Browsed by
Tag: mancare



Novi Sad

Novi Sad

Nu știam prea multe despre Novi Sad înainte să ajungem aici și nici așteptări prea mari nu aveam. L-am ales ca primă oprire mai mult din cauza poziției geografice convenabile, cam la 7 ore distanță de Cluj. Am pornit din Cluj pe la ora 6 dimineața (ora României) și ajuns în jur de ora 12:30 (ora Serbiei). Uitasem că Serbia e cu o oră în urmă, așa că apartamentul în care am stat nu era încă gata, dar am putut parca în curte și noi ne-am plimbat puțin prin centru până ne-a dat proprietara mesaj că ne putem caza.

Când am căutat cazare, cam în toate cele 5 locații în care am stat vacanța aceasta, am avut următoarele criterii: preț cât mai mic, poziție cât mai centrală, parcare și să arate cât de cât decent și cu un minim de facilități. În Novi Sad nu a fost greu să mă decid pentru că acesta a fost cam singurul apartment care să îndeplinească toate criteriile. Se numește Apartament Centar Novi Sad și l-am rezervat pe booking. Este un apartament la parter (de fapt un fel de casă), cu curte interioară unde am putut și parca mașina (să ai parcare privată în centrul orașului e chiar mare lucru) și cel mai bun lucru despre el e locația, cam la 2 minute de mers pe jos de buricul târgului ca să zic așa. E destul de simpluț el așa, dar curat, am avut baie proprie, patul destul de comod, o bucătărie unde am folosit doar frigiderul și destul de ieftin. Pentru o noapte mi s-a părut alegerea perfectă.

După ce ne-am cazat și am făcut un duș, ne-am întors pentru o plimbare prin centrul orașului. Am fost destul de impresionată e arhitectură, de clădirile frumoase, orașul curat, strada pietonală cu multe terase și verdeață.

Am simțit instant sentimentul acela de vacanță. În plus, ca să vă puteți transpune cât mai bine în locație, mirosul predominant era cel de … popcorn. Și nu degeaba, pentru că erau o mulțime de astfel de tonete (care mi s-au părut foarte simpatice de altfel):

Tot în centru am găsit și Danube Park, un parc mare și frumos, plin de verdeață și cu un lac mare, plin de lume și mai ales de copii.

După o plimbare lungă prin acest minunat oraș, ni s-a făcut foame. Dintre toate recomandările de pe Tripadvisor am ales Cafe Veliki.

Ne-am așezat pe terasă și am avut parte de o servire foarte drăguță din partea unui ospătar care vorbea destul de bine engleză. Inițial am luat meniurile de pe masă care erau în sârbă și ne-am uitat la ele ca vițeii la poarta nouă. Din fericire ne-a adus și niște meniuri în engleză și am răsuflat ușurați. De băut am încercat Cockta, o băutură despre care am descoperit că este destul de populară atât în Serbia cât și în Muntenegru. Seamănă puțin cu Coca Cola, dar mi se pare că are un gust mai intens de caramel și sinceră să fiu mie mi-a plăcut mai mult.

Mi-a fost greu să mă hotărăsc la mâncare, dar mi-am amintit de un sfat de pe Tripadvisor așa că am decis să-l urmez și am ales cotlet de porc cu sos de mere (care a venit cu cartofi copți și inele de ceapă), iar Marian a ales costițele de porc cu sos picant (cu o garnitură asemănătoare, plus un sos de iaurt). Porțiile au fost foarte mari și mâncarea incredibil de bună. În special porția mea, la care am poftit amândoi tot restul vacanței. Nu a fost nici foarte scump, deci vă recomand cu drag acest restaurant.

Ne-am continuat explorarea orașului Novi Sad trecând podul peste Dunăre. Într-o parte puteam să vedem câteva urme ale comunismului (prin toate orașele din Serbia am putut vedea blocurile astea mari de 20 de etaje, dacă vă amintiți, data trecută în Belgrad chiar ne-am cazat într-unul):

Și fortăreața Petrovaradin în cealaltă

Scopul nostru a fost să urcăm pe fortăreața Petrovaradin, pe care este posibil să o recunoașteți din poze ca simbol al Novi Sad-ului.

Urcușul până la fortăreață nu e nici foarte ușor, nici foarte greu, dificultate medie aș spune, dar măcar e frumos. Și deja de pe la jumătate începe să-ți ofere priveliști minunate asupra orașului.

Cel mai important obiectiv de pe fortăreață e chiar Turnul cu ceas, un ceas mai special pentru că e invers, adică limba mare arată orele și cea mică minutele. Este făcut așa pentru pescarii de pe Dunăre, ca să poată vedea cât e ceasul de la o distanță mai mare.

Mai sunt câteva lucruri interesante de văzut pe fortăreață, un muzeu care din păcate era deja închis la ora la care am ajuns noi, multe statui, multă artă modernă, puțin romantism…

…câteva terase, însă pentru mine cel mai frumos a fost să văd orașul de sus, mai ales că era deja apus, deci am prins și o lumină superbă

Ne-am întors apoi în centru, unde am decis să ne oprim undeva la o bere. Am ales Red Cow Irish Pub (avem noi o atracție pentru Irish Pub-uri, recunosc), care avea si o foarte frumoasă terasă interioară. Am băut niște Guinness (prețuri foarte mici) și ne-am relaxat foarte tare, ne-a prins foarte bine locul acesta. Atmosfera în oraș după ce s-a întunecat a fost foarte vie, foarte animată. Și ca să încheiăm această zi frumoasă, prima din vacanța noastră, ne-am gândit la un desert. Așa că ne-am reîntors la Cafe Veliki, unde eu am ales un desert cremos cu granola și Marian un tort cu o combinație de mac, vanilie, nucă, oricum, minunate amândouă.

Novi Sad a fost o surpriză foarte plăcută pentru vacanța noastră și m-aș reîntoarce oricând cu plăcere.

Cluj: Street Food Festival

Cluj: Street Food Festival

Am auzit despre prima ediție de Street Food Festival la Cluj cam de prin iarnă și aproape că nu am mai avut răbdare până a început. Am fost super încântată în primul rând pentru că s-a făcut așa ceva în România, în al doilea rând la Cluj, în al treilea rând pentru că street food (să nu confundăm vă rog cu fast food) este o plăcere recent descoperită și festivalul acesta a picat la fix.

Joi după-masa, imediat ce am ieșit de la lucru m-am oprit direct pe aleea stadionului. Relativ multă lume, verdeață, atmosfera frumoasă, de festival. Primul lucru, am făcut o trecere în revistă a tuturor variantelor de mâncare. Am fost destul de dezamăgită, recunosc, să descopăr că majoritatea opțiunilor erau restaurante din Cluj unde aș putea mânca oricând altcândva pe parcursul anului și în al doilea rând că cele mai populare produse erau burgerii, de care sincer eu m-am plictisit acum doi ani, speram să mai venim și noi cu noutăți de-atunci. În concluzie mi-aș fi dorit lucruri noi, mai mulți reprezentanți ale altor orașe/țări, produse noi, chestii pe care nu le pot mânca în fiecare zi.

M-am oprit până la urmă la Cimbru, din două motive. Unu, pentru că aveam cel mai frumos colorat food truck și în al doilea rând pentru că le urmăresc pagina de Facebook de vreo două săptămâni și chiar îmi doream să mănânc ceva de la ei. Plus că, din câte am văzut, momentan participă doar la evenimente, deci nu e chiar ceva ce pot mânca în fiecare zi. Mi-au plăcut pentru că au avut un meniu diferit în fiecare zi. Joi am prins un pulled pork sandwhich, care a fost foarte bun.

Apoi am făcut o mică pauză de la festival pentru a participa la o degustare de bere artizanală, dar ne-am întors înapoi și am descoperit zona asta frumoasă pe iarbă:

Aici am descoperit niște specialități vegetariene, din păcate nici nu mai țin minte cum se numește și nici nu l-am găsit pe lista oficială a expozanților. Oricum, erau niște roll-uri vegetariene din orez, îmbrăcate în spanac fiert și diverse umpluturi. Noi am încercat cel cu umplutură de tofu afumat și sos de soia și cel cu brânză de capră și rodie. Ambele au fost surprinzător de bune, scuzați că pozele nu-s chiar așa apetisante, ne-am amintit să facem poză doar după ce am început deja să mâncăm.

Marian a mai încercat și un burger de la un alt expozant pe care nu-l găsesc, știu doar că erau din Odorheiul Secuiesc și a hotărât Marian că a fost cel mai bun burger pe care l-a mâncat vreodată. Am uitat evident să-i fac poză. Și apoi ne-am luat de la Craft Beer un Opium de la Hophead și ne-am relaxat un pic, că eu sincer mă cam moleșesc de la bere.

Vineri după-masă ne-am oprit din nou la festival. Am început și de data asta tot cu Cimbru unde Marian și-a luat tot un sandvici cu pulled pork, de data asta un pic mai diferit și mai spicy, iar eu am mers pe un sandvici cu Halloumi la grill, usturoi copt și caju, toate la fel de bune și de data asta.

Apoi Marian a încercat și coastele de la Chef Off The Grid despre care a zis că au fost foarte bune (și pe mine m-a tentat meniul lor, dar nu mi-era chiar așa foame).

Eu m-am mulțumit cu un desert, mai exact o îngheșată de la Moritz Eis  cu straciatella de căpșuni și caramel. Mi-am mai luat de la ei o dată deci știam la ce să mă aștept, e într-adevăr un pic scumpă pentru o înghețată, dar eu zic că e destul de bună încât să merite din când în când să te răsfeți cu ea.

Am vrut să mergem și sâmbătă, dar din păcate Marian a avut un mic accident dimineața, iar după-masa a plouat torențial, așa că am renunțat la idee. Dar am revenit duminică pentru o ultimă zi și am prins din nou soare. De data asta am împărțit o pizza de la Camionetta care mi-a plăcut, din punctul meu de vedere se simte foarte bine la o pizza daca sunt folosite ingrediente de calitate și aici s-a simțit. Plus că a fost oficial prima pizza cu blat gros care mi-a plăcut (și care a fost destul de bună încât să-i mănânc și crusta). Plus că m-a distrat foarte tare mesajul lor de pe farfuria de carton "Another one bites the crust!"

Ne-am luat și niște frigărui de la Arrosticini. Încep prin a declara că eu nu-s fan frigărui în mod deosebit și mi s-au părut destul de scumpe, deci nu am ținut neapărat să le încerc, dar am vrut oarecum să testez mâncarea care nu-i din Cluj, așa că ne-am luat. Nu vreau să greșesc, dar cred că erau din carne de berbec? Au venit si cu o felie de pâine prăjită și atât pâinea cât și frigăruile aveau sare de mare. Vreau să vă zic că a fost singura mâncare de la festival care a rămas memorabilă pentru mine, deși toate au fost bune pe moment. Nici nu mă așteptam să-mi placă, deci premiul pentru cea mai plăcută surpriză.

Ne-am mai luat un burrito de la Pokka care a fost cam meh comparativ cu tot ce încercasem până atunci.

Din cât am prins eu din festival, asta a fost ziua cu cea mai multă lume, mi s-a părut impresionant pentru prima ediție, mai greu a fost să găsim unde să mâncăm, dar ne-am descurcat noi. De reținut pentru anul viitor să mă îmbrac cu haine de care să nu-mi pară rău dacă le murdăresc.

Ne-am retras un pic în zona de iarbă mai la umbră, Marian și-a mai luat o bere și eu un desert vegan de la IndulgeArt, o budincă de mei în lapte de soia cu dulceață și kiwi, care a fost mai bună decât sună.

Am stat cam o oră la umbră și povești, a fost foarte plăcut și relaxant. La plecare ne-am mai luat o dinnedă cu brânză și ceapă de la Castelul Brutarilor, dar nu mi-a plăcut foarte tare, am încercat mai demult cea cu cartofi și parcă era mai bună.

Pot să zic că, deși am început cu o mică dezamăgire, până la urmă m-am simțit destul de bine și mâncarea a fost destul de reușită per total. Tot ce-mi doresc de la următoarele ediții e mai multă diversitate.

Budapesta – Palatul Parlamentului

Budapesta – Palatul Parlamentului

Unul dintre cele mai importante obiective de vizitat în Budapesta, pe care eu l-am ratat cu succes de două ori la rând este Palatul Parlamentului. Nu am în mod normal obiceiul să îmi plănuiesc vizite în ziua plecării, dar cu Palatul ăsta e mai complicată treaba.

Îți poți cumpăra bilete și la fața locului, dar e recomandat să le cumperi online, ca să fii sigur că prinzi loc. Toate tururile sunt cu ghid și deci planificate la o anumită oră. Și se poate vizita cam până în jur de ora 4, depinzând de limbă. Pentru că am ajuns în Budapesta duminică, era prea devreme pentru noi să-l vizităm, luni s-au anulat toate tururile, marți nu putea veni Marian, deci singura noastră opțiune era să-l vizităm miercuri dimineață înainte de plecare. Am luat turul de la ora 10.

Evident, intrarea în Palatul Parlamentului e în capătul opus de unde te-ai aștepta să fie și pentru că e o clădire imensă, am avut ceva de înconjurat. Se intră practic prin subsol. Aici totul a fost destul de haotic, foarte mulți turiști, nici o indicație evidentă, unii ghizi vorbeau la microfon alții nu, cu greu ne-am găsit grupul. Trebuie să aștepți ghidul înainte să treci prin securitate, care a fost partea cea mai confuză pentru noi. Securitate cam ca la aeroport și apoi am primit cu toții câte o cască audio prin care puteam auzi live ceea ce ne explica ghidul la microfon.

Așa cum m-am așteptat, Palatul Parlamentului e spectaculos în interior. Din păcate cred că ceea ce am vizitat noi a fost o foarte mică parte din el, turul a durat cam o jumătate de oră. Singura încăpere în care nu am avut voie să fotografiem a fost cea cu bijuteriile coroanei.

La sfârșitul vizitei mai este un mini-muzeu unde poți să vezi ceva statui cu multe explicații și, ce mi s-a părut mie mai interesant, o machetă a Palatului secționată pe jumătate.

Călătoria noastră în Budapesta am încheiat-o cu prânz la VakVarju Etterem despre care v-am povestit în articolele de dățile trecute. E un restaurant care ne place mult, pentru că au mâncare bună. De data aceasta eu mi-am luat ceva carne de porc umplută cu branză de capră și pere cu piure de cartofi cu busuioc (la mâncarea lui Marian am uitat să-i facem poză și am uitat complet ce și-a luat), iar la desert eu am mers în continuare pe pere cu tarta de pere și ciocolată cu sos de caramel și înghețată de vin Tokaj și marțipan, iar Marian și-a luat tort cu iaurt, portocale și mac și dulceață de mure. Per total am decis unanim că alegerile mele au fost mai inspirate.

Cam asta a fost. Apoi ne-am luat la revedere de la Budapesta și ne-am întors acasă. Dar sigur ne vom reîntoarce, e prea aproape și prea frumos ca să nu.

Singură în Budapesta

Singură în Budapesta

Primele două zile în Budapesta au mers în parte parte conform planului, dar cu a treia a fost mai complicat. Motivul principal pentru care venisem era faptul că Marian fusese invitat la Boutiq' Bar să țină o prezentare și să fie guest bartender pentru o seară. Știam deci că în mare parte aveam să fiu singură în marțea respectivă.

Eu nu sunt genul care să mă plimb singură într-un oraș străin, așa că planul meu era următorul: micul dejun împreună, îmi cumpăr un braț de dulciuri de la Sugar, mă retrag în apartament citind ultimul volum din A Song Of Ice And Fire și devorându-mi achizițiile, după ce termină Marian prezentarea luăm cina împreună și apoi el merge la bar să lucreze și eventual trec și eu pe acolo seara având în vedere că apartamentul era la câțiva pași distanță de bar. Poate pare că aș fi vrut să irosesc o zi nefăcând practic nimic, dar pentru mine și cazarea e parte din experință și nu mă deranja deloc să petrec o zi întreagă în apartamentul ăla minunat.

Deci ne pornim de dimineață către Cirkusz să ne luăm cafeaua și pe drum vedem un local numit Eggoist, nume care ni s-a părut deștept și amuzant, așa că ne-am oprit aici să ne luăm micul dejun. Un local foarte mic, pe conceptul de street food breakfast. Eu mi-am luat ceva vinete cu ouă (aș zice salată de vinete, dar părea destul de diferit ca textură) și am împărțit niște clătite cu fructe. Porțiile au fost servite într-un carton, ceea ce mi s-a părut ușor ciudat. Pâinea de la primul fel însă a fost excelentă, prosapătă și foarte bune și de la clătite căpșunile au fost super, știți voi, căpșuni de alea cu gust.

Iar pe drum înapoi ne-am oprit pe la Sugar unde mi-am făcut de cap.

Și ne-am întors înapoi la apartament să ne urmăm planul. Marian tocmai își aduna lucrurile pentru prezentare, eu mă schimbasem pe jumătate în pijamale, când bate recepționera la ușă. Ca să scurtez povestea, cei de la Brody Apartments ne-au încurcat rezervarea, au crezut că stăm doar 2 zile în loc de 3. Toate apartamentele erau ocupate, dar mai aveau o locație la 10 minute distanță unde ne puteau caza, însă… doar începând cu ora 15. Era de abia ora 11. Ne-am făcut bagajele în 5 minute, am aruncat pe mine primele haine pe care le-am prins la mână și uite așa m-am trezit singură pe străzile din Budapesta.

Partea cea mai grea era că nu aveam nici un plan, nu mă așteptasem la asta așa că nu făcusem nici un research, deci nu știam încotro să mă îndrept. Ironia face ca asta a fost singura zi cu vreme frumoasă din toată vacanța. M-am îndreptat spre Dunăre și din depărtare am văzut acest semn pe castel:

Știam că momentan în castel sunt două muzee, cel de artă și cel de istorie. În cel de istorie fusesem în prima noastră vizită, iar cel de artă nu mă interesase pentru că în Budapesta este altul cu niște lucrări mai interesante (dar care momentan e închis pentru renovări). Dar Picasso mi-a atras atenția, cu toate că nu găsisem nimic online despre asta. Cum aveam tot timpul din lume, am decis deci să mă duc la castel.

În ambele călătorii precedente am urcat până sus cu furnicularul (n-am eu condiție fizică de urcat pe scări, și cetățuia din Cluj mă omoară), deci m-am îndreptat către el. Ajung acolo si era o coadă imensă. Îmi scot harta, dar nu am găsit pe ea un drum alternativ. Așa că văd un domn care vindea bilete de Hop On Hop Off și l-am întrebat daca mai există alte variante de a urca. Îmi spune că da, mai sunt două perechi de scări sau pot să o iau prin grădinile roiale, un pic mai încolo. Hopa! Ce grădini roiale? Nu mai auzisem despre ele. Asta e, am zis ca dacă tot urc, măcar să văd ceva frumos, deci m-am dus și le-am căutat. Nu sunt departe, trebuie să mergi un pic mai spre stânga (cum stai cu fața către castel).

Am ajuns la grădini, care s-au dovedit a fi foarte frumoase, nu foarte mari și nici pline cu flori cum mă așteptam, dar drăguțe și îngrijite. Și cea mai mare surpriză, de jos până pe la jumătate, scări rulante! De la jumătate până sus, lift! Totul gratis. Cel mai bun pont pe care l-am primit vreodată. Iar de sus am avut și parte de o priveliște superbă.

Într-adevăr, la castel era o expoziție cu Picasso. Mi-am luat un bilet combinat, expoziția permanentă plus cea temporară care m-a atras și un audio-ghid. Când să-mi ridic audio-ghidul, aflu că aveam nevoie de un act de identificare. În graba de a-mi face bagajele, îmi uitasem buletinul în trollerul mare. După vreo 5 minute am convins-o pe doamnă să mă lase să completez o hârtie cu datele mele de identificare. Mă rog, seria și numărul de buletin le-am inventat un pic, că nu le știu pe de rost.

Expoziția cu Picasso a fost excelentă, cea mai plăcută și neașteptată surpriză. Au adus multe din picturile și sculpturile lui, lucru care m-a bucurat foarte tare. Am mai fost la expozițiile unor pictori celebri unde am văzut doar câte un tablou-două și în rest schițe și alte lucrări mai puțin valoroase. Aș zice că Picasso și Cezanne au fost cele mai complete expoziții temporare pe care le-am văzut, ambele în Budapesta. Vizita prin galerii a fost foarte lungă și mai obositoare decât m-aș fi așteptat și pe când am ieșit deja Marian își terminase prezentarea, așa că am putut să mă reîntorc. Experiența asta a fost una care mi-a dat mult de gândit, în primul rând mă bucur că până la urmă am reușit să văd totuși ceva super interesant pe parcursul zilei și în al doilea rând mi-am dat seama că mă pot descurca ok și singură.

Cina ne-am luat-o la un restaurant vietnamez, unde am încercat multe chestii ciudate. Pachețelele de primăvară au fost cel mai bun lucru dintre toate. În rest eu am încercat ceva tăiței din orez cu legume, arahide și sos de susan, o limonadă cu litchi, ghimbir și alte lucruri ciudate în ea și la desert mochi cu tot felul de umpluturi.

Era în sfârșit timpul să ne luăm în primire a treia cazare la Brody House. Aici toate camerele au un design unic. Noi am stat în camera Etienne, denumită așa după artistul francez Etienne Claret de Fleurieu care a locuit aici 2 ani. O cameră mare și spațioasă, patul minunat ca de obicei, canapeaua chiar dacă nu pare, e la fel de comfortabilă și ar fi putut fi folosită ca un al treilea pat, am avut chiar și un mic dressing și din nou o baie imensă și modernă.

Singurul dezavantaj față la Brody House față de Brody Apartments a fost distanța față de bar, cam 10-15 minute de mers pe jos care mie mi s-au părut prea multe pentru a le face singură, noaptea, pe întuneric, într-un oraș străin. Așa că nu am mai ieșit, am rămas restul serii în apartament, mi-am citit cartea și mi-am mâncat dulciurile. Tot singură, pentru că Marian s-a distrat la muncă.

Budapesta – a doua cazare și delicii

Budapesta – a doua cazare și delicii

V-am povestit deja în articolul trecut că din punct de vedere turistic a doua zi în Budapesta a fost dedicată Insulei Margareta, așa că în acesta vă voi spune despre al doilea apartament în care ne-am cazat și localurile în care am fost.

Se pare că sfârșitul lui aprilie e deja considerat început de sezon la ei, așa că Brody Apartments erau destul de ocupate. Știam de la început că urma să ne mutăm în altă cameră a doua zi, pentru că nu au găsit o cameră liberă pentru 3 zile consecutive. A doua cameră a făcut parte din același complex și era de fapt camera vecină primeia. În mare parte decorată în același stil, doar un pic mai mică (prima fusese pentru 4 persoane, acesta era de 2). Am avut un dormitor simplu și drăguț, o baie frumoasă (preferata mea dintre toate apartamentele din vacanța asta, posibil din toate cazările vreodată) și o bucătărie colorată.

Micul dejun l-am luat la Cirkusz, un loc care ne-a fost recomandat pentru cafeaua bună. Care într-adevăr a fost excelentă și ne-am băut cafeaua aici și în următoarele două zile. Nu au avut multe din meniul de mâncare (este un local pe conceptul all-day breakfast), dar am trecut peste asta pentru că ni s-a zis că nu se întâmplă des. Până la urmă eu mi-am luat niște ouă Florentine (cu somon, spanac și sos olandez) și Marian niște Turkish eggs (cu iaurt și verdețuri).

Nu pot din păcate să menționez toate localurile în care am fost pentru că pe unele nu le mai țin minte. De exemplu după ce ne-am întors de pe insulă, am mai fost la o cafenea, dar n-aș știi să vă zic la care. Iar după cafea, am ajuns într-un local numit Kispiac Bisztro. Am fost aduși aici mai bine zis, pentru că nu știu dacă l-am fi descoperit pe cont propriu. Prima dată m-a speriat un pic. Un bistro micuț, doar 4 mese, bucătarii la vedere, doar noi doi în el. Vitrina plină de murături și meniul doar cu cărnuri. Cum să vă zic, cărnuri și atât, fără garnituri și alte cele. Cum eu nu sunt neapărat un mare fan al cărnurilor, am ezitat mult până am ales ceva. Mi-am luat până la urmă carne de vită la cuptor, Marian carne de porc. Ne-am mai luat niște murături asortate, că păreau a fi specialitatea locului și niște vin. Din fericire ambele feluri aveau garnituri, doar că nu apăreau în meniu. Și cu tot scepticismul meu, mâncarea a fost incredibil de bună, carnea de vită foarte fragedă, perfect gătită, cred că cea mai bună bucată de carne de vită pe care am mâncat-o în viața mea. Am terminat cu ceva tort de ciocolată pe care nu l-am mai fotografiat. Oricum, ăsta e local de recomandat.

Cu toate că am luat desert și la Kispiac, am vrut foarte mult să mă opresc și la Sugar despre care am mai zis de mai multe ori pe blog, dar chiar merită. E un fel de magazin de dulciuri/cofetărie. V-am spus că Brody Apartments erau pe aceeași stradă, la foarte mică distanță? Locație de vis heart. Deci am mai fost la Sugar de multe ori, dar încă nu încercasem partea de cofetărie. Aveau atât de multe chestii că mi-a fost foarte greu să mă decid. Până la urmă mi-am luat o tartă de fructul pasiunii și o prăjitură din colecția lor "Space" cu mousse de lămâie și crustă de zmeură. Iar Marian și-a luat șomloi și un Oreo cheesecake, care n-a mai apucat la poză.

 

Chiar dacă am prins o vreme tare proastă, bunătățurile astea au făcut vacanța să fie foarte reușită.

Budapesta din nou

Budapesta din nou

O să ajung să am mai multe articole despre Budapesta decât despre Cluj 😀 Deci iată că am făcut a treia noastră excursie în capitala Ungariei, unul dintre orașele mele preferate din Europa. Când mergi a treia oară într-un loc, lucrurile se schimbă oarecum. În prima noastră vizită, februarie 2013, am vizitat aproape toate obiectivele turistice importante, apoi ne-am reîntors anul trecut în august, când ne-am plimbat pe străzi ca să vedem atmosfera de vară.

De data aceasta am aflat cam cu o săptămână înainte că vom veni. Marian a fost invitat de către Boutiq' Bar să țină un seminar și să fie guest bartender pentru o seară și noi ne-am hotărât să transformăm asta într-o mini-vacanță. Am vrut să-i menționez în mod special pe cei de la Boutiq, pentru că au fost niște gazde foarte bune și ne-au ajutat să avem o vacanță frumoasă. Deși m-am gândit să scriu articolele despre Budapesta pe categorii, m-am gândit până la urmă că tot ordinea cronologică e mai interesantă.

Deci începem cu prima zi. Pornisem din Oradea devreme, îmbrăcați subțire după vremea călduroasă de acolo și am ajuns în Budapesta în frig și ploaie măruntă. Ne-am găsit foarte greu loc de parcare în centru (noroc măcar că duminica parcările sunt gratis) și am zis să ne începem ziua cu o cafea. Am intrat într-un Costa mai mult de curiozitate. E o cafenea în genul Starbucks. Am cerut un cappuccino mediu (cu caramel, beau cappuccino simplu doar unde merită să simt gustul cafelei) și am primit asta:

Sunt curioasă dacă pe cel mare mi l-ar fi servit într-un bol de supă.

Ne-am căutat apoi cazarea, însă era încă prea devreme, camera noastră nu era gata, așa că ne-am gândit să ne mai plimbăm puțin până o să fie. Ne-am oprit la Ben & Sophie pentru că am văzut afișul cu beri artizanale în vitrină. Eu am ales una cu ghimbir, miere și lămâie (deși lămâia cred că e doar feliuța aia de decor), dar oricum a fost interesantă. Se pare că berile artizanale au început recent să apară în Budapesta și devin din ce în ce mai populare.

Despre cazare o să vă povestesc multe, pentru că ne-am mutat de 3 ori, dar o să ajungem la asta când va fi timpul. Pentru prima dată nu m-am ocupat eu de cazare, ci băieții de la Boutiq, am primit doar adresa unde să venim, deci am avut super mari emoții pentru că nu știam unde o să stăm. Până la urmă ne-am cazat la Brody Apartments. Apartamentul pe care l-am primit a fost superb. De 4 persoane, mare, frumos, curat, super drăguț decorat, un fel de artsy-vintage, însă cu tot confortul lumii moderne. Avea un dormitor cu un pat imens, foarte confortabil (zici că dormeai pe un nor), baie cu walk-in-shower, o bucătărie-living mare și frumoasă și un al doilea pat secret undeva în tavan (dacă vă uitați în penultima poză vedeți niște cutii albe care folosesc atât ca spațiu de depozitare cât și ca scări pentru a ajunge la patul de sus. Și locația absolut perfectă, în centru, aproape de tot ce e important.

În continuare am făcut o mică plimbare, am ajuns la Biserica Szent Istvan, foarte aproape de cazarea noastră:

Apoi am mers să mâncăm la Vapiano. Am vrut să văd cum e, Marian mai fusese la unul în Berlin. Practic, Vapiano e un fel de autoservire mai fancy. Arată destul de bine, cu mult lemn și plante.

Ți se dă un card cu care îți cumperi tot ce vrei și la sfârșit plătești. Există secțiuni pentru paste, pizza, salate, antreuri, deseruri etc. (după cum v-ați dat probabil seama, specificul e italienesc). La unele produse, ți se dă un fel de telecomandă pe care o iei cu tine și când începe să vibreze și să iasă lumini din ea, înseamnă că mâncarea ta e gata, așa că duci telecomanda înapoi la bucătar în schimbul porției de mâncare.

Marian și-a luat niște bruschete și paste carbonara, iar la desert un Tiramisu, iar eu am încercat lasagna și o panna cotta cu gem de căpșuni.

Pentru că era foarte frig afară, ne-am petrecut puțin timp prin magazine să căutăm o căciulă, lucru care e mai dificil decât pare în aprilie. Până la urmă am găsit una pentru Marian. Am dat însă peste ceva târg de Paște-Crăciun :))) nu știu cum să-i zic… dar genul ăla cu tarabe de lemn, multe bunătăți, muzică live foarte faină… ne-am luat și noi un Kurtos care a fost foarte bun, n-aș putea însă să-l compar cu cel de la noi pentru că n-am mai mâncat demult.

Seara, cei de la Boutiq ne-au scos în oraș și am descoperit un fel de zonă plină de baruri în Budapesta, despre care nu am știut că există până acum. Ne-am oprit la Spiler Shanghai, un fel de loc hipster-asian, au și mâncare pe care noi nu am încercat-o că tocmai veneam de la Vapiano. Eu am băut doar ceva cidru sec și destul de bun.

Și am încheiat seara într-o altă locație cu beri artizanale, dar nici n-am făcut poze și nici n-as mai știi să-l identific.

Cu toate că vremea nu a ținut cu noi, Budapesta are încă multe de oferit.

AWSOM Powered