Browsed by
Tag: orase



O sâmbătă de vară în Sibiu

O sâmbătă de vară în Sibiu

Deși suntem aproape în decembrie, mai am totuși o singură poveste despre azi-vară de spus, mai exact despre o sâmbătă la început de septembrie. Îmi doream de foarte mult timp să merg în Sibiu, ne oprisesem în el o singură dată să mâncăm, într-o seară de iarnă când ne întorceam din București. În sâmbăta asta despre care vă povestesc, voiam să facem un road trip, nu știam exact unde, dar după ce ne-am înșirat unul altuia câteva opțiuni în jurul Clujului, am realizat amândoi că voiam să mergem într-un oraș, deci era oportunitatea perfecă să vedem în sfârșit Sibiul.

Am pornit de dimineață și am ajuns în jur de ora 12, loc de parcare am găsit destul de ușor pe strada 9 Mai (efectiv m-am plimbat pe Google Maps să văd cum se numește). Am mers apoi printre străduțe pietruite și case colorate și am urcat prin Piața Aurarilor până în Piața Mică.

20160903_131227-medium20160903_131415-medium20160903_131629-medium20160903_131612-medium

Am prins și ceva târg, ne-am plimbat puțin printre tarabe și apoi ne-am oprit la Nod să bem o cafea (ne-a recomandat cineva locul și cafeaua a fost bună). Nu aveam nici un plan, dar în timp ce ne sorbeam cafeaua, am observat Muzeul Farmaciei chiar lângă noi, așa că am zis că de ce să nu începem de aici?

Am intrat în muzeu și am fost întâmpinați de două doamne foarte simpatice. De la ele am aflat că ne putem lua bilet unic de vizitare, adică un bilet care costă 45 lei și cu care putem vizita nu doar Muzeul Farmaciei, ci încă alte 7 muzee. Nu am reușit să le vizităm pe toate pentru că am stat doar o zi, dar mi-am calculat ulterior dacă mi-am scos banii pe cele vizitate și da, pot să zic că am ieșit mai ieftin cu biletul unic, deci merită (dacă stați un weekend întreg cu atât mai mult).

Muzeul Farmaciei a fost deschis în anul 1972 și conține peste 6600 de piese. Este singurul muzeu în care am avut voie să facem poze (în celelalte am fi putut contra unei taxe care mie sincer mi s-a părut prea mare, 120 lei parcă). Este un muzeu relativ mic, dar mi-a plăcut foarte mult, am văzut multe piese vechi, unele foarte valoroase și mi s-a părut destul de inspirațional. Știu că există un muzeu al farmaciei și în Cluj, nu am reușit niciodată să-l vizitez din cauza programului de vizitare imposibil. Mă mulțumesc cu acesta din Sibiu care e foarte bine organizat.

20160903_141238-medium20160903_141245-medium

20160903_141250-medium20160903_141255-medium20160903_141401-medium20160903_141411-medium

Mai departe am ales Muzeul de Istorie Casa Altemberger care cred că a fost preferatul meu dintre toate cele vizitate. Este o clădire mare care cuprinde multe secțiuni, din fericire este un domn simpatic acolo care te îndrumă. Partea mea preferată a fost zona preistorică, mi-a plăcut foarte mult cum a fost recreată atmosfera și mi s-a părut ușor de înțeles cum trăiau oamenii în acea vreme, care e de altfel motivul principal pentru care aleg muzeele de istorie. În rest îmi amintesc că am mai vizitat câteva săli cu arme, un fel criptă și un tezaur. Aici am găsit și un domn, dintre cei care supraveghează sălile, care chiar ne-a povestit multe lucruri despre obiectele de acolo, ceea ce am apreciat.

20160903_152717-medium

Mai departe am vizitat Palatul Brukenthal care a inclus Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească, Muzeul de Artă Contemporană, Expoziţia de Ghipsuri, Cabinetul de Stampe, Cabinetul de Cartografie şi expoziţia Gothic. Cele două galerii de artă sunt super frumoase și chiar merită vizitate. Amândouă sunt foarte mari și au multe, multe picturi, printre care unele foarte valoroase. Cele pe care le rețin cel mai bine sunt cele ale lui Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu sau Ştefan Luchian, poate pentru că am învățat despre ele la școală, în generală, așa că a fost impresionant să le văd în realitate. Și Muzeul de Artă Contemporană mi s-a părut foarte fain, chiar am stat la fiecare piesă și am încercat să o înțeleg, mi s-au părut foarte interesante. Peste Expoziția de Ghipsuri și Cabinetul de Stampe am trecut repede, mi s-au părut cam plictisitoare, iar celelalte două mi se par niște improvizații. Cel mai dezamăgitor mi s-a părut Cabinetul de Cartografie, unde nici măcar nu era vreo hartă, doar niște texte despre muzeu. Măcar am putut vedea grădina interioară care e drăguță.

20160903_153159-medium20160903_161712-medium20160903_161715-medium20160903_162855-medium

Am mai făcut o scurtă oprire la o expoziție temporară cu reptile, de unde chiar n-am poze, iar apoi ne-am plimbat puțin prin zonă, printre tarabele din Piața Mare, am văzut și o catedrală, toate astea în încercarea de a găsi un loc în care să mâncăm.

20160903_142342-medium20160903_142529-medium20160903_142723-medium20160903_162901-mediumAm ales întâi un restaurant de pe TripAdvisor cu review-uri pozitive, dar pe când am ajuns acolo am văzut meniul afișat la intrare și prețurile erau mai mult decât extravagante (adică toate restaurantele din centrul Sibiului mi s-au părut scumpe oricum, dar ăsta era exagerat). Apoi mi-am amintit de un alt restaurant care mi-a fost recomandat mai demult de niște prietene, am mers acolo dar era ceva nuntă. Ne-am întors în Piața Mică și ne-am așezat la întâmplare pe o terasă unde am așteptat în jur de 20 de minute și nici măcar nu ni s-au adus meniurile. Eram deja foarte obosiți și destul de înfometați, până la urmă ne-am oprit la Crama Sibiană, adică fix locul în care am mâncat anul trecut, unde aveau un meniu super plictisitor, dar măcar aici ne-a servit cineva și mâncarea a fost cât de cât ok.

Mi s-a părut că Sibiul stă foarte bine la capitolul atracții turistice și muzee, mi-au plăcut majoritatea dintre cele pe care le-am vizitat, mi s-a părut faină ideea cu biletul pentru toate, am văzut niște lucruri faine. Mi se par frumoase și piețele (cred că trebuie să fie super târgul de Crăciun, o dată trebuie să-l vizitez și pe el), clădirile și străduțele. La capitolul mâncare și servicii în restaurante, stă foarte prost, cel puțin din punctul de vedere a unui turist care nu a apucat să facă cine știe ce research înainte. Dar mă bucur că am putut să-l bifez în sfârșit și pe ăsta pe lista de vizitate.

Bar – Orașul Vechi

Bar – Orașul Vechi

V-am povestit data trecută câte ceva despre Fortăreața din Bar, însă acum aș vrea să vă spun despre orașul vechi în sine. După surpriza oarecum neplăcută pe care am avut-o în Sutomore, cu mulți oameni și multă gălăgie, nu chiar ce îmi doream eu de la o vacanță, când am ajuns în Bar am avut senzația că acesta e raiul. Atât de frumos, de îngrijit și mai ales, atââât de multă liniște. M-am bucurat enorm că am venit aici, deși nu mă pregătisem neapărat de acasă pentru asta.

Orășelul e oarecum în pantă, pentru că urcă spre Fortăreață, dar e genul acela de oraș pietruit, vechi, fermecător. Deși plin de magazine de suveniruri, fructe și uleiuri, plin de restaurante și turiști, simțeam că e liniște deplină și că pot în sfârșit să respir relaxată, ca în vacanță.

După ce am vizitat Fortăreața, abia am așteptat să ne așezăm undeva să mâncăm. Am ales restaurantul de pe locul 1 pe TripAdvisor în Bar și anume Kaldrma. În partea de sus a orașului, este un restaurant de inspirație turcă (sau mai bine zis otomană), ca mai toate de prin zona asta. Dar turcesc într-un sens fain și stilat. Cu covorașe multicolore cum se găsesc și la noi la țară, multe perne pe băncuțe și acoperișul terasei fiind de fapt o vie cu struguri.

Servirea a fost impecabilă bineînțeles și ne-au adus ospătarul care știa engleză, un băiat de 16 ani, căruia nu i-aș fi dat nici atât. Localul nu servește alcool deloc, cu toate că mi-ar fi fost poftă de un vin alb tot holbându-mă la strugurii de mai sus. Dar m-am limitat la o limonadă, care a fost destul de basic așa, nici nu i-am mai făcut poză. La capitolul mâncare am decis să avem o experiență adevărată dacă tot suntem aici, așa că am ales meniul de degustare pentru două persoane. Astfel am avut ocazia să încercăm mai multe feluri.

Am început cu o salată de legume și un platou de caș local cu ulei de măsline. Cine mă cunoaște știe că eu nu mă ating de castraveți și ardei, așa că eu am luat doar roșiile din salată, însă cașul ăla a fost excelent.

La felul doi am avut un fel de mâncare de vinete cu sos de roșii

Apoi au urmat ardeii umpluți și sărmăluțele în foi de viță. La ardei eu am mâncat doar umplutura, dar în mod surprinzător mi-au plăcut foarte mult sărmăluțele, cu toate că mie în mod normal nu îmi plac. Însă astea au fost extrem de aromate.

Apoi a urmat ceva carne de miel cu orez parcă și murături

Iar la desert am avut un fel de prăjitură în miere. Știu, calitate pozei nu-i foarte ok, dar e singura pe care o am. Despre asta tot ce îmi amintesc e că a fost extrem de dulce, eu n-am putut să o termin. Dar dacă sunteți fani baclava ar putea fi pe gustul vostru.

Marian a încercat și cafeaua turcească, care de altfel e singura cafea ok pe care o poți găsi în Muntenegru.

Cred că e inutil să mai zic că mi-a plăcut foarte mult în Bar. Atât de mult de fapt, încât în ultima seară, deși plănuisem să vizităm Budva, am preferat să revenim aici să luăm cina. De data aceasta însă ne-am oprit la un alt restaurant și anume Konoba Bedem. Și el e pe locul 1 pe Tripadvisor, dar la Stari Bar și fizic e așezat chiar lângă Kaldrma. Chiar și arată asemănător, la prima vedere ai impresia că e același local.

Doar că aici mi-au făcut cu ochiul peștele și fructele de mare. Inițial o caracatiță la grill, însă ospătarul, foarte de treabă, mi-a explicat că la ei toate produsele sunt proaspete, așa că din păcate unele se mai termină, printre ele și caracatița mea. Apoi mi-am dat seama că nu mâncasem încă pește vacanța asta, așa că mi-am luat un biban, care cred că a fost cel mai proaspăt și bun pește de care îmi amintesc cel puțin. Marian a încercat un kebab.

Nici cu deserturile nu mai stăteau așa bine, aveau doar unul disponibil. Ospătarul ne-a explicat că e un fel de prăjitură cu caramel, eu aș zice că-i un orez cu lapte. Dar a fost super bun oricum. Și am încheiat din nou cu o cafea turcească, de data asta mi-am luat și eu una.

Între cele două localuri, mâncarea celui de-al doilea a fost mai pe gustul meu. Însă ne-am simțit excelent în amândouă, au fost niște escapade binevenite și dacă treceți prin zona litoralului în Muntenegru, vă recomand să treceți și prin Stari Bar, nu atât de popular pentru turiști ca zona Budva sau Kotor, dar curat, civilizat, fermecător.

Novi Sad

Novi Sad

Nu știam prea multe despre Novi Sad înainte să ajungem aici și nici așteptări prea mari nu aveam. L-am ales ca primă oprire mai mult din cauza poziției geografice convenabile, cam la 7 ore distanță de Cluj. Am pornit din Cluj pe la ora 6 dimineața (ora României) și ajuns în jur de ora 12:30 (ora Serbiei). Uitasem că Serbia e cu o oră în urmă, așa că apartamentul în care am stat nu era încă gata, dar am putut parca în curte și noi ne-am plimbat puțin prin centru până ne-a dat proprietara mesaj că ne putem caza.

Când am căutat cazare, cam în toate cele 5 locații în care am stat vacanța aceasta, am avut următoarele criterii: preț cât mai mic, poziție cât mai centrală, parcare și să arate cât de cât decent și cu un minim de facilități. În Novi Sad nu a fost greu să mă decid pentru că acesta a fost cam singurul apartment care să îndeplinească toate criteriile. Se numește Apartament Centar Novi Sad și l-am rezervat pe booking. Este un apartament la parter (de fapt un fel de casă), cu curte interioară unde am putut și parca mașina (să ai parcare privată în centrul orașului e chiar mare lucru) și cel mai bun lucru despre el e locația, cam la 2 minute de mers pe jos de buricul târgului ca să zic așa. E destul de simpluț el așa, dar curat, am avut baie proprie, patul destul de comod, o bucătărie unde am folosit doar frigiderul și destul de ieftin. Pentru o noapte mi s-a părut alegerea perfectă.

După ce ne-am cazat și am făcut un duș, ne-am întors pentru o plimbare prin centrul orașului. Am fost destul de impresionată e arhitectură, de clădirile frumoase, orașul curat, strada pietonală cu multe terase și verdeață.

Am simțit instant sentimentul acela de vacanță. În plus, ca să vă puteți transpune cât mai bine în locație, mirosul predominant era cel de … popcorn. Și nu degeaba, pentru că erau o mulțime de astfel de tonete (care mi s-au părut foarte simpatice de altfel):

Tot în centru am găsit și Danube Park, un parc mare și frumos, plin de verdeață și cu un lac mare, plin de lume și mai ales de copii.

După o plimbare lungă prin acest minunat oraș, ni s-a făcut foame. Dintre toate recomandările de pe Tripadvisor am ales Cafe Veliki.

Ne-am așezat pe terasă și am avut parte de o servire foarte drăguță din partea unui ospătar care vorbea destul de bine engleză. Inițial am luat meniurile de pe masă care erau în sârbă și ne-am uitat la ele ca vițeii la poarta nouă. Din fericire ne-a adus și niște meniuri în engleză și am răsuflat ușurați. De băut am încercat Cockta, o băutură despre care am descoperit că este destul de populară atât în Serbia cât și în Muntenegru. Seamănă puțin cu Coca Cola, dar mi se pare că are un gust mai intens de caramel și sinceră să fiu mie mi-a plăcut mai mult.

Mi-a fost greu să mă hotărăsc la mâncare, dar mi-am amintit de un sfat de pe Tripadvisor așa că am decis să-l urmez și am ales cotlet de porc cu sos de mere (care a venit cu cartofi copți și inele de ceapă), iar Marian a ales costițele de porc cu sos picant (cu o garnitură asemănătoare, plus un sos de iaurt). Porțiile au fost foarte mari și mâncarea incredibil de bună. În special porția mea, la care am poftit amândoi tot restul vacanței. Nu a fost nici foarte scump, deci vă recomand cu drag acest restaurant.

Ne-am continuat explorarea orașului Novi Sad trecând podul peste Dunăre. Într-o parte puteam să vedem câteva urme ale comunismului (prin toate orașele din Serbia am putut vedea blocurile astea mari de 20 de etaje, dacă vă amintiți, data trecută în Belgrad chiar ne-am cazat într-unul):

Și fortăreața Petrovaradin în cealaltă

Scopul nostru a fost să urcăm pe fortăreața Petrovaradin, pe care este posibil să o recunoașteți din poze ca simbol al Novi Sad-ului.

Urcușul până la fortăreață nu e nici foarte ușor, nici foarte greu, dificultate medie aș spune, dar măcar e frumos. Și deja de pe la jumătate începe să-ți ofere priveliști minunate asupra orașului.

Cel mai important obiectiv de pe fortăreață e chiar Turnul cu ceas, un ceas mai special pentru că e invers, adică limba mare arată orele și cea mică minutele. Este făcut așa pentru pescarii de pe Dunăre, ca să poată vedea cât e ceasul de la o distanță mai mare.

Mai sunt câteva lucruri interesante de văzut pe fortăreață, un muzeu care din păcate era deja închis la ora la care am ajuns noi, multe statui, multă artă modernă, puțin romantism…

…câteva terase, însă pentru mine cel mai frumos a fost să văd orașul de sus, mai ales că era deja apus, deci am prins și o lumină superbă

Ne-am întors apoi în centru, unde am decis să ne oprim undeva la o bere. Am ales Red Cow Irish Pub (avem noi o atracție pentru Irish Pub-uri, recunosc), care avea si o foarte frumoasă terasă interioară. Am băut niște Guinness (prețuri foarte mici) și ne-am relaxat foarte tare, ne-a prins foarte bine locul acesta. Atmosfera în oraș după ce s-a întunecat a fost foarte vie, foarte animată. Și ca să încheiăm această zi frumoasă, prima din vacanța noastră, ne-am gândit la un desert. Așa că ne-am reîntors la Cafe Veliki, unde eu am ales un desert cremos cu granola și Marian un tort cu o combinație de mac, vanilie, nucă, oricum, minunate amândouă.

Novi Sad a fost o surpriză foarte plăcută pentru vacanța noastră și m-aș reîntoarce oricând cu plăcere.

Top 10 oraşe europene

Top 10 oraşe europene

M-a cam cuprins zilele astea un dor incredibil de călătorii. Mi-e dor în special de a vizita un oraş nou, din altă ţară, cu o altă cultură. Abia aştept să mă plimb din nou cu trei hărţi la mine şi vreo patru ghiduri, să văd landmarkuri ce le-am mai văzut doar în poze, să fiu surprinsă, să-mi comand ceva de mâncare fără să ştiu ce, să degust specialităţile unui loc unde nu voi mai ajunge prea curând. Momentan noi încă mai avem multe de văzut în Europa, aşa că m-am gândit că m-aş mai linişti puţin până în ianuarie dacă aş face un top 10 cu oraşe europene pe care aş vrea eu să le vizitez şi să vă povestesc şi de ce.

Read More Read More

AWSOM Powered