa adaugi indulcitorul in cantitati mici, sa omogenizezi, sa gusti si doar apoi sa mai adaugi, in caz ca este nevoie. M-am gandit ca la finalul acestui articol sa dau si cateva retete pe care le folosesc mai des, acasa, la job, sau la diferite evenimente. Poate le gasiti folositoare.  

Vodka cu aroma de busuioc si castravete

Tin sa precizez ca aceasta infuzie o folosesc mai cu seama pentru un Bloody Mary mai deosebit (pe care il puteti desgusta de fiecare data cand treceti prin Cluj si va opriti la Jaxx – Garajul Rock 😛 )

15 g de busuioc

80 g de castraveti mici

700 de ml de vodka (eu folosesc Smirnoff)

1. Spala bine busuiocul cu apa rece, rupe frunzele si pune-le intr-un recipient generos.

2. Adauga sticla de vodka si tine-le la infuzat timp de 48 de ore intr-un loc intunecos la temperatura camerei

3. Dupa 48 de ore scoate frunzele de busuioc

4.Spala bine castravetii si taiele capetele, dupa care portioneaza castravetii in felii de aprox 5 milimetri

5. Adauga feliile de castravete in vodka deja infuzata cu busuioc

6. Dupa alte 36 de ore, filtreaza infuzia printr-un filtru de hartie si degust-o. Nu uita sa agiti de cateva ori pe zi. Alcoolul fiind un conservant foarte bun, infuzia obtinuta nu are termen de garantie, dar ar fi pacat sa nu o termini intr-un an 🙂  

Rom cu aroma de trandafiri

20 grame de trandafiri uscati

700 ml rom negru (eu folosesc Captain Morgan Black)

1. Intotdeauna sa folosesti trandafiri comestibili, de preferat uscati (gasesti la Plafar)

2. Adauga trandafirii in recipent, apoi romul.

3. Depoziteaza intr-un loc intunecos la temperatura camerei.

4. Nu uita sa agiti si sa gusti infuzia macar odata pe zi.

5. Cand consideri ca e pe gustul tau (eu opresc infuzia dupa 5 zile) , filtreaza produsul 🙂

6. Eu imi indulcesc cu putin sirop de zahar 1:1 (30 ml). Spor!  

AWSOM Powered