Summer Trip 2015 – Belgrad

Summer Trip 2015 – Belgrad

Înainte să ajung la Belgrad trebuie să vă povestesc de seara dinainte. După ce am aflat că nu avem asigurare pentru Bosnia, am făcut cu toții o ședință pe balconul nostru din Cavtat ca să ne hotărâm ce facem mai departe. Traseul nostru inițial era să trecem prin Bosnia, apoi prin Serbia, să dormim o noapte în Belgrad și apoi acasă. Era drumul cel mai scurt (și destul de lung oricum). Mai aveam varianta să trecem prin Muntenegru spre Serbia, dar am fi făcut mai mult și s-a propus inclusiv să facem drum întors prin Croația și Ungaria, dar am fi pierdut cazarea din Belgrad (era prea târziu să mai anulăm), ca să nu mai zicem de lungimea drumului. Motivul pentru care această variantă a intrat măcar în discuție a fost paranoia pe care ne-am luat-o citind pe net tot felul de chestii. Ne așteptam deja la mine în Bosnia uitate din război, amenzi usturătoare, reținere cu orele la poliție și chiar închisoare, furtul mașinii etc.

Până la urmă am hotărât să ne luăm inima în dinți și să urmăm planul inițial (iar în caz că nu am fi reușit să trecem granița în Bosnia, ne-am păstrat Muntenegru ca plan B). Din fericire am reușit să ne facem la graniță o asigurare pe 3 zile (minimul posibil), așa că am trecut prin Bosnia. Nu am luat-o prin Mostar și Sarajevo așa cum ni s-a recomandat, ci de-a lungul graniței pe drumul cel mai scurt. Băieții au condus cu grijă să nu încalce nici o regulă de circulație, așa că nu am avut probleme pe drum. Despre Bosnia nu știu ce sa vă zic, am văzut partea muntoasă, care e frumoasă, nu extrem de diferită de ce putem vedea în România sincer. În Serbia am mers ok, mai ales că este și autostradă, dar am prins o coada imensă chiar la ieșire, ca să intrăm în Belgrad. GPS-ul ne arăta că mai avem 15 minute până la cazare, dar am ajuns acolo după două ore.

Ne-am cazat în apartamentul Duga, care se afla într-un bloc de 20 de etaje, la etajul 12. Măcar erau trei lifturi, deci am urcat rapid, dar am simțit un pic că e ditamai blocul pentru că pe scară era un miros ciudat, parcă de mâncare pentru animale. Din fericire în apartament nu l-am simțit. Cred că cel mai mare apartament în care am stat, cu trei camere, două băi (una cu toaletă, una cu duș), o bucătărie imensă și un balcon. Mi-a plăcut mult view-ul de la geam, care dădea spre un pod peste Dunăre. Ambele dormitoare aveau câte o canapea extensibilă dublă, dar eu personal am dormit ca un bebeluș. Pozele sunt de pe booking:

Deja era târziu, așa că ne-am schimbat rapid și am luat-o spre centru. Doar că ne-am dat seama că habar n-avem cum să ajungem acolo, așa că după o scurtă deliberare, ne-am urcat într-un taxi. Nu ne scosesem dinari, aveam doar euro, dar ne-am descurcat așa. După ce taximetristul ne-a lăsat în fața parcului Kalemegdan, am zis să o luăm pe jos spre un restaurant anume. Doar că surpriză, toate numele de străzi erau scrise cu litere chirilice. Așa că am avut oportunitatea de a descoperi ce oameni de treabă sunt sârbii, probabil cei mai de treabă din toate țările în care am călătorit până acum. Cu toții știau engleză (inclusiv cei în vârstă), erau drăguți, politicoși și când i-am întrebat de o stradă și-au scos telefoanele și ne-au arătat pe Google Maps cum ajungem acolo.

Am ajuns la Gradska, un restaurant tradițional pe care l-am găsit pe TripAdvisor. Am avut parte de o servire foarte amabilă și am fost încântată să descopăr un cidru nou, cu aromă de cireșe. Mie nu îmi era foarte foame, așa că nu mi-am luat aperitiv, Marian și-a luat Kajmak cheese, care s-a dovedit a fi un fel de brânză de burduf amestecată cu cremă de brânză. Prietenii noștri și-au comandat un platou Gradska, care s-a dovedit a fi imens, cu tot felul de prosciutto, cașcaval, măsline etc. Din păcate nu mai aveau miel deloc (din câte am înțeles vor să se focuseze mai mult pe pește). Pentru felul principal, Marian a încercat o Toplicka janija, care e un fel de tocăniță cu cărnuri de toate felurile și legume, am gustat și eu puțin și mi s-a părut extrem de aromată.

Eu mi-am luat din nou o pleșcoviță, doar ca să o pot compara cu cea din Croația. Asta mi s-a părut ceva mai picantă, parcă cu alte condimente, dar n-aș putea zice care a fost mai bună.

Mi-am mai luat și ceva side dish, un fel de mâncare din cartofi (pentru că nu știam că voi avea garnitură la pleșcoviță), care a venit servită în ceva asemănător tocăniței lui Marian, deci un alt fel de mâncare în sine. Prietenii noștri și-au luat și ei o pleșcoviță, ceva carne de porc cu Kajmac cheese deasupra și vreo două salate mari. Noi fetele am băut cidru, băieții bere și la sfârșit ospătarul ne-a oferit din partea casei câte un păhărel de rachiu de-al lor, mai slab decât pălinca noastră, dar foarte aromat. Ei bine, tot ce v-am povestit aici, mâncăruri pentru 4 persoane (n-am putut niciunul dintre noi să terminăm tot din farfurie) și băuturi ne-a costat echivalentul la 150 lei.

Și cu ocazia asta am descoperit că Belgradul e un oraș super ieftin. Clar trebuie să ne întoarcem pentru un city break.

Era deja cam ora 22 când am ieșit din Gradska, dar ne-am întors totuși spre Kalemegdan. Am vizitat puțin din fortăreață, am văzut orașul de sus, din păcate pozele pe întuneric nu mi-au prea ieșit. Ne-am mai plimbat un pic prin centru și am descoperit că noaptea Belgradul e un oraș foarte viu, deși ziua ni s-a părut un pic mort. Apoi am luat un taxi și ne-am întors înapoi la apartament, unde am adormit buștean.

Cam așa s-a terminat vacanța noastră, pentru că a doua zi ne-am întors acasă. Îmi pare puțin rău că nu am apucat să vedem mai mult din Belgrad, dar cu siguranță ne vom întoarce cât de curând (preferabil înainte să intre în UE, că după aia nu cred că va mai rămâne atât de ieftin). Cred că la capitolul organizat vacanțe, acesta a fost cea mai mare provocare a mea până acum, dar a ieșit totul bine, am avut parte de un road trip super, deci probabil pe viitor mă voi simți mai relaxată în a organiza vacanțe complicate.


5 thoughts on “Summer Trip 2015 – Belgrad

  1. Si-au scos telefoanele mobile si v-au aratat pe google maps cum se ajunge la restaurant? Wow, deci asta e prea tare, pare ireal fata de experienta traita de mine cu bulgarii, mie nu au vrut sa-mi spuna in engleza nici macar cat costa biletul de masina sau unde trebuie sa cobor in Burgas(am impresia ca e al treilea oras al tarii). Ori se prefaceau ca nu stiu o boaba engleza, ori chiar nu stiau. Dupa fetele lor inclin spre a doua varianta.
    Bine, tinerii stiau engleza si erau saritori, dar nu tot timpul am avut tineri prin preajma.
    Mie mi-a placut Belgradul si tare mi-ar placea sa ma reintorc pentru a vizita fortareata. E tare frumos acolo… Cred ca as fotografia non-stop.
    Nu stiam ce este plescavita, a trebuit sa caut pe google. Nu sunt eu fan carne tocata, dar poate as incerca macar o data in viata. Probabil seamana cu chiftelele noastre…

    1. Nici eu nu sunt fan carne tocata, dar incerc sa gust din specialitatile locurilor in care ma duc 🙂

      Nu stiu daca seamana foarte tare cu chiftelele noastre, cel putin la gust nu prea, cred ca asta era carne de vita si in plus erau foarte condimentate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered