Summer Trip 2015 – Plitvice

Summer Trip 2015 – Plitvice

Dacă pentru Zagreb nu am avut multe poze, o să compensez cu Plitvice, așa că pregătiți-vă. Lacurile Plitvice sunt într-un fel motivul pentru care am făcut traseul acesta. Știam că vrem să mergem într-un road trip și voiam să pregătesc niște trasee asupra cărora să votăm. Cu câteva zile înainte o colegă îmi arătase o poză cu lacurile și am zis că neapărat vreau să fac un traseu unde să le includ. După ce le-am arătat și celorlalți poze, nici n-a mai fost nevoie de vot, decizia a fost unanimă.

Pentru cât de frumoase sunt, lor le-am acordat două zile din programul nostru și acum vă pot zice că vă ia fix două zile să-l parcurgeți pe tot (cu niște dureri de picioare incredibile, dar important e că am reușit). Ne-am cazat la Apartments Vreba în Rakovika. Localitatea aceasta e o comună la nu foarte mare distanță de lacurile Plitvice, iar cu mașina am făcut chiar puțin (10-15 minute poate). Vreba e mai degrabă o pensiune de 3 stele și am fost foarte încântați de ea. Am avut un apartament la parter cu două camere cu paturi duble (în sfârșit am putut dormi toți patru în pat), o bucătărie-living mare în mijloc și o baie destul de mărișoară. Totul foarte frumos, confortabil, curat (pozele sunt de pe booking):

Parcul național care găzduiește lacurile Plitvice are două intrări și bazat pe experiența noastră din plin sezon, vă recomand cu căldură intrarea doi. În prima zi, până am făcut drumul Zagreb-Rakovika, până ne-am cazat, s-a facut deja după-masă. Norocul nostru, pentru că n-am prins cozi aproape deloc. La cumpărarea de bilete erau doi oameni în fața noastră, deci totul a mers foarte repede. Dar vă avertizez de pe acum, o pereche de pantofi sport comozi sunt obligatorii. Cei speciali pentru alergat par a fi cei mai practici. De altfel n-ar fi rău să vă antrenați un pic înainte de vacanță, pentru că e FOARTE mult de mers pe jos.

Și dacă tot suntem la capitolul recomandări, mâncarea și apa la localurile din interiorul parcului sunt la suprapreț. Noi ne-am pregătit niște sandviciuri în rucsac (avantajul de a sta în apartament cu bucătărie) și sticle de apă luate de la supermarket. Sunt zone foarte lungi fără toalete sau coșuri de gunoi, deci când vedeți o toaletă, ați putea lua în considerare să vă opriți, că cine știe când mai dați peste alta (în plus sunt super curate și aprovizionate, chiar la fluxul mare de oameni din plin sezon) și ar fi bine să aveți și o pungă pentru gunoi la îndemână.

Există multe hărți și trasee de diverse mărimi și durate pe care le poți urma, dar aparent noi suntem niște rebeli și am cam urmat harta de capul nostru 😀 În prima zi am luat feribotul de la P1 la P2 (P vine de la Port, St de la Stație, ca să vă fie mai ușor de urmărit) și am vizitat lacurile Gradinsko și Galoval împreună cascadele lor. Deși n-am prins cozi cum vă ziceam, erau destul de mulți oameni pe traseul acesta. Și cum drumul e strâmt, de fapt e doar o platformă de lemn, trebuia practic să te miști în ritmul celorlalți, să stai când ei se opreau și să faci poze rapid ca să nu aștepte cei din spate după tine. Dar peisajul a meritat, iar apa era atât de curată că aproape puteai vedea în ea până la fund. Pe la sfârșit am găsit și o bancă de pe care am putut admira trei rățuște bălăcindu-se.

A doua zi am prins vreme mai frumoasă din fericire, însă asta s-a tradus și prin niște cozi incredibile. Noroc că noi am ajuns în parc pe la 9 și nu le-am prins (ele s-au format pe la 10). Am apucat să luăm din nou feribotul de la P1 la P2 și de la P2 la P3. Drumul acesta e mai lung, pentru că traversează lacul Kozjak pe lungime. Aici ajungem în locul unde e intrarea principală în parc cred. De aici e ușor să urmezi turiștii pe un traseu clar spre cascada mare. Mi-au plăcut enorm peisajele văzute, în special nuanțele apei care chiar și de aproape păreau ireale și vă garantez că nu există nici un fel de photoshop sau alt program de editare a culorilor în pozele ce urmează.

Traseul acesta a fost clar preferatul meu. După ce l-am terminat am luat și autobuzul de la St1 la St2 care ne-a lăsat practic la intrarea 2, de unde am început. De aici, am luat-o pe jos înapoi spre intrarea 1 și din capăt înapoi spre P2, până am înconjurat complet lacul Kozjac (știu că probabil toate denumirile astea specifice pe care vi le zic probabil n-au nici un sens pentru voi acum, dar dacă cineva care chiar dorește să viziteze lacurile dă peste articolul acesta, s-ar putea să îi fie de folos). Înconjurul lacului a fost un drum dramatic pentru mine, mai ales ultima jumătate și durează cam 2 ore. Am ajuns cu ultimele puteri la P2, unde ne aștepta o coadă incredibil de lungă, atât de lungă că nici nu vedeam unde începe și unde se termină. Așa că o dată în viața noastră am fost români și ne-am strecurat în față și am intrat ultimii în primul feribot venit, înapoi spre P1. N-am fost neapărat mândră de mine la faza asta, dar eram atât de obosită că nu prea mi-a mai păsat.

Era cam 17 jumate ora și descoperisem în parc afișe către o peșteră în Rakovika, Baraceve Splije, aproape de unde stăteam noi. Știam că se închide la 19 și ne-am gândit că avem timp să mai prindem un ultim tur. Am ajuns practic la ultimul tur al zilei. Mai erau puțini oameni în afară de noi (8 adulți și vreo 2 copii), din care majoritatea erau români. Ghidul nostru era o tânără drăguță, ne-a dat căști de protecție și ne-a explicat frumos totul despre peșteră. Turul a durat cam 45 de minute. Peștera nu era foarte mare, cam 200m, însă destul de interesantă și plină de stalactite și stalagmite și tot felul de povești interesante. Ne-a lăsat să stăm două minute în întuneric absolut, lucru pe care rareori îl poți experimenta altundeva decât într-o peșteră. La ieșire am văzut și doi lilieci mici.

Când turul s-a terminat, ghidul ne-a spus de un festival care avea loc în acea seară în Rakovika (cum vă ziceam, aceasta e o comună și practic festivalul era într-un sat alăturat). Ne-a povestit că acest festival era așteptat de ei în fiecare an și atunci când era mică abia aștepta să meargă. Așa că ne-am dus acasă, am făcut un duș, ne-am schimbat și am pornit spre festival. Ei bine, am descoperit ceva foarte asemănător cu un festival al berii de la noi. Cu mici, carne, hot dogs și bere, bancuțe lungi din lemn și o scenă unde se cânta ceva muzică tradițională croată. Iar în fața scenei, lumea dansa.

Știu că în poză par puțini, dar erau destul de mulți. Era destul de catchy oricum, și mie îmi venea să dansez. Ne-am luat și noi ceva de mâncare, eu un hot dog care nu m-a dat pe spate, Marian a găsit ceva bomboane de ciocolată pentru desert și apoi ne-am luat toți câte o bere. Eu cam toată vacanța am rămas fidelă berii lor locale radler, care era foarte bună. La un moment dat s-a terminat și concertul (sau au luat o pauză mai lungă) așa că nu am apucat să dansăm (oricum, ca să fiu sinceră, nu știu dacă m-ar mai fi ținut picioarele). Spre ieșire Marian și-a cumpărat pentru colecția lui și ceva lichior tradițional din ierburi.

În concluzie, lacurile Plitvice sunt niște frumuseți naturale incredibile, neapărat de văzut dacă treceți prin Croația și mă bucur că pe lângă traseele minunate pe care le-am făcut, am apucat să vedem puțin și din tradițiile localnicilor zonei.

 


2 thoughts on “Summer Trip 2015 – Plitvice

  1. Eu m-am indragostit de Plitvice din prima clipa in care am gasit imagini cu lacurile pe google. Pe atunci visam la Iguazu, dar am zis ca paradisul din Croatia e mai aproape si mai accesibil. Din pacate, in 2012 cand am vizitat eu lacurile Plitvice, a plouat torential si s-a mai dus din farmecul locului. Altceva era daca prindeam si noi o zi frumoasa, insorita. Oricum eram cu un grup si nu aveam la dispozitie decat 3 ore. Pozele au iesit catastrofal, abia am scos aparatul pentru ca imi era teama sa nu-l stric. Nu a fost aventura mult dorita, dar nu puteam rata obiectivul daca tot eram acolo. Au fost turisti care au preferat sa ramana in autocar si sa vina cu alta ocazie. La cat e de scump ma indoiesc ca voi mai ateriza vreodata in acele locuri. :)))

    1. Imi pare rau ca nu ai apucat vreme buna, dar oricum, 3 ore mi se pare foarte putin. Eu cred ca merita sa stai macar doua zile aici, pentru ca-s superbe. De aia nu-mi plac mie excursiile organizate :))

      Oricum, nu se stie niciodata, poate o sa reusesti totusi sa te intorci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered