Browsed by
Tag: muzee



O sâmbătă de vară în Sibiu

O sâmbătă de vară în Sibiu

Deși suntem aproape în decembrie, mai am totuși o singură poveste despre azi-vară de spus, mai exact despre o sâmbătă la început de septembrie. Îmi doream de foarte mult timp să merg în Sibiu, ne oprisesem în el o singură dată să mâncăm, într-o seară de iarnă când ne întorceam din București. În sâmbăta asta despre care vă povestesc, voiam să facem un road trip, nu știam exact unde, dar după ce ne-am înșirat unul altuia câteva opțiuni în jurul Clujului, am realizat amândoi că voiam să mergem într-un oraș, deci era oportunitatea perfecă să vedem în sfârșit Sibiul.

Am pornit de dimineață și am ajuns în jur de ora 12, loc de parcare am găsit destul de ușor pe strada 9 Mai (efectiv m-am plimbat pe Google Maps să văd cum se numește). Am mers apoi printre străduțe pietruite și case colorate și am urcat prin Piața Aurarilor până în Piața Mică.

20160903_131227-medium20160903_131415-medium20160903_131629-medium20160903_131612-medium

Am prins și ceva târg, ne-am plimbat puțin printre tarabe și apoi ne-am oprit la Nod să bem o cafea (ne-a recomandat cineva locul și cafeaua a fost bună). Nu aveam nici un plan, dar în timp ce ne sorbeam cafeaua, am observat Muzeul Farmaciei chiar lângă noi, așa că am zis că de ce să nu începem de aici?

Am intrat în muzeu și am fost întâmpinați de două doamne foarte simpatice. De la ele am aflat că ne putem lua bilet unic de vizitare, adică un bilet care costă 45 lei și cu care putem vizita nu doar Muzeul Farmaciei, ci încă alte 7 muzee. Nu am reușit să le vizităm pe toate pentru că am stat doar o zi, dar mi-am calculat ulterior dacă mi-am scos banii pe cele vizitate și da, pot să zic că am ieșit mai ieftin cu biletul unic, deci merită (dacă stați un weekend întreg cu atât mai mult).

Muzeul Farmaciei a fost deschis în anul 1972 și conține peste 6600 de piese. Este singurul muzeu în care am avut voie să facem poze (în celelalte am fi putut contra unei taxe care mie sincer mi s-a părut prea mare, 120 lei parcă). Este un muzeu relativ mic, dar mi-a plăcut foarte mult, am văzut multe piese vechi, unele foarte valoroase și mi s-a părut destul de inspirațional. Știu că există un muzeu al farmaciei și în Cluj, nu am reușit niciodată să-l vizitez din cauza programului de vizitare imposibil. Mă mulțumesc cu acesta din Sibiu care e foarte bine organizat.

20160903_141238-medium20160903_141245-medium

20160903_141250-medium20160903_141255-medium20160903_141401-medium20160903_141411-medium

Mai departe am ales Muzeul de Istorie Casa Altemberger care cred că a fost preferatul meu dintre toate cele vizitate. Este o clădire mare care cuprinde multe secțiuni, din fericire este un domn simpatic acolo care te îndrumă. Partea mea preferată a fost zona preistorică, mi-a plăcut foarte mult cum a fost recreată atmosfera și mi s-a părut ușor de înțeles cum trăiau oamenii în acea vreme, care e de altfel motivul principal pentru care aleg muzeele de istorie. În rest îmi amintesc că am mai vizitat câteva săli cu arme, un fel criptă și un tezaur. Aici am găsit și un domn, dintre cei care supraveghează sălile, care chiar ne-a povestit multe lucruri despre obiectele de acolo, ceea ce am apreciat.

20160903_152717-medium

Mai departe am vizitat Palatul Brukenthal care a inclus Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească, Muzeul de Artă Contemporană, Expoziţia de Ghipsuri, Cabinetul de Stampe, Cabinetul de Cartografie şi expoziţia Gothic. Cele două galerii de artă sunt super frumoase și chiar merită vizitate. Amândouă sunt foarte mari și au multe, multe picturi, printre care unele foarte valoroase. Cele pe care le rețin cel mai bine sunt cele ale lui Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu sau Ştefan Luchian, poate pentru că am învățat despre ele la școală, în generală, așa că a fost impresionant să le văd în realitate. Și Muzeul de Artă Contemporană mi s-a părut foarte fain, chiar am stat la fiecare piesă și am încercat să o înțeleg, mi s-au părut foarte interesante. Peste Expoziția de Ghipsuri și Cabinetul de Stampe am trecut repede, mi s-au părut cam plictisitoare, iar celelalte două mi se par niște improvizații. Cel mai dezamăgitor mi s-a părut Cabinetul de Cartografie, unde nici măcar nu era vreo hartă, doar niște texte despre muzeu. Măcar am putut vedea grădina interioară care e drăguță.

20160903_153159-medium20160903_161712-medium20160903_161715-medium20160903_162855-medium

Am mai făcut o scurtă oprire la o expoziție temporară cu reptile, de unde chiar n-am poze, iar apoi ne-am plimbat puțin prin zonă, printre tarabele din Piața Mare, am văzut și o catedrală, toate astea în încercarea de a găsi un loc în care să mâncăm.

20160903_142342-medium20160903_142529-medium20160903_142723-medium20160903_162901-mediumAm ales întâi un restaurant de pe TripAdvisor cu review-uri pozitive, dar pe când am ajuns acolo am văzut meniul afișat la intrare și prețurile erau mai mult decât extravagante (adică toate restaurantele din centrul Sibiului mi s-au părut scumpe oricum, dar ăsta era exagerat). Apoi mi-am amintit de un alt restaurant care mi-a fost recomandat mai demult de niște prietene, am mers acolo dar era ceva nuntă. Ne-am întors în Piața Mică și ne-am așezat la întâmplare pe o terasă unde am așteptat în jur de 20 de minute și nici măcar nu ni s-au adus meniurile. Eram deja foarte obosiți și destul de înfometați, până la urmă ne-am oprit la Crama Sibiană, adică fix locul în care am mâncat anul trecut, unde aveau un meniu super plictisitor, dar măcar aici ne-a servit cineva și mâncarea a fost cât de cât ok.

Mi s-a părut că Sibiul stă foarte bine la capitolul atracții turistice și muzee, mi-au plăcut majoritatea dintre cele pe care le-am vizitat, mi s-a părut faină ideea cu biletul pentru toate, am văzut niște lucruri faine. Mi se par frumoase și piețele (cred că trebuie să fie super târgul de Crăciun, o dată trebuie să-l vizitez și pe el), clădirile și străduțele. La capitolul mâncare și servicii în restaurante, stă foarte prost, cel puțin din punctul de vedere a unui turist care nu a apucat să facă cine știe ce research înainte. Dar mă bucur că am putut să-l bifez în sfârșit și pe ăsta pe lista de vizitate.

Belgrad – Cetatea Kalemegdan

Belgrad – Cetatea Kalemegdan

În primul articol despre Belgrad v-am arătat câteva fotografii cu fortăreața Kalemegdan pe o vreme superbă, la apus, după o zi foarte călduroasă. Din păcate, când ne-am hotărât să o vizităm cu amănuntul, nu a mai fost cazul de așa vreme frumoasă. Am avut parte de fapt de cea mai ploioasă zi din vacanță. Ne-a luat prin surprindere, eram îmbrăcați destul de subțirel (tricou și pantaloni scurți), nici măcar nu ne gândisem să ne luăm cu noi pelerinele. Dar ploaia nu a început decât după ce ne-am cumpărat biletele.

Intrarea pe fortăreața Kalemegdan propriu-zisă este gratuită, însă se plătesc bilete dacă vrei să vizitezi Turnul Cu Ceas (Sahat Tower), Fântâna Romană, Turnul Nebojsa, un buncăr și Muzeul Militar. Noi ne-am cumpărat un bilet all-in-one pentru primele 4 și un ghid audio pentru întreaga fortăreața, iar pentru Muzeul Militar am plătit separat. Din păcate nu mai țin minte cât au costat biletele, audio-ghidul a fost 300 dinari. A venit cu o hartă care ne ducea prin toată fortăreața și la fiecare punct puteai asculta povestea și istoria unui anume obiectiv. Din păcate noi am supraestimat timpul necesar pentru a vizita tot, am crezut că ne vor ajunge 2 ore, însă cu ploaia și tot, am reușit să vizităm cam jumătate. Dacă vreți să vizitați complet fortăreața, vă recomand să îi acordați o zi întreagă și să începeți de dimineață.

Despre fortăreață în general vă pot spune că e practic cel mai important obiectiv din Belgrad și epicentrul istoriei orașului. Aceasta începe de prin anul 3 î.e.n. cu un trib celtic, care a fost apoi cucerit pe rând de romani, de slavi, de turci, de unguri și de austrieci.

Vă puteți da seama deci că Muzeul Militar este destul de important. Și e chiar fascinant, imens, cu exponatele aranjate în ordine cronologică. Poți să înveți multe despre istoria Belgradului din el, e foarte interesant, din păcate noi de la un moment dat am cam grăbit pasul prin el pentru că nu ne-am dat seama de la început cât e de mare și cât timp vom petrece în el. Dar dacă vă interesează să vedeți ce fel de arme sau uniforme s-au folosit în bătălii de-a lungul istoriei zbuciumate ale acestui oraș, vă recomand acest muzeu.img_6313-medium img_6284-medium img_6285-medium img_6286-medium img_6287-medium img_6288-medium img_6291-medium img_6292-medium img_6293-medium img_6294-medium img_6295-medium img_6296-medium img_6297-medium img_6298medium img_6299-medium img_6300-medium img_6302-medium img_6303-medium img_6304-medium img_6305-medium img_6306-medium img_6307-medium img_6308-medium img_6309-medium img_6310-medium img_6311-medium img_6312-medium

Apoi am vizitat Turnul Cu Ceas, un fel de simbol al fortăreței. E un turn destul de strâmt, cu scări multe, în spirală, de sus ai câteva vederi asupra orașului.

img_6185-medium img_6317-medium img_6318-medium img_6319-medium img_6320medium

Ne-am plimbat destul de mult prin ploaie ca să vedem celelalte obiective, am ascultat în tot acest timp audio-ghidul din care am învățat lucruri interesante. Probabil dacă ar fi fost o vreme mai plăcută aș fi avut mai multă răbdare să și rețin câteva din ele, acum am rămas doar cu imaginile.

img_6321-medium img_6322-medium img_6323-medium

Buncărul și Fântăna Romană sunt singurele de care chiar am avut răbdare să le explorez, pentru că erau înăuntru, și eram deci feriți de ploaie.

img_6324-medium

Cam asta a fost experiența noastră cu cetatea, foarte mare, foarte interesantă, dar din păcate văzută pe grabă din cauza vremii neprietenoase.

Belgrad – Locuința Prințesei Ljubica

Belgrad – Locuința Prințesei Ljubica

Nu am știut foarte multe despre istoria sârbilor înainte de vacanța de astă-vară despre care încă mai scriu, dar oprirea în Belgrad a fost un moment bun să mă pun la curent cu unele lucruri. Printre ele, am aflat despre prințesa Ljubica, soția prințului Milos, care a domnit în Serbia 22 de ani și a pus bazele dinastiei Obrenovic, ce a condus țara neîntrerupt timp de 86 de ani. Nu știu extrem de multe despre prințesă decât faptul că a fost extrem de influentă politic și că a omorât-o pe una dintre amantele soțului ei din gelozie (fun fact).

Locuința sa este însă foarte importantă astăzi din punct de vedere cultural, dar mai ales arhitectural, pentru că a pus bazele arhitecturii sârbești contemporane. A fost construită în 1830, a fost declarată proprietate culturală de categoria întâi și astăzi aparține Muzeului Belgrad.

Nouă pot să zic că ne-a purtat noroc, pentru că după câteva secunde de când am pășit înăuntru, afară s-a pornit o furtună. Noi ne-am petrecut acest timp admirând locuința, superb mobilată, și pe când am ieșit și ploaia s-a oprit. Intrarea a fost cam 200 de dinari (aproximativ 7-8 lei), am fost întâmpinați de o doamnă foarte drăguță care ne-a explicat cum să facem turul și am avut voie să facem poze, ceea ce m-a bucurat foarte tare. Casa are două nivele, parter și etajul întâi și are multe camere, iar în fiecare există un text, cu traducere în engleză, care povestește despre istoria încăperii sau semnificația obiectelor din ea.

Nu mai țin minte multe detalii, știu doar că mi-a plăcut mult. A fost una dintre obiectivele mele preferate, am putut să văd o istorie foarte bine conservată și te face să simți că tragi cu ochiul la viața nobilității de atunci. Casa are foarte multe influențe turcești pentru că pe acea vreme Serbia era sub conducerea Imperiului Otoman. Vă las cu câteva fotografii.

img_6256-medium img_6257-medium img_6258-medium img_6259-medium img_6260-medium img_6262-medium img_6263-medium img_6264-medium img_6265-medium img_6267-medium img_6268-medium img_6269-medium img_6270-medium img_6272-medium img_6273-medium img_6274-medium img_6275-medium img_6276-medium img_6277-medium img_6278-medium

Belgrad – Muzeul Nikola Tesla

Belgrad – Muzeul Nikola Tesla

Una dintre surprizele plăcute pe care le are Belgradul de oferit este Muzeul Nikola Tesla. Este un pic de mers până acolo din centru, vestea bună este că taxi-urile sunt ieftine în Belgrad. Sigur ați auzit de Tesla până acum, un foarte important inventator, inginer (electric și mecanic), fizician etc., lucruri despre care știam și eu, dar nu chiar atât de multe despre viața lui. Un amănunt interesant este faptul că pe parcursul vieții sale, Tesla a petrecut doar 31 de ore în Belgrad.

Prețul biletului la muzeu este de 250 dinari (aprox. 9 lei). Este un muzeu mic dar foarte interesant, iar noi am ajuns chiar pe la începutul turului în engleză. Am ratat din păcate filmulețul de început, dar am hotărât să nu mai așteptăm până începe al doilea tur. Am prins însă faza de experimente, cam toate legate de electricitate pe sisteme inventate de Tesla. Au fost super interesante și câțiva dintre participanții la tur au avut chiar ocazia de a atinge un fulger (unul mic, bineînțeles). Eu recunosc că nu am avut curaj. Fac o mică paranteză să vă spun că anul acesta s-au împlinit 160 de la nașterea lui Tesla și cu această ocazie în Belgrad s-a construit celebrul lui "transformator", pe care nu a reușit niciodată să-l pună în practică la scală mare pe parcursul vieții.

Am încercat să fac fotografii și la partea de experimente, din păcate trebuia să prind momentul perfect și nu am prea reușit, era și foarte multă lume la acest tur.

Apoi ni s-a povestit despre viața lui Tesla, care mi s-a părut extrem de interesantă. De exemplu faptul că era germofob și purta tot timpul mănuși, dar că în același timp era un bărbat elegant, tot timpul la costum. În ultima parte a turului, am putut să vedem câteva obiecte care au aparținut marelui fizician.

img_6229-medium img_6230-medium img_6231-medium img_6232-medium img_6233-medium img_6234-medium img_6235-medium img_6236-medium img_6237-medium img_6238-medium img_6241-medium img_6242-medium img_6243-medium img_6245-medium Însă cel mai important obiect din expoziție este chiar Tesla, adică urna cu rămășițele lui incinerate. Are o forma destul de ciudată și futuristă pentru o urnă, adică o sferă.

img_6244-medium

Cum vă ziceam la început, muzeul este destul de mic, dar mie personal mi-a plăcut foarte mult și mi se pare un obiectiv foarte interesant de vizitat dacă treceți prin Belgrad.

De la muzeu ne-am întors în centru pe jos și vă arăt câteva clădiri pe care le-am văzut pe drum.

img_6246-medium img_6247-medium img_6252-medium

Zlatibor – Peștera Stopica

Zlatibor – Peștera Stopica

Data trecută v-am spus despre stațiune și cum ne-am petrecut seara acolo, iar de data aceasta voi începe să vă povestesc ce am făcut în restul zilei. În jurul Zlatiborului există câteva obective turistice foarte interesante pe care le-am vizitat, mai exact o peșteră (Stopica), un muzeu al satului (Sirogojno) și o cascadă (Gostilje). Astăzi vă povestesc despre primul obiectiv.

Peștera Stopica

Peșterile sunt relativ un subiect nou pentru mine, nu am vizitat foarte multe. În afară de cele pe care le-am văzut când eram mică și le-am uitat complet, mai știu doar de Scărișoara și de Baraceve Splije din Croația. Până la Stopica am mers cu mașina și am găsit o parcare amenajată, parcă am plătit pentru ea, dar foarte puțin. Traseul până acolo e frumos trasat și îngrijit și intrarea în peșteră e un adevărat festin vizual.

Intrarea în peșteră e individuală și costă undeva la echivalentul a 9 lei. Era un domn la intrare, presupun că era ceva ghid, care ne-a spus în engleză că putem intra, să ne plimbăm, să vedem tot și la ieșire vom povesti despre ce am văzut. Așa că am pornit. Începutul peșterii mi s-a părut foarte asemănător cu Scărișoara, lipseau doar ghețarii.

Apoi am ajuns la ceea ce eu am considerat punctul culminant, micile "bazine" formate din sedimente de piatră de var, pe etaje, care mi-au amintit de Pamukkale. Peștera e amenajată cu lumini multicolore și deci nu am putut vedea culoarea lor reală, pe ceva afiș de la intrare am citit că ar fi roz, dar după ce m-am uitat pe internet la niște poze mai clare mă îndoiesc un pic. Dar oricum, rămân foarte spectaculoase.

Prin toată peștera trece un râu și dacă ajungi în capăt dai de o mică cascadă.

Nu e o peșteră foarte mare (dar e cea mai mare în care am fost eu), însă e frumos amenajată, multe lumini, multe stalactite, mi s-a părut foarte impresionantă și eu zic că merită vizitată.

La ieșirea din peșteră am avut însă parte de o mică dezamăgire. "Ghidul" care ne-a promis povești era ocupat cu alți turiști sârbi. Asta e, ne-am așezat cuminți pe o băncuță așteptând să termine și să vină și la noi. Am stat vreo zece minute, după care… a plecat. Fără să ne zică ceva, să ne spună să-l așteptăm, sau pur și simplu să ne recunoască existența. Am plecat deci și toate informațiile despre peșteră le-am citit de pe un afiș de la intrare. Ne-am cumpărat totuși un magnet de frigider să avem amintire.

 

Fortăreața Stari Bar

Fortăreața Stari Bar

Despre Bar nu am știut mare lucru înainte, văzusem doar în treacăt o recomandare pe Tripadvisor că dacă ești în Sutomore trebuie să vizitezi și orașul vechi din Bar, pentru că e aproape. Într-adevăr, e la doar 15 minute distanță cu mașina, așa că într-o după masă ne-am setat rapid GPS-ul spre această destinație și am pornit. Noroc cu GPS-ul ca să zic așa, pentru că orașul vechi e destul de departe de zona de litoral al orașului Bar, care e un oraș relativ modern. Însă Stari Bar, adică orașul vechi, e ceva deosebit și un pic mai aproape de munte.

Am găsit o parcare mare păzită la baza orașului, costă 1 euro pentru toată ziua. Despre orășelul propriu-zis o să vă povestesc data viitoare, momentan vreau să mă opresesc la principalul obiectiv principal de aici, și anume Fortăreața. Aceasta este aici din secolul 11 și are multe influențe Venețiene și Otomane.

În mare parte Fortăreața este în ruine, însă se lucrează încă la restaurări și anumite clădiri, de exemplu biserica, au putut fi reconstruite. Intrarea a fost 2 euro de persoană parcă și a meritat din plin. Am prins un apus lung și minunat aici, care a pus întreaga fortăreață într-o lumină superbă de care sincer nu m-am mai săturat. Mi-a fost destul de greu să mă limitez la poze, pentru că am multe multe (nu am mai editat pozele pentru că am vrut să le vedeți în lumina în care le-am văzut eu). Cu această ocazie experimentez puțin și cu o nouă mărime a pozelor, sper să fie mai vizibile.

Mi-a plăcut faptul că pe de o parte am putut vedea muntele și pe cealaltă orașul.

Plimbarea noastră prin cetate a durat undeva în jur de 2 ore cred, pe un traseu frumos trasat cu săgeți. Astfel am reușit să vedem totul, am urcat și pe ziduri.

Au fost și mici… muzee să le zicem. Nu știu dacă e chiar corect să le numesc așa, dar încăperi cu exponate foarte vechi, în special vase și coloane.

Mă simt puțin fără cuvinte în fața acestor imagini care vorbesc de la sine 🙂

Ultima fotografie este făcută din cel mai înalt punct în care am urcat, un zid pentru care a trebuit să-mi înfrâng frica de înălțime și să urc pe niște scări abrupte, dar eu zic că a meritat. Iar în depărtare se vede marea și mi s-a părut superb ca din acel punct pot vedea totul: munții, cetatea, orașul și marea.

Nu am mult text în articolul acesta, dar sper să mă iertați pentru că v-am pus poze frumoase. Pentru mine acesta a fost în topul locurilor vizitate în Muntenegru și vi-l recomand 100% dacă vă aflați prin zonă.

AWSOM Powered