Road Trip: Cheile Turzii și Alba

Road Trip: Cheile Turzii și Alba

Acest articol îmi stă în draft de câteva luni (am și uitat că l-am scris), dar m-am gândit că merită totuși postat, mai ales că a fost o excursie dragă mie.

Cum anul acesta 1 mai a picat vineri și am avut deci weekend prelungit, am zis că nu putem să nu facem măcar un scurt road trip. Mai ales că-mi doream unul de ceva timp și fiind ziua mea trebuia să mi se îndeplinească dorința, nu? Inițial am vrut să luam direcția Bistriței, să vizităm oameni dragi pe care nu i-am văzut demult. Dar ei își făcuseră deja alte planuri, așa că ne-am schimbat traseul spre Alba. Nu vreau să vă zic cum e să îți cauți cazare în Arieșeni cu 3 zile înainte de 1 mai. Am avut noroc că a anulat cineva o rezervare pe booking, așa că am reușit să prindem o ultimă cameră la o cabană în Vârtop.

Ne-am început călătoria vineri de dimineață și ne-am îndreptat spre Cheile Turzii. Am mai fost aici când eram mică, dar nu aveam oricum multe amintiri, deci o reîmprospătare a memoriei nu strica. În acest punct al călătoriei noastre încă nu mă prea împrietenisem cu GPS-ul, așa că în loc să ajungem la Chei la punctul de pornire spre toate potecile, noi am ajuns într-un capăt opus al uneia dintre ele. Cu ocazia asta aș vrea să-mi exprim revolta față de cât de puține semne te îndrumă către Cheile Turzii. N-am mai avut chef sa ocolim, așa că am făcut pur și simplu drumeția invers. Am avut noroc de vreme prietenoasă, așa că Marian și-a luat rucsacul în spate, eu aparatul foto și am pornit printre stânci. Eu sunt o persoană destul de fricoasă de când mă știu, în special când vine vorba de înălțimi, așa că pot să zic că drumul acesta pentru mine a fost destul de înfricoșător, cel puțin în prima jumătate (apoi m-am obișnuit). În special podurile, este unul care se mișcă rău. Deci am trecut prin tot felul de sentimente pline cu adrenalină, dar nu poți fi numit curajos dacă nu ți-a fost frică, așa că sunt destul de mândră de mine că am făcut față.

 

Următoarea noastră destinație a fost Peștera Scărișoara. Drumul până acolo nu e cel mai lin (plin de gropi), dar peisajele sunt superbe. În special la final, când urci pe munte. Am făcut cam 4 ore și când am ajuns ploua mărunt. Erau mulți turiști la coadă și se intra pe rând, în grupuri de 15-20 de persoane, deci fără exagerare, am stat cam 2 ore să așteptăm să intrăm. În peșteră e foarte foarte frig, grade cu minus, mi-au înghețat degetele de la picioare. Ghețarul e interesant și mare, drumul în peșteră e destul de alunecos. Am avut și ghidul care ne-a povestit câteva lucruri când am ajuns înăuntru.

Pe drumul de la peșteră la mașină, ne-am oprit la două plăcinte și trebuie să zic că în Alba le fac foarte diferit față de Cluj, dar au fost FOARTE bune (sau mi-era mie foarte foame), oricum, nu uleioase cum sunt eu obișnuită. Apoi ne-am dus la cabana noastră, unde am făcut un duș fierbinte să ne încălzim și apoi am luat o cină aniversară, adică niște polenta cu ciuperci la cuptor (făcute de noi cu o zi înainte) și câte un pahar de vin dintr-o sticlă primită la o nuntă. Vin care ne-a moleșit instant, mai ales după atâta drum și aer curat, așa că ne-am pus la televizor, ne-am uitat la ceva emisiune proastă și am adormit buștean. Partea bună la cabana asta a fost faptul că am mai povestit cu proprietara și cu niște turiști cazați acolo și ne-au ajutat să ne modificăm traseul. Intenția noastră era să mai vedem Peștera Urșilor și Roșia Montană, dar pentru că oricum ploua foarte tare, am hotărât să mergem direct în Alba Iulia.

Aici am prins ceva festival interesant cu daci și romani și ne-am petrecut toata ziua. Le-am văzut prezentările și defilarea, iar apoi și-au făcut un fel de târguri meșteșugărești și demonstrații de lupte. Foarte fascinant mai ales dacă ești interesat de acea perioadă. Am vizitat și toate muzeele și exponatele din cetate, din păcate la câteva nu am avut voie cu fotografii înăuntru. Am mai fost la cetatea Alba acum mult timp, în generală în excursii cu clasa, dar s-a schimbat foarte mult de atunci, arată mult mai modern acum și aș zice că e chiar un exemplu pentru toate celelalte obiective turistice din România. În plus, prin cetate erau și tot felul de tarabe și trăsuri, așa că ne-am delectat cu clătite uriașe, cafele și hot dogs. Festivalul a durat mult după ce am plecat noi, cu alte activități faine, inclusiv târguri de sclavi și alte chestii amuzante. Sunt foarte fericită că am avut ocazia să particip la un eveniment de acest gen și toată stima pentru cetatea Alba, un pas mare către civilizație pentru țara noastră.


 


5 thoughts on “Road Trip: Cheile Turzii și Alba

  1.  Am fost si eu o data in Cheile Turzii insa aveam foarte putin timp la dispozitie si nu am apucat sa ma plimb cat as fi vrut.De Alba am auzit numai de bine si este pe lista mea de locuri de ajuns. Sper sa reusesc chiar anul asta.

    1. In Cheile Turzii poti sa faci trasee de diverse durate, deci cred ca e de vazut de mai multe ori :)) Da, Alba chiar e de vazut… poate treci si prin Cluj pe drum 😉

      1. Mi-e mai la indemana sa merg prin Sibiu :), dar uite ca nu s-a ivit inca ocazia. Sa nu mai spun ca inca mai am de vazut multe si prin Brasov, Covasna, Mures. Ditamai lista :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered