Pamukkale

Pamukkale

Ultima mea povestire despre Turcia are în prim plan singura excursie pe care am făcut-o. Deşi mai aveam câteva experienţe interesante pe listă, din lipsă de timp, am ales-o pe cea mai importantă din punctul meu de vedere. Am vrut să vedem o frumuseţe natuală pe care o puteam găsi doar aici.

Excursia în sine a fost destul de lungă şi obositoare, dar mă bucur că am făcut-o. Ne-am trezit pe la 4 fără ceva dimineaţa, pentru că la 4 jumătate venea autocarul după noi. Nu mai ţin exact minte cât a durat drumul pentru că în mare parte am dormit, în timp ce ascultam nişte poveşti chiar interesante despre Turcia de la ghidul nostru. Ştiu doar că am trecut prin Munţii Taurus.

Înainte de ajunge la destinaţia noastră, am făcut câteva opriri, pentru că excursia includea şi shoppingul. Prima oprire a fost la o fabrică de textile. Cum ziceam într-un articol anterior, bazarurile din Turcia sunt pline de fake-uri, dar în fabrica asta chiar erau lucruri de calitate, atât pentru casă, cât şi haine cu brand-uri cunoscute. Noi ne-am cumpărat un prosop din bambus (care e mai bun decât cele din bumbac). Regret un pic că nu mi-am luat o pashmina, am ezitat destul de mult, apoi am renunţat gândindu-mă că nu o s-o folosesc, numai ca să ajung acasă şi să realizez că aş fi avut nevoie.

Până la a doua oprire am trecut printr-o zonă plină ochi de rodii. Se pare că era sezonul lor, şi chiar dacă majoritatea fuseseră culese deja, încă mai erau destul de multe.

Apoi ne-am oprit la o fabrică unde se produceau vinuri din fructe, vinuri specifice acestei zone.

După cum ştiţi, Turcii sunt musulmani şi deci majoritatea nu consumă alcool. De aceea atât alcoolul cât şi ţigările sunt foarte scumpe, iar cele dintâi de proastă calitate. Vinurile din fructe au o cantitate de alcool destul de redusă, cam 8-9%. Sunt dulci sau acrişoare şi sunt făcute din rodii, mure sau cireşe. Turul a inclus o degustare a 4 tipuri de vinuri (plus un sos de rodii). Mie mi-au plăcut, dar nu se simte deloc că ar fi vinuri, eu sincer le-aş bea în loc de suc. Numai că un suc cu 32 euro sticla era un pic cam exagerat.

A treia fabrică vizitată (asta a fost deja la întoarcere) a fost una de prelucrare a onixului, care însă nu ne-a prea impresionat deloc, deci nu prea am ce să vă povestesc.

Apoi am ajuns la destinaţie, în Pamukkale, unde ne-am petrecut cam 4 ore. Pamukkale tradus înseamnă "castelul de bumbac" şi sunt de fapt nişte terase din calcar formate din cauza unor izvoare termale. Arată ca un munte alb şi uitându-te la poze ai impresia că e zăpadă. Poţi să faci baie în travertine pentru că apa este călduţă, cu toate că aici ajunge cam la călcâi. Dar eu m-am bălăcit un pic şi a fost super.

Pamukkale este o zonă turistică, şi din cauza asta există multe hoteluri în zonă care au tras apă de la izvoarele de aici. Ceea ce înseamnă cu travertinele se deteriorează în fiecare an, aşa că dacă aveţi de gând să le vedeţi, ar fi bine să o faceţi cât mai repede, cât încă există ceva de văzut. Dar chiar merită, sunt superbe.

Travertinele se află de fapt în oraşul antic Heropolis (de la Hera) şi cu ocazia asta am putut vizita mai multe obiective din oraş. Cel mai important a fost bazinul Cleopatrei. Se numeşte aşa pentru că era un preferat de-al reginei. Există o legendă care zice că dacă faci baie în acest bazin întinereşti. Nu ştiu cât de adevărat e asta, însă există totuşi o listă cu beneficii, în mare parte pentru anumite boli de piele sau de circulaţie. Bazinul e destul de lung, însă e plin ochi de oameni. Apa e totuşi destul de mare, ai putea chiar să înoţi dacă ai avea loc. Apa e foarte caldă şi când păşeşti trebuie să o faci cu atenţie, pentru că sunt ruinele unor coloane înăuntru. Pentru a intra în bazin trebuie plătit separat (nu mai ţin minte exact cât, parcă 16 euro de persoană) şi ţi se dă şi un dulăpior unde să-ţi pui hainele.

 

Şi bineînţeles, oraşul antic e destul de mărişor şi plin de ruine. Ar mai fi fost de vizitat cimitirul, care am înţeles că era destul de mare, însă noi n-am mai fost din lipsă de timp, mormântul Sf. Pavel, recent descoperit, căruia i-am făcut poză de la depărtare, însă era destul de mult de mers până acolo şi nu mai puteam şi teatrul roman, o construcţie impresionantă. Am urcat ceva să ajungem la el, pe o căldură înăbuşitoare. Aici am descoperit un magazin mic, cu cea mai bună strategie de marketing pe care am văzut-o vreodată. Imaginaţi-vă că urcaţi un deal abrupt cam 10-15 minute pe arşiţă… sus, rupţi de sete, vedeţi un magazin cu frigidere, apă, suc, bere, îngheţată ca un miraj. Ne-am cumpărat o sticlă de apă de 2l pe care am terminat-o împreună în câteva minute. Din păcate, mare parte din oraş nu e foarte bine păstrat, sunt multe ruine care nu-ţi zic nimic despre ce a fost acolo cândva.

Drumul înapoi a fost lung şi foarte obositor, ni s-a pus în autocar un documentar despre Turcia, am mai învăţat despre câteva tradiţii şi legende. Am ajuns înapoi la hotel pe la ora 23 şi deşi la piscina hotelului era discotecă (auzeam muzica şi vedeam luminile colorate), ne-am hotărât să ne facem bagajele şi să dormim, pentru că a doua zi dimineaţă trebuia să ne trezim din nou devreme să pornim spre casă.


7 thoughts on “Pamukkale

  1. Nu m-am gandit niciodata ca Pamukkale ar putea disparea intr-o zi. Hm, deci nu avem prea mult timp la dispozitie, trebuie sa ajungem acolo cat mai repede. Eu m-am indragostit de acest loc de indata ce l-am vazut prima oara in pozele matusii mele, in urma cu multi ani.Ea a fost si ne-a zugravit Turcia in culori vii, tara i-a placut, a incantat-o. Pe mine insa ma atrage momentan doar acest obiectiv spectaculos, cand vad apa aia albastra, limpede, si terasele albe, ma apuca un dor de duca…
    Oricum intreg articolul tau a fost menit sa-mi aduca aminte cat de frumos e sa calatoresti, sa vezi lucruri si locuri interesante. Mi-ar fi placut ca apa sa fie mai mare in bazinele create, nu doar pana la calcaie. :))

    De o experienta similara, cu un magazinel cu apa si inghetata amplasat strategic, am avut si eu parte pe Zidurile Dubrovnikului. Am descris patania in materialul destinat acestui oras. 😀

    Ce sa zic, destul de lunga excursia pana la Castel… Si cu multe opriri pe parcurs. Turcii stiu sa faca turism.

    Chiar e ultimul articol despre Turcia? 🙁

    1. Nu-i foarte mare apa, dar te poti intinde, e o senztie destul de placuta, mai ales ca ai si privelistea aia acolo.

      Pai in afara de ce am povestit in astea 3 articole, in Turcia doar am stat la plaja toata ziua, am mancat, am baut si am vazut un spectacol e dans (hip hop) si cam atat. Nu prea mai am lucruri interesante de povestit. Dar stai linistita, deja imi planific urmatoarele excursii :))

  2. Cata frumusete! Si Turcia tot n-am pus-o pe lista de “must go”. Peisajele imi par incredibile, unele selenare apoi vine agitatia modernismului

    Sa stii ca tigarile si alcoolul sunt de foarte proasta calitate in toate tarile cu majoritate musulmana. Despre alcool stiu din povestile altor turisti dar de fumat….acolo e locul perfect in care te poti lasa :))

    1. M-am gandit ca si tigarile, dar nefiind fumatoare nu ma pricep, asa ca am decis sa nu ma dau cu parerea pe subiectul asta :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered