Browsed by
Tag: Cazare



Berlin – Tips and Tricks

Berlin – Tips and Tricks

După road trip-ul din vara asta, care a cuprins 12 zile în 2 țări, 5 cazări, toate cu mașina, stat în diverse apartamente, o semi-țeapă, oameni care nu vorbeau engleza, multe emoții înainte de plecare și alte peripeții, tot ce mi-am dorit pentru următoarea vacanță a fost un concediu super simplu, cu avion direct din Cluj, cazare la hotel, nimic complicat. Așa că am ales ca destinație Berlin. A fost o alegere bună pentru că am găsit aici exact ceea ce am căutat, o vacanță frumoasă, chiar relaxantă, foarte simplă, comodă. În acest articol o să vă povestesc în mare despre Berlin și câteva sugestii pentru o vacanță reușită aici și în următoarele voi detalia despre toate locurile vizitate.

Cazare

Cum vă ziceam, îmi doream mult să stau într-un hotel vacanța asta, pentru simplul fapt că nu mai aveam chef de emoții. Oricum, din căutările mele în mare parte la hoteluri am găsit și cele mai bune oferte. Obsesivul-compulsivul din mine a ieșit la iveală și mi-am făcut un sistem de notare complex până am ales hotelul laugh

Partea care mi s-a părut cea mai complicată în această alegere a fost zona în care să stăm. Spre deosebire de alte orașe în care am făcut city-break-uri până acum, care au centru foarte clar unde este cam tot ce vrei să vizitezi, Berlinul e un oraș cu foarte multe centre. De fapt cu multe cartiere, care fiecare are centrul lui. Unul are muzee, altul are restaurante, altul are baruri și cafenele etc., așadar e oarecum pentru fiecare să aleagă ce-i mai bine pentru el. Pot să vă zic că noi pe tot parcursul vacanței ne-am plimbat doar în trei: Charlottenburg (unde am ales să și stăm), Mitte și Friedrichshain-Kreuzberg. Pe astea vi le sugerez și vouă, o să găsiți majoritatea lucrurilor care vă interesează și în plus e ușor de circulat între ele.

Ne-am cazat la hotelul Park Plaza Berlin Kudamm, l-am rezervat pe booking. Mi-a plăcut la el faptul că a fost foarte confortabil, patul a fost foarte mare și am dormit foarte bine în el, un smart TV pe care am prins și niște programe în engleză, wi-fi-ul a mers foarte bine, baia destul de mare, cabină de duș, produse cosmetice, multe prosoape (am fi putut cere și șlapi și halat, dar n-am mai cerut), minibar, seif, ustensile de făcut cafea și ceai, recepționerul a fost super drăguț și totul a decurs fără probleme. Părți mai puțin pozitive (deși nimic care să fie chiar grav, gen aș mai sta în hotelul ăsta fără probleme): ne-au reținut 20 de euro pe zi (deci 80 euro pentru 4 zile) de pe card, în caz că folosim ceva din mini-bar sau distrugem ceva în cameră. Eu m-am așteptat la asta, aveam oricum bani pe card pe care nu plănuiam să-i cheltui în vacanță deci nu a fost o problemă, dar mă gândesc că pentru alții ar putea fi. A durat cam două săptămâni până i-am primit înapoi. În rest doar că am avut lumină slabă în cameră, nu m-a chiar deranjat asta, doar nu mi-au ieșit pozele foarte clare.

img_6329-mediumimg_6330-medium

img_6331-medium

img_6333-medium 

 

Transport

De anul acesta s-a băgat avion direct Cluj – Berlin (cu Wizz), destul de ieftin, deci acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care am ales destinația asta. Zborul e foarte scurt, o oră jumate. Am avut ceva turbulențe dar nimic foarte grav, n-au fost întârzieri, deci aș zice că e un zbor ok.

Există foarte multe opțiuni de abonamente pentru transportul în comun când ești în Berlin, deci calculați-vă bine înainte de a alege. Noi am ales varianta de câte un abonament zilnic AB în cele 3 zile întregi în care am stat acolo (7 euro), pentru ultima zi am făcut doar un drum dus-întors cu metroul deci am luat un pachet de 4 bilete, nu mai știu cât au fost, dar mai ieftin decât dacă le luai separat și apoi pentru drumul de la aeroport și înapoi am luat un bilet ABC (pentru că e în altă zonă), care a fost 3,60 euro.

De la aeroport am luat trenul și am ajuns cam într-o jumătate de oră, am avut stație aproape de hotel. În rest am circulat des cu metroul și autobuzul, sunt peste tot, foarte ușor de înțeles, ajungi ușor oriunde, ne-am descurcat foarte bine cu ele. Pentru toate sunt valabile aceleași bilete, le poți lua de la tonomate și trebuie validate.

 

Prețuri și Obiective Turistice

Moneda Germaniei este euro, deci este destul de ușor. Ca prețuri, nu mi s-a părut nici cel mai scump oraș din Europa, dar nici cel mai ieftin. Aș zice că e mediu spre sus. Am mâncat doar de vreo 2 ori într-un restaurant și am lăsat de fiecare dată cam 40 euro pentru amândoi.

La obiective turistice vă sugerez să vă organizați de acasă, pentru că puteți găsi tot felul de combinații avantajoase. Sunt și câteva carduri pentru turiști disponibile, noi nu ne-am luat pentru că am calculat ce voiam noi să vizităm și nu ne avantajau foarte tare. Pentru muzeele de pe Insula Muzeelor am luat un bilet de o zi. E 18 euro și poți intra la câte vrei în ziua aia (cred că există și variante pe mai multe zile). Având în vedere ca un singur bilet e între 10-12 euro, mi s-a părut o afacere bună. Noi am reușit să vizităm 3 într-o zi. La Grădina Zoologică și Aquarium poți să-ți iei tot așa, bilet combinat, e 20 euro pentru amândouă în loc de 14,5 euro pentru fiecare.

Și sunt multe, multe lucruri faine de văzut, un city break de 4 zile clar nu e de ajuns să vezi totul, eu tot sper să mai mergem cel puțin o dată.

Orașul și Oamenii

Mi s-a părut impresionant Berlinul, are clădiri foarte mari, cred că am avut aceeași senzație și în București, comparativ Clujul mi se pare minuscul. Nu pot să zic că are o arhitectură spectaculoasă ca alte orașe europene, cam totul e foarte nou, cred că cea mai spectaculoasă clădire e catedrala (pe care efectiv nu m-am săturat să o footgrafiez, i-am făcut zeci de poze), care am aflat ulterior că nu e așa veche, e doar făcută să arate veche. Și mai tot orașul e în construcție, ceea ce poate deveni un pic enervant câteodată.

img_6336-medium

Berlin e capitala europeană a street food-ului, și sunt multe multe opțiuni de mâncare, dar o să scriu un articol separat despre asta. Un alt detaliu de remarcat sunt urșii. Ursul e simbolul orașului (nu cred că se știe de ce) și am văzut urși peste tot. La început îi pozam pe toți, la un moment dat am renunțat.

img_6334-mediumimg_6366-mediumimg_6335-mediumimg_6497-mediumimg_6817-medium

Cel mai trist pentru mine a fost faptul că am ratat toate târgurile de Crăciun, noi am fost în perioada 16-20 noiembrie și majoritatea se deschideau în 21 noiembrie.

img_6364-medium-1

Dar măcar erau luminițe în restul orașului care ne-a mai înveselit puțin.

img_6524-medium

Cât despre oameni, am avut doar experiențe plăcute. Toți cei cu care am vorbit (în localuri, pe stradă când am cerut indicații, în hotel, în obiectivele turistice etc.) știau bine engleză și au vorbit foarte drăguț cu noi, chiar nu înțeleg de ce zice lumea că nemții sunt reci, mie mi s-au părut simpatici.

Înapoi în Belgrad

Înapoi în Belgrad

Am început să selectez fotografiile din Belgrad și mi-am dat seama că am atât de multe, încât cu siguranță o să am nevoie de cel puțin 4-5 articole ca să vă povestesc despre acest în oraș în care ne-am întors pentru doar două zile. Am mai făcut o oprire aici și în vacanța de vară a anului trecut, dar am reușit să ne petrecem doar seara în oraș și de atunci am rămas cu dorința de a vedea mai mult. Astfel că ne-am planificat două nopți de data aceasta, doar că până la urmă nici astea n-au fost chiar de-ajuns.

Cu cazarea a fost mai complicat. Am știut exact zona în care vrem să stăm (centru, zona parcului Kalemegdan), dar voiam să fie ieftină (și ok) și să aibă și parcare, obiectiv deja foarte greu de atins. Am rezervat până la urmă ceva pe booking, dar după o lună am căutat cazarea pe Google Maps și părea a fi pe o străduță tare dubioasă, într-o clădire care părea distrusă în război și rămasă așa. Am anulat rapid rezervarea, cât mai aveam free cancellation, însă nu prea aveam alte opțiuni pe booking, așa că am zis că e cazul să-mi ies din zona de confort și să trec la altă platformă. M-am băgat deci pe airbnb și după primele căutări am găsit apartamentul perfect.

Kalemegdan apartment city center e poziționat chiar unde trebuie, la câteva minute de parc și extrem de aproape de Kneza Mihaila (strada principală unde e toată distracția). Bonus: chiar lângă apartament e un mic supermarket non-stop, peste drum un bancomat și foarte aproape o cafenea extrem de bună. Mi-a plăcut comunicarea prin airbnb, gazda noastră, Bojan, a fost foarte de treabă și mi-a răspuns rapid la toate întrebările. Am plătit apartamentul de când am făcut rezervarea, dar a fost totul în regulă (și a fost foarte ieftin, chiar și cu cei 8 euro taxă ptr airbnb). Apartamentul nu avea parcare propriu-zisă, dar Bojan ne-a așteptat în față (poți parca 15 minute gratuit în parcările publice) și ne-a ajutat să parcăm câteva străzi distanță, în parcarea proprie. Foarte, foarte de treabă omul ăsta, ne-a și cumpărat o sticlă de apă și una de cola să avem.

Nu am destule cuvinte să vă zic cât e de fain apartamentul. Arată exact ca în pozele alea de pe site, e foarte mare, livingul e absolut superb, wi-fi-ul merge perfect, toate jaluzelele și luminile se controlează de la niște butoane (un pic s.f.), baia foarte curată, o mică bucătărie, tv, tot ce am avut nevoie. Ne-a lăsat chiar și două hărți ale orașului, care mi-au fost foarte de folos. Vi-l recomand cu toată căldura, dacă mă mai întorc în Belgrad eu tot aici o să revin.

Dormitor Belgrad img_6028medium img_6029medium img_6030medium img_6031medium

Belgradul am putut să-l vedem de data aceasta și la lumina zilei. Mi s-a părut mult mai viu decât mi-l aminteam de data trecută. Am făcut o scurtă vizită la Grădina Zoologică (despre care voi povesti în alt articol) și apoi am privit apusul de pe cetatea Kalemegdan, de unde poți vedea întreg orașul. A fost frumos și cald.

img_6180medium img_6184medium img_6185medium img_6190medium img_6191medium img_6192medium img_6204medium img_6205medium img_6210medium img_6213medium img_6214medium img_6215medium img_6216medium img_6219medium

Am fost nevoiți să petrecem mai mult timp în parc decât ne propuseserăm, pentru că trecea vice-președintele Americii pe acolo și jandarmii au blocat toate ieșirile (dar au fost foarte simpatici, ne-au recomandat pur și simplu să ne mai plimbăm un sfert de oră). Apoi ne-am îndreptat spre Kneza Mihaila, unde am găsit multă lume, mulți artiști de stradă, magazine și terase și atmosfera aia faină de seară de vară în concediu.

20160816_194537medium 20160816_194547medium img_6220medium img_6221medium

Pentru cină ne-am oprit la Mala Gostionica, un restaurant tradițional cu terasă afară, unde am petrecut o foarte plăcută seară de vară. Servirea a fost foarte drăguță. La aperitiv am luat împreună ceva chipsuri de zucchini cu sos alb, au fost foarte bune și le-am terminat imediat, iar la felul principal eu am încercat ceva rulou din carne de porc umplut cu kajmak (un fel brânză nematurată specifică Serbiei) si cartofi prăjiți, iar Marian tot ceva carne de porc cred, am pozele, dar memoria nu mă mai ajută din păcate. Știu doar că a terminat cu niște rachiu. Eu am băut doar cidru. Pentru desert nu am mai avut loc.

20160816_201201medium 20160816_202221medium 20160816_203430medium 20160816_203439medium 20160816_203849medium

Această primă seară în Belgrad a fost foarte plăcută și mi-o amintesc cu mult drag. Din păcate în ziua următoare vremea nu a mai ținut cu noi.

Stațiunea Zlatibor

Stațiunea Zlatibor

De la mare ne reîntoarcem la munte, de data asta în Serbia în stațiunea Zlatibor. Aceasta a fost ultima destinație pe care am ales-o din întreg traseul vacanței. Inițial planul era să facem tot drumul Sutomore-Belgrad într-o zi, dar gândul la un drum atât de lung mă stresa foarte tare. Așa că citind impresii despre drumurile în Muntenegru, am descoperit că mulți români recomandau Zlatibor ca oprire. Am căutat pe hartă, poziția era perfectă, așa că l-am adăugat pe listă. S-a dovedit a fi o alegere fericită.

Zlatibor e atât numele muntelui, cât și numele stațiunii. Este o zonă superbă, ne-am entuziasmat când am ajuns aici și am făcut multe excursii într-o singură zi, dar despre ele în articolul viitor.

Ne-am cazat la Apartment 9 Gorska Vila rezervat pe booking. Este o cameră la parter într-o vilă mai mare. Comunicarea cu proprietarii a mers bine prin mesaje, ei ne-au lăsat cheia, noi le-am lăsat banii la niște vecini, practic nu ne-am întâlnit deloc. Camera a fost mică, dar super drăguță, decorată într-un stil mai hippie așa, dar care mi s-a părut potrivit cu locația. Destul de aproape de centrul stațiunii, dar fără să auzi gălăgia, wi-fi funcțional, patul super comod (am dormit foarte bine noaptea aia) și o mică bucătărie. Ne-a plăcut cazarea asta, mi s-a părut perfectă pentru o noapte.

Imediat după ce ne-am cazat, ne-am îndreptat spre centrul stațiunii. Am descoperit un loc extrem de viu, foarte multe terase, foarte multă lume, foarte multă energie. Ne-am hotărât greu unde să mâncăm, din păcate TripAdvisor nu ne-a ajutat aproape deloc, toate review-urile pentru toate localurile mi s-au părut la fel. Așa că am ales aleatoriu restaurantul Rujno, părea așa mai de modă veche, dar avea o terasă închisă la etaj și ca în toată Serbia, prețurile au fost decente. Am mers la sigur cu un cordon bleu.

Până am așteptat mâncarea am făcut și niște poze cu stațiunea.

Restul zilei l-am petrecut prin împrejurimi, dar ne-am întors pentru o plimbare în stațiune seara. La fel de viu mi s-a părut și după ce s-a întunecat. Centrul stațiunii îl reprezintă un lac, în jurul căruia se întâmplă tot. Ne-am plimbat și noi în jurul lui, a fost frumos, un sentiment de vacanță.

Ne-am oprit la o terasă de la capătul lacului, am mâncat ceva burger cu caș de-al lor deasupra și un cheesecake, am băut vin, nu am făcut poze pentru că era deja întuneric, dar a fost o seară drăguță.

Mi s-a părut destul de agitat centrul în timpul serii, de aceea m-am bucurat că vila în care stăteam a fost mai retrasă și nu s-a propagat sunetul până la noi. Însă am rămas cu o amintire plăcută din Zlatibor și dacă faceți un road trip până în Muntenegru vi-l recomand și eu ca oprire. Cred că e fain să vii și iarna aici, am înțeles că au și pârtii de schi.

Sutomore: părți pozitive

Sutomore: părți pozitive

Am vrut să scriu despre Sutomore un singur articol, credeam că n-am prea multe de zis și apoi s-a transformat în ceva super lung, deci am hotărât să-l împart în două. Pentru că am atât lucruri bune de zis despre experiența noastră aici, cât și lucruri negative (despre stațiune în special), am decis că acesta e cel mai bun criteriu prin care pot despărți cele două articole. Și pentru că îmi place să încep într-o notă pozitivă, azi vă voi spune despre ce mi-a plăcut.

Am mai povestit despre faptul că alegerea stațiunii de la mare în care aveam să stăm cel mai mult nu a fost ușoară și am cam luat-o în grabă și sub influența oboselii (și un pic al panicii, de ce să nu recunosc). Mi-am anulat vreo 3 rezervări până am ajuns la Sutomore. N-am știut prea multe lucruri despre acest loc, știam doar că au plajă și că e destul de ieftină și criteriile acestea au fost de ajuns pentru mine, deși probabil nu ar fi trebuit să fie.

Cazarea a fost unul dintre motivele principale pentru care am ales Sutomore și per total aș încadra-o la părți bune. Am găsit apartamentele Matkovic Lux pe booking și combinația de poze plus un preț super acceptabil mi-au luat ochii, așa că am făcut rezervarea pentru 6 nopți. Despre ele pot să vă spun că arată foarte bine din punct de vedere estetic (pozele de booking sunt 100% realiste) și a fost super curățenie când am ajuns. Dezavantajul la apartamente de genul acesta comparativ cu un hotel este că nu-ți face nimeni curățenie, dar nu-i chiar sfârșitul lumii. Am avut wi-fi ok, aer condiționat care funcționa foarte bine, singurul lucru care nu mi-a plăcut e că venea aerul fix peste noi (era pe peretele din fața patului), tv cu cablu și multe programe (în engleză, yey), duș cu apă caldă constant, baia în general foarte mare ceea ce mi-a plăcut, o bucătărie mică în care am folosit frigiderul (din păcate congelatorul nu prea putea fi folosit că era plin de gheață) și câteva boluri/pahare și o terasă frumoasă cu uscător pentru haine. Mi-ar fi plăcut să aibă în primul rând uscător de păr, căruia chiar i-am simțit lipsa și ar fi fost fain niște umerașe în dulap și o veioză lângă pat, dar lipsa lor nu m-a deranjat așa tare. Check-in-ul a fost foarte ușor pentru că doamna care ne-a așteptat știa perfect engleză, în restul zilelor a rămas o doamnă care nu știa deloc (dar măcar era de treabă).

Bedroom

Bathroom

Air Conditioning And TV

Kicthen

Terrace

View

Foarte aproape de apartament aveam un supermarket mare, ceea ce a fost bine, iar distanța până la plajă e cam de 5-10 minute de mers pe jos, care la început mi s-a părut mult, și apoi m-a bucurat (zona cu plaja ar fi fost multe prea gălăgioasă, nici aici n-a fost liniște totală, dar clar mult mai bine decât ar fi fost chiar în centrul distracției). Nu e un drum abrupt ca în Cavtat, se poate merge destul de lejer pe jos, în plimbare și dus, și întors.

Despre prima zi vă voi povesti în episodul viitor, deci cred că vă puteți imagina un epic fail, dar în următoarele ne-am schimbat puțin strategia și din fericire am reușit să ne salvăm restul zilelor de stat la mare. Dimineața ne-am trezit devreme, am ajuns la plajă în fiecare zi la 7, chiar înainte de băieții cu șezlongurile, ne-am căutat o plajă mai ok. Muzica se auzea doar în surdină (și era muzică mai de radio, așa), plaja curată, umbrele mari și măsuță între șezlonguri, ne-am pus întotdeauna în rândul 2 sau 3 și a fost destul de ok. Cel puțin timpul petrecut la plajă a devenit plăcut. Am citit foarte mult, ne-am bronzat, ne-am răcorit în apă, pot să zic că ne-am simțit destul de bine și ne-am odihnit. Chiar lângă plaja asta era și un supermarket mic de unde ne luam apă și un restaurant cu terasă, Montenegro 8, nu neapărat wow, dar decent, servire amabilă și cel mai important aveau o baie curată. Am venit destul de des aici să bem o cafea, un suc, sau să luăm prânzul.

Plaja din Sutomore e jumătate nisip, jumătate pietricele. Intrarea în apă este destul de abruptă, nu poți merge până departe. Noi am avut papuci de apă și a fost ok, am văzut că ceilalți nu prea purtau, probabil erau obișnuiți cu pietrele, eu am încercat o dată să intru desculță și a fost super incomod. Apa e foarte sărată și destul de rece, chiar și în august. Puteai să faci baie în ea, în unele zile destul de normal, în altele nu puteai sta mult odată. Plaja e înconjurată de munți, ceea ce e destul de fain.

N-am petrecut foarte mult timp în stațiune să mâncăm la restaurante, dar am fost la vreo două în special la prânz și pot spune că ai șanse să găsești mâncare ok la prețuri mici. Zic ok pentru că nu a fost nimic să mă dea pe spate sau măcar să merite să fie menționat, dar e bună la gust și nici nu te îmbolnăvești de la ea. În general în toată Serbia și Muntenegru am avut parte de mâncare bună. Peste tot sunt felii de pizza mari, standarde italienești, cu prețuri între 80 de cenți 1,5 euro. S-ar putea să mă repet, dar 3 globuri de înghețată (gelato) erau 1 euro. În alte cuvinte, n-am murit nici de foame, nici de poftă.

Desigur, au fost și lucruri care nu mi-au plăcut, dar urmează în partea a doua. Serile nu mi le-am mai prea petrecut în stațiune, ci în cele din jur (din fericire e foarte aproape de Bar, care e de vis). Poate m-aș mai întoarce la mare în Muntenegru, dar sigur nu aș mai sta în Sutomore.

 

Novi Sad

Novi Sad

Nu știam prea multe despre Novi Sad înainte să ajungem aici și nici așteptări prea mari nu aveam. L-am ales ca primă oprire mai mult din cauza poziției geografice convenabile, cam la 7 ore distanță de Cluj. Am pornit din Cluj pe la ora 6 dimineața (ora României) și ajuns în jur de ora 12:30 (ora Serbiei). Uitasem că Serbia e cu o oră în urmă, așa că apartamentul în care am stat nu era încă gata, dar am putut parca în curte și noi ne-am plimbat puțin prin centru până ne-a dat proprietara mesaj că ne putem caza.

Când am căutat cazare, cam în toate cele 5 locații în care am stat vacanța aceasta, am avut următoarele criterii: preț cât mai mic, poziție cât mai centrală, parcare și să arate cât de cât decent și cu un minim de facilități. În Novi Sad nu a fost greu să mă decid pentru că acesta a fost cam singurul apartment care să îndeplinească toate criteriile. Se numește Apartament Centar Novi Sad și l-am rezervat pe booking. Este un apartament la parter (de fapt un fel de casă), cu curte interioară unde am putut și parca mașina (să ai parcare privată în centrul orașului e chiar mare lucru) și cel mai bun lucru despre el e locația, cam la 2 minute de mers pe jos de buricul târgului ca să zic așa. E destul de simpluț el așa, dar curat, am avut baie proprie, patul destul de comod, o bucătărie unde am folosit doar frigiderul și destul de ieftin. Pentru o noapte mi s-a părut alegerea perfectă.

După ce ne-am cazat și am făcut un duș, ne-am întors pentru o plimbare prin centrul orașului. Am fost destul de impresionată e arhitectură, de clădirile frumoase, orașul curat, strada pietonală cu multe terase și verdeață.

Am simțit instant sentimentul acela de vacanță. În plus, ca să vă puteți transpune cât mai bine în locație, mirosul predominant era cel de … popcorn. Și nu degeaba, pentru că erau o mulțime de astfel de tonete (care mi s-au părut foarte simpatice de altfel):

Tot în centru am găsit și Danube Park, un parc mare și frumos, plin de verdeață și cu un lac mare, plin de lume și mai ales de copii.

După o plimbare lungă prin acest minunat oraș, ni s-a făcut foame. Dintre toate recomandările de pe Tripadvisor am ales Cafe Veliki.

Ne-am așezat pe terasă și am avut parte de o servire foarte drăguță din partea unui ospătar care vorbea destul de bine engleză. Inițial am luat meniurile de pe masă care erau în sârbă și ne-am uitat la ele ca vițeii la poarta nouă. Din fericire ne-a adus și niște meniuri în engleză și am răsuflat ușurați. De băut am încercat Cockta, o băutură despre care am descoperit că este destul de populară atât în Serbia cât și în Muntenegru. Seamănă puțin cu Coca Cola, dar mi se pare că are un gust mai intens de caramel și sinceră să fiu mie mi-a plăcut mai mult.

Mi-a fost greu să mă hotărăsc la mâncare, dar mi-am amintit de un sfat de pe Tripadvisor așa că am decis să-l urmez și am ales cotlet de porc cu sos de mere (care a venit cu cartofi copți și inele de ceapă), iar Marian a ales costițele de porc cu sos picant (cu o garnitură asemănătoare, plus un sos de iaurt). Porțiile au fost foarte mari și mâncarea incredibil de bună. În special porția mea, la care am poftit amândoi tot restul vacanței. Nu a fost nici foarte scump, deci vă recomand cu drag acest restaurant.

Ne-am continuat explorarea orașului Novi Sad trecând podul peste Dunăre. Într-o parte puteam să vedem câteva urme ale comunismului (prin toate orașele din Serbia am putut vedea blocurile astea mari de 20 de etaje, dacă vă amintiți, data trecută în Belgrad chiar ne-am cazat într-unul):

Și fortăreața Petrovaradin în cealaltă

Scopul nostru a fost să urcăm pe fortăreața Petrovaradin, pe care este posibil să o recunoașteți din poze ca simbol al Novi Sad-ului.

Urcușul până la fortăreață nu e nici foarte ușor, nici foarte greu, dificultate medie aș spune, dar măcar e frumos. Și deja de pe la jumătate începe să-ți ofere priveliști minunate asupra orașului.

Cel mai important obiectiv de pe fortăreață e chiar Turnul cu ceas, un ceas mai special pentru că e invers, adică limba mare arată orele și cea mică minutele. Este făcut așa pentru pescarii de pe Dunăre, ca să poată vedea cât e ceasul de la o distanță mai mare.

Mai sunt câteva lucruri interesante de văzut pe fortăreață, un muzeu care din păcate era deja închis la ora la care am ajuns noi, multe statui, multă artă modernă, puțin romantism…

…câteva terase, însă pentru mine cel mai frumos a fost să văd orașul de sus, mai ales că era deja apus, deci am prins și o lumină superbă

Ne-am întors apoi în centru, unde am decis să ne oprim undeva la o bere. Am ales Red Cow Irish Pub (avem noi o atracție pentru Irish Pub-uri, recunosc), care avea si o foarte frumoasă terasă interioară. Am băut niște Guinness (prețuri foarte mici) și ne-am relaxat foarte tare, ne-a prins foarte bine locul acesta. Atmosfera în oraș după ce s-a întunecat a fost foarte vie, foarte animată. Și ca să încheiăm această zi frumoasă, prima din vacanța noastră, ne-am gândit la un desert. Așa că ne-am reîntors la Cafe Veliki, unde eu am ales un desert cremos cu granola și Marian un tort cu o combinație de mac, vanilie, nucă, oricum, minunate amândouă.

Novi Sad a fost o surpriză foarte plăcută pentru vacanța noastră și m-aș reîntoarce oricând cu plăcere.

Road Trip: Sighișoara

Road Trip: Sighișoara

Săptămâna aceasta a fost în sfârșit vară și cum am prins și weekend lung, ne-am gândit că neapărat trebuie să mergem undeva. Am ezitat între Sighișoara și Sibiu, însă pentru că ne-am trezit târziu și în Sibiu mai era încă FITS, deci slabe șanse să mai găsim o cazare ok, am rămas la Sighișoara.

Eu am mai vizitat-o de câteva ori ca scurtă oprire când mergeam cu ai mei la mare. Marian nu a văzut-o până acum, deci ne-am pregătit pentru atmosfera medievală.

Ne-am cazat la Pensiunea Joker pe care am rezervat-o de pe booking. Știu că v-am obișnuit să pun poze cu cazările din vacanțe, de data asta n-am mai apucat să fac, dar fotografiile de pe booking sunt destul de aproape de realitate. O pensiune destul de simplă, ce ne-a interesat pe noi a fost să fie aproape de cetate, să fie curată, să avem baia noastră și parcare și toate au fost bifate. Proprietarii au fost drăguți, ne-au pregătit camera chiar dacă am ajuns mult mai devreme. Deci ne-am lăsat lucrurile rapid și am pornit la explorat.

Deși dacă o iei pur și simplu pe strada principală ajungi foarte repede în cetate, nu știu de ce ne-am gândit noi că ar fi o idee bună să o luăm pe niște scări foarte înalte și abrupte care ne-au dus direct la Biserica Din Deal.

A fost tot excercițiul fizic de care am avut nevoie vreodată. Despre Biserica Din Deal și toate celelalte obiective turistice din Sighișoara o să vă povestesc în articolul viitor. Am coborât apoi pe Scara Școlarilor pe care mă tot prosteau ai mei când eram mică să-i număr treptele și să observ că-s mai multe la urcare decât la coborâre.E adevărat că-mi ieșeau numere diferite, din motive foarte logice, dar îi bănuiesc pe ai mei că doar voiau sa ne dea ocupație vreo juma de oră.

 

Am ajuns apoi în Piața Cetății unde era frumos și cald, mulți turiști, atmosferă de vacanță cu iz medieval.

Ne-am oprit la o terasă să ne răcorim și alegerea mea a fost cidru rece, mi s-a părut o băutură potrivită pentru acest loc. Am fost un pic dezamăgită că peste tot am primit doar trei cubulețe mici de gheață, din câte am înțeles de la un ospătar simpatic i-a cam luat prin surprindere valul de turiști din weekend și n-au făcut destulă.

Apoi a umat o serie lungă de mai multe plimbări prin cetate. Am vizitat toate turnurile despre care o să vă povestesc altădată, mi-a plăcut vederea de sus pe care am putut-o vedea din mai multe locuri și micile amenajări cu băncuțe la umbră, perfecte ca să te odihnești.

Sighișoara e locul perfect pentru plimbare, însă din păcate toată cetatea e relativ mică și o poți vizita în întregime într-o jumătate de zi. Cum noi am avut o zi întreagă, pe la ora 14-15 nu prea știam ce să mai facem. Ne-am oprit să luam masa la un restaurant, am nimerit un meniu destul de demodat și mâncare mediocră. Din păcate scena localurilor a fost destul de dezamăgitoare.

Pentru că arșița era deja insuportabilă ne-am retras la pensiune pentru un duș răcoros și un somn după-masă. Pe la 18 când încă era foarte cald, dar măcar soarele s-a mai ascuns un pic și bătea un vânt ce vestea furtuna, am ieșit din nou la o plimbare. După încă o tură de cetate ne-am oprit pe o altă terasă unde am mâncat o ciorbă de fasole în pită (măcar asta a fost bună) și am ascultat ceva piesă a suporterilor de fotbal pe repeat. Încă o plimbare, o cafea fierbinte și proastă, plimbare, terasă în Piața Cetății pentru un cidru și o bere și așa am încheiat seara. Aproape imediat după ce am intrat în camera noastră, a început și ploaia.

Concluzia mea despre Sighișoara e că este frumoasă și merită văzută, însă nu știu dacă m-aș mai întoarce vreodată să stau o zi întreagă. M-aș mai opri în trece spre alte locuri să mai fac o plimbare prin cetate.

 

AWSOM Powered