Browsed by
Tag: cetati



Belgrad – Cetatea Kalemegdan

Belgrad – Cetatea Kalemegdan

În primul articol despre Belgrad v-am arătat câteva fotografii cu fortăreața Kalemegdan pe o vreme superbă, la apus, după o zi foarte călduroasă. Din păcate, când ne-am hotărât să o vizităm cu amănuntul, nu a mai fost cazul de așa vreme frumoasă. Am avut parte de fapt de cea mai ploioasă zi din vacanță. Ne-a luat prin surprindere, eram îmbrăcați destul de subțirel (tricou și pantaloni scurți), nici măcar nu ne gândisem să ne luăm cu noi pelerinele. Dar ploaia nu a început decât după ce ne-am cumpărat biletele.

Intrarea pe fortăreața Kalemegdan propriu-zisă este gratuită, însă se plătesc bilete dacă vrei să vizitezi Turnul Cu Ceas (Sahat Tower), Fântâna Romană, Turnul Nebojsa, un buncăr și Muzeul Militar. Noi ne-am cumpărat un bilet all-in-one pentru primele 4 și un ghid audio pentru întreaga fortăreața, iar pentru Muzeul Militar am plătit separat. Din păcate nu mai țin minte cât au costat biletele, audio-ghidul a fost 300 dinari. A venit cu o hartă care ne ducea prin toată fortăreața și la fiecare punct puteai asculta povestea și istoria unui anume obiectiv. Din păcate noi am supraestimat timpul necesar pentru a vizita tot, am crezut că ne vor ajunge 2 ore, însă cu ploaia și tot, am reușit să vizităm cam jumătate. Dacă vreți să vizitați complet fortăreața, vă recomand să îi acordați o zi întreagă și să începeți de dimineață.

Despre fortăreață în general vă pot spune că e practic cel mai important obiectiv din Belgrad și epicentrul istoriei orașului. Aceasta începe de prin anul 3 î.e.n. cu un trib celtic, care a fost apoi cucerit pe rând de romani, de slavi, de turci, de unguri și de austrieci.

Vă puteți da seama deci că Muzeul Militar este destul de important. Și e chiar fascinant, imens, cu exponatele aranjate în ordine cronologică. Poți să înveți multe despre istoria Belgradului din el, e foarte interesant, din păcate noi de la un moment dat am cam grăbit pasul prin el pentru că nu ne-am dat seama de la început cât e de mare și cât timp vom petrece în el. Dar dacă vă interesează să vedeți ce fel de arme sau uniforme s-au folosit în bătălii de-a lungul istoriei zbuciumate ale acestui oraș, vă recomand acest muzeu.img_6313-medium img_6284-medium img_6285-medium img_6286-medium img_6287-medium img_6288-medium img_6291-medium img_6292-medium img_6293-medium img_6294-medium img_6295-medium img_6296-medium img_6297-medium img_6298medium img_6299-medium img_6300-medium img_6302-medium img_6303-medium img_6304-medium img_6305-medium img_6306-medium img_6307-medium img_6308-medium img_6309-medium img_6310-medium img_6311-medium img_6312-medium

Apoi am vizitat Turnul Cu Ceas, un fel de simbol al fortăreței. E un turn destul de strâmt, cu scări multe, în spirală, de sus ai câteva vederi asupra orașului.

img_6185-medium img_6317-medium img_6318-medium img_6319-medium img_6320medium

Ne-am plimbat destul de mult prin ploaie ca să vedem celelalte obiective, am ascultat în tot acest timp audio-ghidul din care am învățat lucruri interesante. Probabil dacă ar fi fost o vreme mai plăcută aș fi avut mai multă răbdare să și rețin câteva din ele, acum am rămas doar cu imaginile.

img_6321-medium img_6322-medium img_6323-medium

Buncărul și Fântăna Romană sunt singurele de care chiar am avut răbdare să le explorez, pentru că erau înăuntru, și eram deci feriți de ploaie.

img_6324-medium

Cam asta a fost experiența noastră cu cetatea, foarte mare, foarte interesantă, dar din păcate văzută pe grabă din cauza vremii neprietenoase.

Înapoi în Belgrad

Înapoi în Belgrad

Am început să selectez fotografiile din Belgrad și mi-am dat seama că am atât de multe, încât cu siguranță o să am nevoie de cel puțin 4-5 articole ca să vă povestesc despre acest în oraș în care ne-am întors pentru doar două zile. Am mai făcut o oprire aici și în vacanța de vară a anului trecut, dar am reușit să ne petrecem doar seara în oraș și de atunci am rămas cu dorința de a vedea mai mult. Astfel că ne-am planificat două nopți de data aceasta, doar că până la urmă nici astea n-au fost chiar de-ajuns.

Cu cazarea a fost mai complicat. Am știut exact zona în care vrem să stăm (centru, zona parcului Kalemegdan), dar voiam să fie ieftină (și ok) și să aibă și parcare, obiectiv deja foarte greu de atins. Am rezervat până la urmă ceva pe booking, dar după o lună am căutat cazarea pe Google Maps și părea a fi pe o străduță tare dubioasă, într-o clădire care părea distrusă în război și rămasă așa. Am anulat rapid rezervarea, cât mai aveam free cancellation, însă nu prea aveam alte opțiuni pe booking, așa că am zis că e cazul să-mi ies din zona de confort și să trec la altă platformă. M-am băgat deci pe airbnb și după primele căutări am găsit apartamentul perfect.

Kalemegdan apartment city center e poziționat chiar unde trebuie, la câteva minute de parc și extrem de aproape de Kneza Mihaila (strada principală unde e toată distracția). Bonus: chiar lângă apartament e un mic supermarket non-stop, peste drum un bancomat și foarte aproape o cafenea extrem de bună. Mi-a plăcut comunicarea prin airbnb, gazda noastră, Bojan, a fost foarte de treabă și mi-a răspuns rapid la toate întrebările. Am plătit apartamentul de când am făcut rezervarea, dar a fost totul în regulă (și a fost foarte ieftin, chiar și cu cei 8 euro taxă ptr airbnb). Apartamentul nu avea parcare propriu-zisă, dar Bojan ne-a așteptat în față (poți parca 15 minute gratuit în parcările publice) și ne-a ajutat să parcăm câteva străzi distanță, în parcarea proprie. Foarte, foarte de treabă omul ăsta, ne-a și cumpărat o sticlă de apă și una de cola să avem.

Nu am destule cuvinte să vă zic cât e de fain apartamentul. Arată exact ca în pozele alea de pe site, e foarte mare, livingul e absolut superb, wi-fi-ul merge perfect, toate jaluzelele și luminile se controlează de la niște butoane (un pic s.f.), baia foarte curată, o mică bucătărie, tv, tot ce am avut nevoie. Ne-a lăsat chiar și două hărți ale orașului, care mi-au fost foarte de folos. Vi-l recomand cu toată căldura, dacă mă mai întorc în Belgrad eu tot aici o să revin.

Dormitor Belgrad img_6028medium img_6029medium img_6030medium img_6031medium

Belgradul am putut să-l vedem de data aceasta și la lumina zilei. Mi s-a părut mult mai viu decât mi-l aminteam de data trecută. Am făcut o scurtă vizită la Grădina Zoologică (despre care voi povesti în alt articol) și apoi am privit apusul de pe cetatea Kalemegdan, de unde poți vedea întreg orașul. A fost frumos și cald.

img_6180medium img_6184medium img_6185medium img_6190medium img_6191medium img_6192medium img_6204medium img_6205medium img_6210medium img_6213medium img_6214medium img_6215medium img_6216medium img_6219medium

Am fost nevoiți să petrecem mai mult timp în parc decât ne propuseserăm, pentru că trecea vice-președintele Americii pe acolo și jandarmii au blocat toate ieșirile (dar au fost foarte simpatici, ne-au recomandat pur și simplu să ne mai plimbăm un sfert de oră). Apoi ne-am îndreptat spre Kneza Mihaila, unde am găsit multă lume, mulți artiști de stradă, magazine și terase și atmosfera aia faină de seară de vară în concediu.

20160816_194537medium 20160816_194547medium img_6220medium img_6221medium

Pentru cină ne-am oprit la Mala Gostionica, un restaurant tradițional cu terasă afară, unde am petrecut o foarte plăcută seară de vară. Servirea a fost foarte drăguță. La aperitiv am luat împreună ceva chipsuri de zucchini cu sos alb, au fost foarte bune și le-am terminat imediat, iar la felul principal eu am încercat ceva rulou din carne de porc umplut cu kajmak (un fel brânză nematurată specifică Serbiei) si cartofi prăjiți, iar Marian tot ceva carne de porc cred, am pozele, dar memoria nu mă mai ajută din păcate. Știu doar că a terminat cu niște rachiu. Eu am băut doar cidru. Pentru desert nu am mai avut loc.

20160816_201201medium 20160816_202221medium 20160816_203430medium 20160816_203439medium 20160816_203849medium

Această primă seară în Belgrad a fost foarte plăcută și mi-o amintesc cu mult drag. Din păcate în ziua următoare vremea nu a mai ținut cu noi.

Kotor și urcarea pe munte

Kotor și urcarea pe munte

În sfârșit ajungem și la destinația principală a acestei vacanțe, Kotor. De la prima fotografie pe care am văzut-o am știut că trebuie să vizitez acest golf, patrimoniu UNESCO. Am pornit dimineața devreme, într-o zi foarte însorită, am făcut cam o oră din Sutomore cu mașina.

În zona Orașului Vechi sunt mult parcări private, este una chiar la intrare, dar era super plină (parcă tot timpul era o coadă imensă, la orice oră am trecut pe acolo), noi am mers puțin mai încolo lângă un mall, unde mai erau două mașini în fața noastră dar s-a mișcat treaba foarte rapid. Prețul e cam de 1 euro pentru o oră, dar există tot felul de reduceri în funcție de cât de mult stai (mai primești o oră gratis de exemplu), noi de exemplu am plătit mai puțin decât ne-am calculat.

Chiar înainte de a intra în orașul vechi este un chioșc de info clienți de unde se poate lua gratis o hartă. Mi s-a părut folositoare pentru că am reușit cu ajutorul ei să ne facem un traseu și să vedem toate clădirile importante, plus că și scria ce anume erau. După cum vă puteți imagina am o grămadă de poze cu orașul vechi, cred că genul acesta de locuri sunt preferatele noastre, cu străduțe mici, pietruite, clădiri pline de istorie.

Nu știu dacă pot să vorbesc despre Kotor fără să fac o comparație cu orașul vechi din Dubrovnik. Seamănă foarte mult la aspect, Kotor parcă e mai mic și Dubrovnikul are mai multe muzee și lucruri de vizitat în interior. În Kotor nu am vizitat nimic, am vrut să intrăm la muzeul pisicilor, mi s-a părut ceva original, dar nu era nimeni la intrare și n-am avut răbdare să așteptăm să apară.

Există multe terase și restaurante în orașul vechi, ca în orice oraș turistic care se respectă. Am vrut să ne punem să mâncăm la Pizzeria Sara, dar după vreo 15 minute de așteptat în care nu ne-a luat nimeni comanda, ne-am mutat pe terasa alăturată la The Square Pub, unde am avut parte de servire ok. Eu n-am mai mâncat că îmi trecuse pofta, dar Marian a încercat ceva cărnăciori tradiționali și i-au plăcut.

Apoi ne-am luat inima în dinți și ne-am îndreptat spre urcarea pe zidurile cetății. De jos se vedea așa:

Costă 3 euro de persoană parcă și sincer la ce urcuș urmează cred că ar fi fost frumos să ne plătească ei pe noi :)) Dacă ajungeți aici și vreți să faceți această urcare vă recomand echipment de sport, neapărat niște adidași care nu alunecă și multă multă apă. Noi ne-am luat două sticle de 0,5l cu noi și le-am terminat după primele două ture de scări. Noroc că undeva pe la jumătatea drumului era un vânzător ambulant și am mai luat 1l de la el.

Urcarea se face oarecum în zig-zag, sunt scări, dar nu încape decât o persoană pe ele și toată lumea urcă și coboară prin același loc, deci câteodată mai trebuie să o iei pe lângă. Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese, ca să zic așa, deci dacă nu vreți să vă lăsați sufletul acolo, vă recomand să nu vă grăbiți, să vă mai opriți din când în când să admirați priveliștea. La fiecare nivel al urcării ai o altă perspectivă asupra golfului, ceea ce e foarte tare.

În general aș zice că ai nevoie de o condiție fizică excelentă să ajungi sus, dar dacă n-ai, măcar niște resurse interioare care să te motiveze. Pe mine m-au ajutat niște mantre buddhiste pe care le-am citit într-o carte pe plajă cu o zi înainte.

După cum puteți observa și din poze, cu cât urcam mai sus, cu atât vremea de întuneca. Pe când am ajuns în cel mai înalt punct, fix lângă stegulețul roșu, a început să plouă.


Când am ajuns sus și m-am uitat în jurul meu, am realizat că sunt la același nivel cu munții din jur și că practic am urcat un munte. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea, dar am simțit și un mare nivel de satisfacție pentru faptul că am reușit. Lucuri de genul acesta îți dau mare încredere în tine.

Asta e, pozele mi-au ieșit un pic plouate, dar asta e amintirea cu care am rămas acolo. Cu norii atât de aproape că puteam să-i ating, ploaia rece și picioarele tremurându-mi după efortul depus. Am rămas aici vreo jumătate de oră (ne-am ascuns sub niște ruine) până a încetinit ploaia, ne-a fost un pic frică să coborâm când turna cu găleata. Am înțeles că în Kotor plouă des, mi-e ciudă că nu m-am gândit să-mi iau o pelerină cu mine.

Coborârea n-a fost nici ea ușoară, dar a mers mult mai rapid decât urcarea, a trebuit doar să fim extremi de atenți cu scările ude.

A fost greu și frumos în același timp, am învățat multe despre efortul fizic pe care sunt capabilă să-l depun, mi-am depășit niște limite. Dacă aș mai face-o odată? Da, merită!

Fortăreața Stari Bar

Fortăreața Stari Bar

Despre Bar nu am știut mare lucru înainte, văzusem doar în treacăt o recomandare pe Tripadvisor că dacă ești în Sutomore trebuie să vizitezi și orașul vechi din Bar, pentru că e aproape. Într-adevăr, e la doar 15 minute distanță cu mașina, așa că într-o după masă ne-am setat rapid GPS-ul spre această destinație și am pornit. Noroc cu GPS-ul ca să zic așa, pentru că orașul vechi e destul de departe de zona de litoral al orașului Bar, care e un oraș relativ modern. Însă Stari Bar, adică orașul vechi, e ceva deosebit și un pic mai aproape de munte.

Am găsit o parcare mare păzită la baza orașului, costă 1 euro pentru toată ziua. Despre orășelul propriu-zis o să vă povestesc data viitoare, momentan vreau să mă opresesc la principalul obiectiv principal de aici, și anume Fortăreața. Aceasta este aici din secolul 11 și are multe influențe Venețiene și Otomane.

În mare parte Fortăreața este în ruine, însă se lucrează încă la restaurări și anumite clădiri, de exemplu biserica, au putut fi reconstruite. Intrarea a fost 2 euro de persoană parcă și a meritat din plin. Am prins un apus lung și minunat aici, care a pus întreaga fortăreață într-o lumină superbă de care sincer nu m-am mai săturat. Mi-a fost destul de greu să mă limitez la poze, pentru că am multe multe (nu am mai editat pozele pentru că am vrut să le vedeți în lumina în care le-am văzut eu). Cu această ocazie experimentez puțin și cu o nouă mărime a pozelor, sper să fie mai vizibile.

Mi-a plăcut faptul că pe de o parte am putut vedea muntele și pe cealaltă orașul.

Plimbarea noastră prin cetate a durat undeva în jur de 2 ore cred, pe un traseu frumos trasat cu săgeți. Astfel am reușit să vedem totul, am urcat și pe ziduri.

Au fost și mici… muzee să le zicem. Nu știu dacă e chiar corect să le numesc așa, dar încăperi cu exponate foarte vechi, în special vase și coloane.

Mă simt puțin fără cuvinte în fața acestor imagini care vorbesc de la sine 🙂

Ultima fotografie este făcută din cel mai înalt punct în care am urcat, un zid pentru care a trebuit să-mi înfrâng frica de înălțime și să urc pe niște scări abrupte, dar eu zic că a meritat. Iar în depărtare se vede marea și mi s-a părut superb ca din acel punct pot vedea totul: munții, cetatea, orașul și marea.

Nu am mult text în articolul acesta, dar sper să mă iertați pentru că v-am pus poze frumoase. Pentru mine acesta a fost în topul locurilor vizitate în Muntenegru și vi-l recomand 100% dacă vă aflați prin zonă.

Novi Sad

Novi Sad

Nu știam prea multe despre Novi Sad înainte să ajungem aici și nici așteptări prea mari nu aveam. L-am ales ca primă oprire mai mult din cauza poziției geografice convenabile, cam la 7 ore distanță de Cluj. Am pornit din Cluj pe la ora 6 dimineața (ora României) și ajuns în jur de ora 12:30 (ora Serbiei). Uitasem că Serbia e cu o oră în urmă, așa că apartamentul în care am stat nu era încă gata, dar am putut parca în curte și noi ne-am plimbat puțin prin centru până ne-a dat proprietara mesaj că ne putem caza.

Când am căutat cazare, cam în toate cele 5 locații în care am stat vacanța aceasta, am avut următoarele criterii: preț cât mai mic, poziție cât mai centrală, parcare și să arate cât de cât decent și cu un minim de facilități. În Novi Sad nu a fost greu să mă decid pentru că acesta a fost cam singurul apartment care să îndeplinească toate criteriile. Se numește Apartament Centar Novi Sad și l-am rezervat pe booking. Este un apartament la parter (de fapt un fel de casă), cu curte interioară unde am putut și parca mașina (să ai parcare privată în centrul orașului e chiar mare lucru) și cel mai bun lucru despre el e locația, cam la 2 minute de mers pe jos de buricul târgului ca să zic așa. E destul de simpluț el așa, dar curat, am avut baie proprie, patul destul de comod, o bucătărie unde am folosit doar frigiderul și destul de ieftin. Pentru o noapte mi s-a părut alegerea perfectă.

După ce ne-am cazat și am făcut un duș, ne-am întors pentru o plimbare prin centrul orașului. Am fost destul de impresionată e arhitectură, de clădirile frumoase, orașul curat, strada pietonală cu multe terase și verdeață.

Am simțit instant sentimentul acela de vacanță. În plus, ca să vă puteți transpune cât mai bine în locație, mirosul predominant era cel de … popcorn. Și nu degeaba, pentru că erau o mulțime de astfel de tonete (care mi s-au părut foarte simpatice de altfel):

Tot în centru am găsit și Danube Park, un parc mare și frumos, plin de verdeață și cu un lac mare, plin de lume și mai ales de copii.

După o plimbare lungă prin acest minunat oraș, ni s-a făcut foame. Dintre toate recomandările de pe Tripadvisor am ales Cafe Veliki.

Ne-am așezat pe terasă și am avut parte de o servire foarte drăguță din partea unui ospătar care vorbea destul de bine engleză. Inițial am luat meniurile de pe masă care erau în sârbă și ne-am uitat la ele ca vițeii la poarta nouă. Din fericire ne-a adus și niște meniuri în engleză și am răsuflat ușurați. De băut am încercat Cockta, o băutură despre care am descoperit că este destul de populară atât în Serbia cât și în Muntenegru. Seamănă puțin cu Coca Cola, dar mi se pare că are un gust mai intens de caramel și sinceră să fiu mie mi-a plăcut mai mult.

Mi-a fost greu să mă hotărăsc la mâncare, dar mi-am amintit de un sfat de pe Tripadvisor așa că am decis să-l urmez și am ales cotlet de porc cu sos de mere (care a venit cu cartofi copți și inele de ceapă), iar Marian a ales costițele de porc cu sos picant (cu o garnitură asemănătoare, plus un sos de iaurt). Porțiile au fost foarte mari și mâncarea incredibil de bună. În special porția mea, la care am poftit amândoi tot restul vacanței. Nu a fost nici foarte scump, deci vă recomand cu drag acest restaurant.

Ne-am continuat explorarea orașului Novi Sad trecând podul peste Dunăre. Într-o parte puteam să vedem câteva urme ale comunismului (prin toate orașele din Serbia am putut vedea blocurile astea mari de 20 de etaje, dacă vă amintiți, data trecută în Belgrad chiar ne-am cazat într-unul):

Și fortăreața Petrovaradin în cealaltă

Scopul nostru a fost să urcăm pe fortăreața Petrovaradin, pe care este posibil să o recunoașteți din poze ca simbol al Novi Sad-ului.

Urcușul până la fortăreață nu e nici foarte ușor, nici foarte greu, dificultate medie aș spune, dar măcar e frumos. Și deja de pe la jumătate începe să-ți ofere priveliști minunate asupra orașului.

Cel mai important obiectiv de pe fortăreață e chiar Turnul cu ceas, un ceas mai special pentru că e invers, adică limba mare arată orele și cea mică minutele. Este făcut așa pentru pescarii de pe Dunăre, ca să poată vedea cât e ceasul de la o distanță mai mare.

Mai sunt câteva lucruri interesante de văzut pe fortăreață, un muzeu care din păcate era deja închis la ora la care am ajuns noi, multe statui, multă artă modernă, puțin romantism…

…câteva terase, însă pentru mine cel mai frumos a fost să văd orașul de sus, mai ales că era deja apus, deci am prins și o lumină superbă

Ne-am întors apoi în centru, unde am decis să ne oprim undeva la o bere. Am ales Red Cow Irish Pub (avem noi o atracție pentru Irish Pub-uri, recunosc), care avea si o foarte frumoasă terasă interioară. Am băut niște Guinness (prețuri foarte mici) și ne-am relaxat foarte tare, ne-a prins foarte bine locul acesta. Atmosfera în oraș după ce s-a întunecat a fost foarte vie, foarte animată. Și ca să încheiăm această zi frumoasă, prima din vacanța noastră, ne-am gândit la un desert. Așa că ne-am reîntors la Cafe Veliki, unde eu am ales un desert cremos cu granola și Marian un tort cu o combinație de mac, vanilie, nucă, oricum, minunate amândouă.

Novi Sad a fost o surpriză foarte plăcută pentru vacanța noastră și m-aș reîntoarce oricând cu plăcere.

Sighișoara – Obiective Turistice

Sighișoara – Obiective Turistice

V-am povestit ce am făcut prin Sighișoara timp de o zi, așa că de data aceasta vă povestesc despre obiectivele turistice pe care le-am vizitat. Această cetate medievală e plină de istorie și prin aceste obiective am mai învățat puțin din ea.

Prima noastră oprire a fost la Biserica din Deal. Am văzut-o de multe ori în exterior, nu m-am gândit niciodată să intru, așa că am avut parte de o surpriză plăcută. Intrarea a fost 5 lei și am avut parte de un ghid care ne-a povestit câteva lucruri foarte interesante despre ea. Am aflat astfel că această biserică fortificată este cel mai important monument din oraș, că este a treia biserică în stil gotic ca mărime din țară (prima fiind la Brașov și a doua la Cluj), că a fost inițial o biserică catolică care apoi s-a transformat într-una protestantă. Înăuntru sunt multe piese valoroase, de la lăzile de lemn (cea mai veche are peste 500 de ani), la statui, altar, orga funcțională de la etaj și frescele de pe pereți. Există și o criptă chiar sub altar, pe care am putut-o vizita.

Mi-a plăcut foarte mult atât prezentarea ghidului cât și turul propriu-zis al bisericii și pot să zic că aceasta a fost vizita mea preferată.

În drum spre lucruri mai serioase, am trecut și pe lângă casa Vlad – Dracul. Care este momentan un restaurant, dar a fost timp de 4 ani casa în care a locuit Vlad Dracul. Poți să o vizitezi dacă vrei pentru 5 lei, dar e doar o cameră amenajată cu nergu și roșu, se pune și o muzică tematică, în care este un om în sicriu, evident un jump-scare. Nu foarte impresionant, înțeleg că e făcut pentru turiștii care își doresc să vadă ceva cu vampiri, dar eu aș fi apreciat mult mai mult ceva real istoric.

 

Următorul obiectiv spre care ne-am îndreptat a fost Turnul Cu Ceas pe care trebuie să-l recunoașteți măcar din poze, un adevărat simbol al cetății Sighișoara. Turnul e superb, nu cred că ceasul e funcțional, dar are figurinele alea drăguțe care reprezintă zilele săptămânii parcă. Din păcate am descoperit cu mare regret că era închis și turnul propriu-zis (unde în mod normal ai voie să urci și să vezi orașul de sus), cât și muzeul de istorie care se afla în el. Asta pentru că erau Rusaliile. Daca ne vom întoarce în Sighișoara, în mod cert asta voi vrea sa vizitez.

Am putut intra în schimb în Turnul Fierarilor, unde am avut parte de o frumoasă galerie de artă contemporană.

Turnul Cizmarilor mi-a plăcut mult, din păcate nu am avut voie să intrăm.

Am mai văzut Turnul Croitorilor (care seamănă ușor la aspect cu cel din Cluj, tot al croitorilor)

Turnul Cojocarilor în care se ținea ceva expoziție de curele din piele, care erau și de vânzare

Turnul Măcelarilor pe care l-am admirat mai de la distanță

Și Zidurile Cetății

AWSOM Powered