Roma – Castel Sant’Angelo, mâncare și socializare

Roma – Castel Sant’Angelo, mâncare și socializare

Mai aveam plănuit pentru ziua a treia și Castel Sant'Angelo, dar după lunga vizită la Vatican trebuia să ne oprim să ne luăm prânzul și să ne mai odihnim picioarele. De data asta am zis că eu clar vreau o pizza, așa că am ales Pizzeria Amalfi 2. Îi zice 2 pentru că mai este una fix peste drum. Am fost luată puțin prin surprindere de aspectul localului, mă așteptam la ceva mult mai tradițional, dar locul era amenajat chiar destul de modern. Mai era doar o singură masă ocupată așa că am avut ușoare emoții, dar pentru că citisem review-uri bune pe TripAdvisor am zis că ne riscăm.

Ne-am luat câte o pizza, Marian una tip calzone, dar doar pe margini, care de foame a uitat să-i mai facă poze, iar eu mi-am ales una simplă (eu așa prefer, nu-mi plac alea cu o sută de toppinguri pe ele), Verace, cu sos de roșii, mozzarella, busuioc și ulei de măsline. Lumea mi-a zis că din poză pare că are blatul pufos, vă asigur că doar crusta e așa, în rest blatul e foarte subțire și pizza asta a fost delicioasă, s-au simțit ingredientele proaspete. Și chiar dacă nu a venit direct tăiată, s-a tăiat destul de ușor (mi se face foame de fiecare dată când revăd imaginea asta).

Apoi am continut cu ultimul nostru obiectiv turistic al zilei, Castel Sant'Angelo.

Construcția este una foarte veche, de pe vremea împăratului Hadrian, care a vrut să-și facă un mausoleu, dar mai târziu a fost folosit ca și castel și fortăreață de către Papi, iar acum este un muzeu. Am început prin a ne plimba pe ziduri, de unde am putut admira din nou frumusețea Romei, am prins chiar și un apus absolut superb și am vizitat și câteva încăperi, puține mobilate, în majoritatea se găsesc însă multe obiecte de artă expuse. Am apucat să fac o poză la un tavan, până un paznic mi-a atras atenția că nu e voie cu fotografii. Întâmplător în încăperea respectivă nu era nici un semn, în restul l-am văzut.

Acum că terminaserăm vizitele importante pentru ziua de vineri, am hotărât să profităm și noi măcar de o seară în oraș, pentru că în zilele anterioare am fost cam leneși. Voiam foarte mult să mergem la L'Oasi della Birra, un fel de tavernă unde au peste 500 de beri. Am luat un autobuz până acolo, o zonă ceva mai departe de partea turistică. Am găsit locația, vedeam numele scris mare, problema era că… nu găseam ușa. Până la urmă am intrat în magazinul de lângă să întrebăm și aparent intrarea era prin magazin, dar localul se deschidea doar la 19. Era ora 17 și chiar nu aveam ce face două ore în partea aceea a orașului, așa că am renunțat. Ne-am îndreptat spre stația de autobuz și am descoperit că următorul venea în … 40 de minute. Așa că până una alta ne-am oprit la Barberini, o cofetărie din zonă, și ne-am luat un desert ușor cu fistic.

Ne-am întors apoi prin centru și pentru că încă voiam bere, ne-am dus la Scholars Irish Pub, localul de care dădusem din întâmplare în dimineața primei zile și ne-a plăcut mult. Dar de data asta era vineri seara, așa că localul era plin. Am prins însă două locuri la bar și am rămas la vreo 2-3 beri (ok, eu am ales cidru de data asta), pentru că era o atmosferă foarte faină, exact ca în pub-urile din Dublin. Am cunoscut și câțiva americani, am socializat, a fost chiar o seară simpatică.

La final însă ni s-a făcut din nou foame și am zis să ne încheiem seara cu o cină. Știam de o nouă practică în Roma, și anume localuri care oferă platouri cu sortimente de alimente tradiționale. Un local foarte cunoscut de genul acesta este La Prosciutteria Trevi, unde ne-am dus și noi. Însă localul nu doar că era plin, dar afară era coadă de oameni care așteptau să intre. Eu mai aveam pe listă unul, într-o locație mai departe de centru, dar mai aproape de cazarea noastră lângă Termini.

Se numește Ciacco&Bacco și e un local mic, mic, are doar trei mese, dar era gol când am ajuns. E genul de magazin din care poți și să îți cumperi ingredientele. Cei doi băieți care lucrau acolo au fost foarte simpatici. Ne-am comandat un platou mare, care a avut tot felul de sortimente de mezeluri, brânzeturi, pateuri, măsline și sosuri. Unul dintre ei ne-a și explicat tot ce avem în față, ceea ce chiar mi s-a părut fain (ulterior a mai venit un cuplu, și tipul le-a explicat și lor, poza e cu ei).

Toată mâncarea a fost extraordinară și deși ei ne-au zis că platoul era de 3 persoane, noi l-am mâncat pe tot fără probleme și cred că am mai fi putut mânca puțin dacă era. Cred că de pe platou lui Marian i-a plăcut cel mai mult prosciutto și mie niște pâinici mici crocante cu un fel de cremă de brânză, un salam subțire și ceva nucă. Nu știu ce erau, dar mi-au plăcut mult.

Cam așa s-a terminat seara de vineri, probabil cea mai reușită per total din toată vacanța noastră.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered