Browsed by
Tag: mancare



O sâmbătă de vară în Sibiu

O sâmbătă de vară în Sibiu

Deși suntem aproape în decembrie, mai am totuși o singură poveste despre azi-vară de spus, mai exact despre o sâmbătă la început de septembrie. Îmi doream de foarte mult timp să merg în Sibiu, ne oprisesem în el o singură dată să mâncăm, într-o seară de iarnă când ne întorceam din București. În sâmbăta asta despre care vă povestesc, voiam să facem un road trip, nu știam exact unde, dar după ce ne-am înșirat unul altuia câteva opțiuni în jurul Clujului, am realizat amândoi că voiam să mergem într-un oraș, deci era oportunitatea perfecă să vedem în sfârșit Sibiul.

Am pornit de dimineață și am ajuns în jur de ora 12, loc de parcare am găsit destul de ușor pe strada 9 Mai (efectiv m-am plimbat pe Google Maps să văd cum se numește). Am mers apoi printre străduțe pietruite și case colorate și am urcat prin Piața Aurarilor până în Piața Mică.

20160903_131227-medium20160903_131415-medium20160903_131629-medium20160903_131612-medium

Am prins și ceva târg, ne-am plimbat puțin printre tarabe și apoi ne-am oprit la Nod să bem o cafea (ne-a recomandat cineva locul și cafeaua a fost bună). Nu aveam nici un plan, dar în timp ce ne sorbeam cafeaua, am observat Muzeul Farmaciei chiar lângă noi, așa că am zis că de ce să nu începem de aici?

Am intrat în muzeu și am fost întâmpinați de două doamne foarte simpatice. De la ele am aflat că ne putem lua bilet unic de vizitare, adică un bilet care costă 45 lei și cu care putem vizita nu doar Muzeul Farmaciei, ci încă alte 7 muzee. Nu am reușit să le vizităm pe toate pentru că am stat doar o zi, dar mi-am calculat ulterior dacă mi-am scos banii pe cele vizitate și da, pot să zic că am ieșit mai ieftin cu biletul unic, deci merită (dacă stați un weekend întreg cu atât mai mult).

Muzeul Farmaciei a fost deschis în anul 1972 și conține peste 6600 de piese. Este singurul muzeu în care am avut voie să facem poze (în celelalte am fi putut contra unei taxe care mie sincer mi s-a părut prea mare, 120 lei parcă). Este un muzeu relativ mic, dar mi-a plăcut foarte mult, am văzut multe piese vechi, unele foarte valoroase și mi s-a părut destul de inspirațional. Știu că există un muzeu al farmaciei și în Cluj, nu am reușit niciodată să-l vizitez din cauza programului de vizitare imposibil. Mă mulțumesc cu acesta din Sibiu care e foarte bine organizat.

20160903_141238-medium20160903_141245-medium

20160903_141250-medium20160903_141255-medium20160903_141401-medium20160903_141411-medium

Mai departe am ales Muzeul de Istorie Casa Altemberger care cred că a fost preferatul meu dintre toate cele vizitate. Este o clădire mare care cuprinde multe secțiuni, din fericire este un domn simpatic acolo care te îndrumă. Partea mea preferată a fost zona preistorică, mi-a plăcut foarte mult cum a fost recreată atmosfera și mi s-a părut ușor de înțeles cum trăiau oamenii în acea vreme, care e de altfel motivul principal pentru care aleg muzeele de istorie. În rest îmi amintesc că am mai vizitat câteva săli cu arme, un fel criptă și un tezaur. Aici am găsit și un domn, dintre cei care supraveghează sălile, care chiar ne-a povestit multe lucruri despre obiectele de acolo, ceea ce am apreciat.

20160903_152717-medium

Mai departe am vizitat Palatul Brukenthal care a inclus Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească, Muzeul de Artă Contemporană, Expoziţia de Ghipsuri, Cabinetul de Stampe, Cabinetul de Cartografie şi expoziţia Gothic. Cele două galerii de artă sunt super frumoase și chiar merită vizitate. Amândouă sunt foarte mari și au multe, multe picturi, printre care unele foarte valoroase. Cele pe care le rețin cel mai bine sunt cele ale lui Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu sau Ştefan Luchian, poate pentru că am învățat despre ele la școală, în generală, așa că a fost impresionant să le văd în realitate. Și Muzeul de Artă Contemporană mi s-a părut foarte fain, chiar am stat la fiecare piesă și am încercat să o înțeleg, mi s-au părut foarte interesante. Peste Expoziția de Ghipsuri și Cabinetul de Stampe am trecut repede, mi s-au părut cam plictisitoare, iar celelalte două mi se par niște improvizații. Cel mai dezamăgitor mi s-a părut Cabinetul de Cartografie, unde nici măcar nu era vreo hartă, doar niște texte despre muzeu. Măcar am putut vedea grădina interioară care e drăguță.

20160903_153159-medium20160903_161712-medium20160903_161715-medium20160903_162855-medium

Am mai făcut o scurtă oprire la o expoziție temporară cu reptile, de unde chiar n-am poze, iar apoi ne-am plimbat puțin prin zonă, printre tarabele din Piața Mare, am văzut și o catedrală, toate astea în încercarea de a găsi un loc în care să mâncăm.

20160903_142342-medium20160903_142529-medium20160903_142723-medium20160903_162901-mediumAm ales întâi un restaurant de pe TripAdvisor cu review-uri pozitive, dar pe când am ajuns acolo am văzut meniul afișat la intrare și prețurile erau mai mult decât extravagante (adică toate restaurantele din centrul Sibiului mi s-au părut scumpe oricum, dar ăsta era exagerat). Apoi mi-am amintit de un alt restaurant care mi-a fost recomandat mai demult de niște prietene, am mers acolo dar era ceva nuntă. Ne-am întors în Piața Mică și ne-am așezat la întâmplare pe o terasă unde am așteptat în jur de 20 de minute și nici măcar nu ni s-au adus meniurile. Eram deja foarte obosiți și destul de înfometați, până la urmă ne-am oprit la Crama Sibiană, adică fix locul în care am mâncat anul trecut, unde aveau un meniu super plictisitor, dar măcar aici ne-a servit cineva și mâncarea a fost cât de cât ok.

Mi s-a părut că Sibiul stă foarte bine la capitolul atracții turistice și muzee, mi-au plăcut majoritatea dintre cele pe care le-am vizitat, mi s-a părut faină ideea cu biletul pentru toate, am văzut niște lucruri faine. Mi se par frumoase și piețele (cred că trebuie să fie super târgul de Crăciun, o dată trebuie să-l vizitez și pe el), clădirile și străduțele. La capitolul mâncare și servicii în restaurante, stă foarte prost, cel puțin din punctul de vedere a unui turist care nu a apucat să facă cine știe ce research înainte. Dar mă bucur că am putut să-l bifez în sfârșit și pe ăsta pe lista de vizitate.

Cafea și Mâncare în Belgrad

Cafea și Mâncare în Belgrad

Deși tocmai m-am întors dintr-o nouă vacanță, mai am un ultim articol despre Belgrad. Articolele mele se vor decala destul de tare ca perioadă în care le scriu față de perioada în care am fost în călătoriile respective, dar pentru că m-am nișat pe partea asta de travel, m-am gândit că e mai bine să detaliez mai tare, să scriu despre un singur lucru o dată, astfel încât informațiile pe care le dau aici chiar să fie de ajutor.

Deși am cam avut obiceiul până acum să povestesc lucrurile în ordine cronologică, mi-am dat seama că acest lucru face mai greu de căutat anumite informații, așa că voi schimba puțin procedura. Și un prim exemplu este faptul că m-am hotărât să scriu câte un articol separat despre partea de mâncare și băutură din fiecare loc vizitat. Pentru că decizia asta vine mai târziu, o să vă trimit întâi la acest articol unde am scris despre primul restaurant din Belgrad.

În ultima vreme cafeaua a început să ocupe un loc tot mai important în preocupările noastre și în fiecare oraș vizitat încercăm să găsim o cafea bună cu care să ne începem ziua. Deci am dat o căutare rapidă pentru un coffee shop bun în Belgrad și am găsit PRŽIONICA, o cafenea destul de aproape de apartamentul nostru și o cafea foarte bună. Locul în sine e mic și barista nu-s cei mai sociabili oameni din păcate, dar cafeaua e excelentă, deci vi-l recomand. A fost un pic mai greu de găsit pentru că nu scrie numele nicăieri, dar dacă vă luați după adresă o să vă descurcați. E chiar în stradă, nu trebuie să intrați în nici un gang (cum am făcut noi cheeky). Pentru că mi s-au părut cam acre fețele lor, nu am făcut poze aici.

Belgradul geme de restaurante tradiționale și pentru că nouă ne place să facem turism culinar și să încercăm preparate locale, le-am cam ales pe acestea. Deci într-o după-masă ploioasă de august ne-am oprit la Zavicaj Restaurant. Servirea a fost drăguță, așa cum a fost de altfel la toate restaurantele din Serbia de până acum, mâncarea a fost ok, însă comparativ cu celelalte restaurante tradiționale pe care le-am vizitat în Belgrad, adică Gradska și Mala Gostionica, acesta devine cam banal. Singurul avantaj pe care i-l găsesc este faptul că se află într-o zonă diferită a orașului, deci dacă vă găsiți prin apropiere e ok să luați masa aici.

Pentru că mie nu-mi era foarte foame am încercat ce mi s-a părut mie mai ușor în meniu, frigărui de pui cu cartofi prăjiți și o salată de roșii cu brânză, iar Marian a ales ceva fel principal tradițional cu burtă de porc.

20160817_125849-medium20160817_125901-medium 20160817_125855-medium

Nu pot să zic că felurile astea foarte grase ne-au picat foarte bine, așa că pe când a venit cina, ne-am dorit să încercăm ceva mai light. Deci pentru prima dată am zis "nu" mâncării tradiționale și ne-am îndreptate atenția spre Red Bread. Primul plus este faptul că nu se fumează înăuntru. În Serbia fumatul nu este încă interzis, deci în celelalte locuri a trebuit să ne căutăm loc în secțiunea de nefumători sau pe terasă. Aici nu a fost cazul. Aveam acest local pe lista mea (cine mă cunoaște știe că am întotdeauna un listă la mine) pentru că îmi doream să încerc burgerul lor roșu, dar nu m-am simțit în stare să mănânc un burger întreg, așa că mi-am luat doar niște paste Popeye cu spanac, care au fost delicioase și foarte cremoase. La desert am încercat o tartă cu merișoare parcă. Marian și-a luat doar două deserturi, o tartă cu lămâie și brownies. Toate foarte bune.

20160817_194350-medium

20160817_195101-medium

20160817_201137-medium

20160817_195111-medium

20160817_201146-medium

Și cu asta am încheiat seria articolelor despre Belgrad și despre concediul nostru de vara aceasta în general. A fost o vacanță lungă, plină de peripeții dar și de lucruri bune, dar pare atât de demult pentru mine acum, de parcă a fost în altă viață 😀

Înapoi în Belgrad

Înapoi în Belgrad

Am început să selectez fotografiile din Belgrad și mi-am dat seama că am atât de multe, încât cu siguranță o să am nevoie de cel puțin 4-5 articole ca să vă povestesc despre acest în oraș în care ne-am întors pentru doar două zile. Am mai făcut o oprire aici și în vacanța de vară a anului trecut, dar am reușit să ne petrecem doar seara în oraș și de atunci am rămas cu dorința de a vedea mai mult. Astfel că ne-am planificat două nopți de data aceasta, doar că până la urmă nici astea n-au fost chiar de-ajuns.

Cu cazarea a fost mai complicat. Am știut exact zona în care vrem să stăm (centru, zona parcului Kalemegdan), dar voiam să fie ieftină (și ok) și să aibă și parcare, obiectiv deja foarte greu de atins. Am rezervat până la urmă ceva pe booking, dar după o lună am căutat cazarea pe Google Maps și părea a fi pe o străduță tare dubioasă, într-o clădire care părea distrusă în război și rămasă așa. Am anulat rapid rezervarea, cât mai aveam free cancellation, însă nu prea aveam alte opțiuni pe booking, așa că am zis că e cazul să-mi ies din zona de confort și să trec la altă platformă. M-am băgat deci pe airbnb și după primele căutări am găsit apartamentul perfect.

Kalemegdan apartment city center e poziționat chiar unde trebuie, la câteva minute de parc și extrem de aproape de Kneza Mihaila (strada principală unde e toată distracția). Bonus: chiar lângă apartament e un mic supermarket non-stop, peste drum un bancomat și foarte aproape o cafenea extrem de bună. Mi-a plăcut comunicarea prin airbnb, gazda noastră, Bojan, a fost foarte de treabă și mi-a răspuns rapid la toate întrebările. Am plătit apartamentul de când am făcut rezervarea, dar a fost totul în regulă (și a fost foarte ieftin, chiar și cu cei 8 euro taxă ptr airbnb). Apartamentul nu avea parcare propriu-zisă, dar Bojan ne-a așteptat în față (poți parca 15 minute gratuit în parcările publice) și ne-a ajutat să parcăm câteva străzi distanță, în parcarea proprie. Foarte, foarte de treabă omul ăsta, ne-a și cumpărat o sticlă de apă și una de cola să avem.

Nu am destule cuvinte să vă zic cât e de fain apartamentul. Arată exact ca în pozele alea de pe site, e foarte mare, livingul e absolut superb, wi-fi-ul merge perfect, toate jaluzelele și luminile se controlează de la niște butoane (un pic s.f.), baia foarte curată, o mică bucătărie, tv, tot ce am avut nevoie. Ne-a lăsat chiar și două hărți ale orașului, care mi-au fost foarte de folos. Vi-l recomand cu toată căldura, dacă mă mai întorc în Belgrad eu tot aici o să revin.

Dormitor Belgrad img_6028medium img_6029medium img_6030medium img_6031medium

Belgradul am putut să-l vedem de data aceasta și la lumina zilei. Mi s-a părut mult mai viu decât mi-l aminteam de data trecută. Am făcut o scurtă vizită la Grădina Zoologică (despre care voi povesti în alt articol) și apoi am privit apusul de pe cetatea Kalemegdan, de unde poți vedea întreg orașul. A fost frumos și cald.

img_6180medium img_6184medium img_6185medium img_6190medium img_6191medium img_6192medium img_6204medium img_6205medium img_6210medium img_6213medium img_6214medium img_6215medium img_6216medium img_6219medium

Am fost nevoiți să petrecem mai mult timp în parc decât ne propuseserăm, pentru că trecea vice-președintele Americii pe acolo și jandarmii au blocat toate ieșirile (dar au fost foarte simpatici, ne-au recomandat pur și simplu să ne mai plimbăm un sfert de oră). Apoi ne-am îndreptat spre Kneza Mihaila, unde am găsit multă lume, mulți artiști de stradă, magazine și terase și atmosfera aia faină de seară de vară în concediu.

20160816_194537medium 20160816_194547medium img_6220medium img_6221medium

Pentru cină ne-am oprit la Mala Gostionica, un restaurant tradițional cu terasă afară, unde am petrecut o foarte plăcută seară de vară. Servirea a fost foarte drăguță. La aperitiv am luat împreună ceva chipsuri de zucchini cu sos alb, au fost foarte bune și le-am terminat imediat, iar la felul principal eu am încercat ceva rulou din carne de porc umplut cu kajmak (un fel brânză nematurată specifică Serbiei) si cartofi prăjiți, iar Marian tot ceva carne de porc cred, am pozele, dar memoria nu mă mai ajută din păcate. Știu doar că a terminat cu niște rachiu. Eu am băut doar cidru. Pentru desert nu am mai avut loc.

20160816_201201medium 20160816_202221medium 20160816_203430medium 20160816_203439medium 20160816_203849medium

Această primă seară în Belgrad a fost foarte plăcută și mi-o amintesc cu mult drag. Din păcate în ziua următoare vremea nu a mai ținut cu noi.

Stațiunea Zlatibor

Stațiunea Zlatibor

De la mare ne reîntoarcem la munte, de data asta în Serbia în stațiunea Zlatibor. Aceasta a fost ultima destinație pe care am ales-o din întreg traseul vacanței. Inițial planul era să facem tot drumul Sutomore-Belgrad într-o zi, dar gândul la un drum atât de lung mă stresa foarte tare. Așa că citind impresii despre drumurile în Muntenegru, am descoperit că mulți români recomandau Zlatibor ca oprire. Am căutat pe hartă, poziția era perfectă, așa că l-am adăugat pe listă. S-a dovedit a fi o alegere fericită.

Zlatibor e atât numele muntelui, cât și numele stațiunii. Este o zonă superbă, ne-am entuziasmat când am ajuns aici și am făcut multe excursii într-o singură zi, dar despre ele în articolul viitor.

Ne-am cazat la Apartment 9 Gorska Vila rezervat pe booking. Este o cameră la parter într-o vilă mai mare. Comunicarea cu proprietarii a mers bine prin mesaje, ei ne-au lăsat cheia, noi le-am lăsat banii la niște vecini, practic nu ne-am întâlnit deloc. Camera a fost mică, dar super drăguță, decorată într-un stil mai hippie așa, dar care mi s-a părut potrivit cu locația. Destul de aproape de centrul stațiunii, dar fără să auzi gălăgia, wi-fi funcțional, patul super comod (am dormit foarte bine noaptea aia) și o mică bucătărie. Ne-a plăcut cazarea asta, mi s-a părut perfectă pentru o noapte.

Imediat după ce ne-am cazat, ne-am îndreptat spre centrul stațiunii. Am descoperit un loc extrem de viu, foarte multe terase, foarte multă lume, foarte multă energie. Ne-am hotărât greu unde să mâncăm, din păcate TripAdvisor nu ne-a ajutat aproape deloc, toate review-urile pentru toate localurile mi s-au părut la fel. Așa că am ales aleatoriu restaurantul Rujno, părea așa mai de modă veche, dar avea o terasă închisă la etaj și ca în toată Serbia, prețurile au fost decente. Am mers la sigur cu un cordon bleu.

Până am așteptat mâncarea am făcut și niște poze cu stațiunea.

Restul zilei l-am petrecut prin împrejurimi, dar ne-am întors pentru o plimbare în stațiune seara. La fel de viu mi s-a părut și după ce s-a întunecat. Centrul stațiunii îl reprezintă un lac, în jurul căruia se întâmplă tot. Ne-am plimbat și noi în jurul lui, a fost frumos, un sentiment de vacanță.

Ne-am oprit la o terasă de la capătul lacului, am mâncat ceva burger cu caș de-al lor deasupra și un cheesecake, am băut vin, nu am făcut poze pentru că era deja întuneric, dar a fost o seară drăguță.

Mi s-a părut destul de agitat centrul în timpul serii, de aceea m-am bucurat că vila în care stăteam a fost mai retrasă și nu s-a propagat sunetul până la noi. Însă am rămas cu o amintire plăcută din Zlatibor și dacă faceți un road trip până în Muntenegru vi-l recomand și eu ca oprire. Cred că e fain să vii și iarna aici, am înțeles că au și pârtii de schi.

Raiul din Tivat

Raiul din Tivat

Când am început să-mi organizez vacanța cu două-trei luni înainte, am citit lucruri frumoase despre Tivat și mi-am rezervat acolo o cazare. Apoi cu zece zile înainte mi-am anulat-o, pentru că am auzit că nu ar fi plaje. După vizita din Kotor, ne-am gândit să ne oprim totuși și în Tivat puțin, pentru că e aproape, să vedem ce am pierdut.

Ei bine, am ajuns aici și am crezut că am nimerit în rai. Comparativ cu iadul din Sutomore cel puțin. Aici era liniște, curat, civilizat.

Am fost curioasă totuși să văd și care e faza cu plaja, așa că ne-am îndreptat spre acolo. Știam că Tivat e un mare port și e mai înconjurat de munți, ca și Kotor (fac parte din același golf), din cauza asta avea oarecum sens în capul meu să nu existe plaje. Era totuși ceva amenajat și pentru cei care doreau să facă baie. Nu chiar o plajă cu nisip ca în Sutomore, dar erau multe șezlonguri, în unele zone intrare cu pietricele, în altele erau amenajate scări.

Recunosc că ne-a fost un pic ciudă că nu am rămas la planul inițial de a ne caza aici. Ne-am consolat cu gândul că sigur era mai rece și adâncă apa decât în Sutomore (și parcă și strugurii-s mai acrii când nu ajungi la ei 😀 ).

Până una-alta ne-am gândit să și mâncăm aici. Pentru că am crezut atâta timp că vom fi cazați în stațiune, mă informasem destul de bine asupra restaurantelor din zonă. Așa că am ales să ne oprim la Konoba Bacchus, un local care pare a fi mai mult pentru localnici decât pentru turiști. E un loc simpatic, cu o terasă drăguță, cu o vie de kiwi deasupra, ceea ce a fost complet surprinzător pentru mine, nu știam că așa crește kiwi.

În meniu aveau pește și fructe de mare proaspete și la prețuri super bune, așa că ne-am făcut toate poftele. Am început cu un pateu de pește, apoi am împărțit o farfurie de midii (650g au fost doar 6 euro!)

La felul principal Marian și-a luat o poție de sepie la grill cu ceva legume de care nu am mai auzit până acum, dar erau bune la gust:

Și eu m-am băgat la o porție de gnocchi cu creveți, care a fost absolut delicioasă:

Parcă Marian a luat și ceva desert, niște clătite dacă nu mă înșel. Mâncarea a fost foarte foarte bună și foarte ieftină și clar dacă am fi stat mai aproape am fi venit aici în fiecare seară. Servirea a fost destul de înceată ce-i drept (deși ospătarul era simpatic), am așteptat ceva după mâncare, dar sincer nu regret deloc, a meritat.

Ne-a plăcut foarte mult în Tivat și dacă ne mai întoarcem vreodată în Muntenegru cred că aici vom vrea să stăm.

Bar – Orașul Vechi

Bar – Orașul Vechi

V-am povestit data trecută câte ceva despre Fortăreața din Bar, însă acum aș vrea să vă spun despre orașul vechi în sine. După surpriza oarecum neplăcută pe care am avut-o în Sutomore, cu mulți oameni și multă gălăgie, nu chiar ce îmi doream eu de la o vacanță, când am ajuns în Bar am avut senzația că acesta e raiul. Atât de frumos, de îngrijit și mai ales, atââât de multă liniște. M-am bucurat enorm că am venit aici, deși nu mă pregătisem neapărat de acasă pentru asta.

Orășelul e oarecum în pantă, pentru că urcă spre Fortăreață, dar e genul acela de oraș pietruit, vechi, fermecător. Deși plin de magazine de suveniruri, fructe și uleiuri, plin de restaurante și turiști, simțeam că e liniște deplină și că pot în sfârșit să respir relaxată, ca în vacanță.

După ce am vizitat Fortăreața, abia am așteptat să ne așezăm undeva să mâncăm. Am ales restaurantul de pe locul 1 pe TripAdvisor în Bar și anume Kaldrma. În partea de sus a orașului, este un restaurant de inspirație turcă (sau mai bine zis otomană), ca mai toate de prin zona asta. Dar turcesc într-un sens fain și stilat. Cu covorașe multicolore cum se găsesc și la noi la țară, multe perne pe băncuțe și acoperișul terasei fiind de fapt o vie cu struguri.

Servirea a fost impecabilă bineînțeles și ne-au adus ospătarul care știa engleză, un băiat de 16 ani, căruia nu i-aș fi dat nici atât. Localul nu servește alcool deloc, cu toate că mi-ar fi fost poftă de un vin alb tot holbându-mă la strugurii de mai sus. Dar m-am limitat la o limonadă, care a fost destul de basic așa, nici nu i-am mai făcut poză. La capitolul mâncare am decis să avem o experiență adevărată dacă tot suntem aici, așa că am ales meniul de degustare pentru două persoane. Astfel am avut ocazia să încercăm mai multe feluri.

Am început cu o salată de legume și un platou de caș local cu ulei de măsline. Cine mă cunoaște știe că eu nu mă ating de castraveți și ardei, așa că eu am luat doar roșiile din salată, însă cașul ăla a fost excelent.

La felul doi am avut un fel de mâncare de vinete cu sos de roșii

Apoi au urmat ardeii umpluți și sărmăluțele în foi de viță. La ardei eu am mâncat doar umplutura, dar în mod surprinzător mi-au plăcut foarte mult sărmăluțele, cu toate că mie în mod normal nu îmi plac. Însă astea au fost extrem de aromate.

Apoi a urmat ceva carne de miel cu orez parcă și murături

Iar la desert am avut un fel de prăjitură în miere. Știu, calitate pozei nu-i foarte ok, dar e singura pe care o am. Despre asta tot ce îmi amintesc e că a fost extrem de dulce, eu n-am putut să o termin. Dar dacă sunteți fani baclava ar putea fi pe gustul vostru.

Marian a încercat și cafeaua turcească, care de altfel e singura cafea ok pe care o poți găsi în Muntenegru.

Cred că e inutil să mai zic că mi-a plăcut foarte mult în Bar. Atât de mult de fapt, încât în ultima seară, deși plănuisem să vizităm Budva, am preferat să revenim aici să luăm cina. De data aceasta însă ne-am oprit la un alt restaurant și anume Konoba Bedem. Și el e pe locul 1 pe Tripadvisor, dar la Stari Bar și fizic e așezat chiar lângă Kaldrma. Chiar și arată asemănător, la prima vedere ai impresia că e același local.

Doar că aici mi-au făcut cu ochiul peștele și fructele de mare. Inițial o caracatiță la grill, însă ospătarul, foarte de treabă, mi-a explicat că la ei toate produsele sunt proaspete, așa că din păcate unele se mai termină, printre ele și caracatița mea. Apoi mi-am dat seama că nu mâncasem încă pește vacanța asta, așa că mi-am luat un biban, care cred că a fost cel mai proaspăt și bun pește de care îmi amintesc cel puțin. Marian a încercat un kebab.

Nici cu deserturile nu mai stăteau așa bine, aveau doar unul disponibil. Ospătarul ne-a explicat că e un fel de prăjitură cu caramel, eu aș zice că-i un orez cu lapte. Dar a fost super bun oricum. Și am încheiat din nou cu o cafea turcească, de data asta mi-am luat și eu una.

Între cele două localuri, mâncarea celui de-al doilea a fost mai pe gustul meu. Însă ne-am simțit excelent în amândouă, au fost niște escapade binevenite și dacă treceți prin zona litoralului în Muntenegru, vă recomand să treceți și prin Stari Bar, nu atât de popular pentru turiști ca zona Budva sau Kotor, dar curat, civilizat, fermecător.

AWSOM Powered