Singură în Budapesta

Singură în Budapesta

Primele două zile în Budapesta au mers în parte parte conform planului, dar cu a treia a fost mai complicat. Motivul principal pentru care venisem era faptul că Marian fusese invitat la Boutiq' Bar să țină o prezentare și să fie guest bartender pentru o seară. Știam deci că în mare parte aveam să fiu singură în marțea respectivă.

Eu nu sunt genul care să mă plimb singură într-un oraș străin, așa că planul meu era următorul: micul dejun împreună, îmi cumpăr un braț de dulciuri de la Sugar, mă retrag în apartament citind ultimul volum din A Song Of Ice And Fire și devorându-mi achizițiile, după ce termină Marian prezentarea luăm cina împreună și apoi el merge la bar să lucreze și eventual trec și eu pe acolo seara având în vedere că apartamentul era la câțiva pași distanță de bar. Poate pare că aș fi vrut să irosesc o zi nefăcând practic nimic, dar pentru mine și cazarea e parte din experință și nu mă deranja deloc să petrec o zi întreagă în apartamentul ăla minunat.

Deci ne pornim de dimineață către Cirkusz să ne luăm cafeaua și pe drum vedem un local numit Eggoist, nume care ni s-a părut deștept și amuzant, așa că ne-am oprit aici să ne luăm micul dejun. Un local foarte mic, pe conceptul de street food breakfast. Eu mi-am luat ceva vinete cu ouă (aș zice salată de vinete, dar părea destul de diferit ca textură) și am împărțit niște clătite cu fructe. Porțiile au fost servite într-un carton, ceea ce mi s-a părut ușor ciudat. Pâinea de la primul fel însă a fost excelentă, prosapătă și foarte bune și de la clătite căpșunile au fost super, știți voi, căpșuni de alea cu gust.

Iar pe drum înapoi ne-am oprit pe la Sugar unde mi-am făcut de cap.

Și ne-am întors înapoi la apartament să ne urmăm planul. Marian tocmai își aduna lucrurile pentru prezentare, eu mă schimbasem pe jumătate în pijamale, când bate recepționera la ușă. Ca să scurtez povestea, cei de la Brody Apartments ne-au încurcat rezervarea, au crezut că stăm doar 2 zile în loc de 3. Toate apartamentele erau ocupate, dar mai aveau o locație la 10 minute distanță unde ne puteau caza, însă… doar începând cu ora 15. Era de abia ora 11. Ne-am făcut bagajele în 5 minute, am aruncat pe mine primele haine pe care le-am prins la mână și uite așa m-am trezit singură pe străzile din Budapesta.

Partea cea mai grea era că nu aveam nici un plan, nu mă așteptasem la asta așa că nu făcusem nici un research, deci nu știam încotro să mă îndrept. Ironia face ca asta a fost singura zi cu vreme frumoasă din toată vacanța. M-am îndreptat spre Dunăre și din depărtare am văzut acest semn pe castel:

Știam că momentan în castel sunt două muzee, cel de artă și cel de istorie. În cel de istorie fusesem în prima noastră vizită, iar cel de artă nu mă interesase pentru că în Budapesta este altul cu niște lucrări mai interesante (dar care momentan e închis pentru renovări). Dar Picasso mi-a atras atenția, cu toate că nu găsisem nimic online despre asta. Cum aveam tot timpul din lume, am decis deci să mă duc la castel.

În ambele călătorii precedente am urcat până sus cu furnicularul (n-am eu condiție fizică de urcat pe scări, și cetățuia din Cluj mă omoară), deci m-am îndreptat către el. Ajung acolo si era o coadă imensă. Îmi scot harta, dar nu am găsit pe ea un drum alternativ. Așa că văd un domn care vindea bilete de Hop On Hop Off și l-am întrebat daca mai există alte variante de a urca. Îmi spune că da, mai sunt două perechi de scări sau pot să o iau prin grădinile roiale, un pic mai încolo. Hopa! Ce grădini roiale? Nu mai auzisem despre ele. Asta e, am zis ca dacă tot urc, măcar să văd ceva frumos, deci m-am dus și le-am căutat. Nu sunt departe, trebuie să mergi un pic mai spre stânga (cum stai cu fața către castel).

Am ajuns la grădini, care s-au dovedit a fi foarte frumoase, nu foarte mari și nici pline cu flori cum mă așteptam, dar drăguțe și îngrijite. Și cea mai mare surpriză, de jos până pe la jumătate, scări rulante! De la jumătate până sus, lift! Totul gratis. Cel mai bun pont pe care l-am primit vreodată. Iar de sus am avut și parte de o priveliște superbă.

Într-adevăr, la castel era o expoziție cu Picasso. Mi-am luat un bilet combinat, expoziția permanentă plus cea temporară care m-a atras și un audio-ghid. Când să-mi ridic audio-ghidul, aflu că aveam nevoie de un act de identificare. În graba de a-mi face bagajele, îmi uitasem buletinul în trollerul mare. După vreo 5 minute am convins-o pe doamnă să mă lase să completez o hârtie cu datele mele de identificare. Mă rog, seria și numărul de buletin le-am inventat un pic, că nu le știu pe de rost.

Expoziția cu Picasso a fost excelentă, cea mai plăcută și neașteptată surpriză. Au adus multe din picturile și sculpturile lui, lucru care m-a bucurat foarte tare. Am mai fost la expozițiile unor pictori celebri unde am văzut doar câte un tablou-două și în rest schițe și alte lucrări mai puțin valoroase. Aș zice că Picasso și Cezanne au fost cele mai complete expoziții temporare pe care le-am văzut, ambele în Budapesta. Vizita prin galerii a fost foarte lungă și mai obositoare decât m-aș fi așteptat și pe când am ieșit deja Marian își terminase prezentarea, așa că am putut să mă reîntorc. Experiența asta a fost una care mi-a dat mult de gândit, în primul rând mă bucur că până la urmă am reușit să văd totuși ceva super interesant pe parcursul zilei și în al doilea rând mi-am dat seama că mă pot descurca ok și singură.

Cina ne-am luat-o la un restaurant vietnamez, unde am încercat multe chestii ciudate. Pachețelele de primăvară au fost cel mai bun lucru dintre toate. În rest eu am încercat ceva tăiței din orez cu legume, arahide și sos de susan, o limonadă cu litchi, ghimbir și alte lucruri ciudate în ea și la desert mochi cu tot felul de umpluturi.

Era în sfârșit timpul să ne luăm în primire a treia cazare la Brody House. Aici toate camerele au un design unic. Noi am stat în camera Etienne, denumită așa după artistul francez Etienne Claret de Fleurieu care a locuit aici 2 ani. O cameră mare și spațioasă, patul minunat ca de obicei, canapeaua chiar dacă nu pare, e la fel de comfortabilă și ar fi putut fi folosită ca un al treilea pat, am avut chiar și un mic dressing și din nou o baie imensă și modernă.

Singurul dezavantaj față la Brody House față de Brody Apartments a fost distanța față de bar, cam 10-15 minute de mers pe jos care mie mi s-au părut prea multe pentru a le face singură, noaptea, pe întuneric, într-un oraș străin. Așa că nu am mai ieșit, am rămas restul serii în apartament, mi-am citit cartea și mi-am mâncat dulciurile. Tot singură, pentru că Marian s-a distrat la muncă.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered