O seară pe Paulay Ede

O seară pe Paulay Ede

Staţi liniştiţi, Paulay Ede nu e vreun amant misterios , ci o stradă din Budapesta. Pe această stradă ne-am petrecut o minunată seară de sâmbătă şi am descoperit trei locuri incredibile şi de aceea vreau să vi le împărtăşesc şi vouă. Dacă aveţi drum în capitala Ungariei, neapărat treceţi Paulay Ede în itinerar (nu vă faceţi griji, e în centru).

Povestirea noastră începe cu acea după-masă ploioasă de sâmbătă când ne-am plimbat prin Budapesta fără umbrelă. Aţi putut citi şi vedea în ultimele două articole muzeele pe care le-am vizitat, plus una bucată Grădină Zoologică. Ne-am întors la hotel, am făcut un duş fierbinte, ne-am schimbat în haine uscate şi ne-am decis unde să mâncăm în acea seară. Deşi îmi pregătisem de acasă o listă cu restaurante bune de vizitat, le-am lăsat deoparte şi am căutat ceva rapid pe Foursquare (mulţumim divinităţii internetului pentru wi-fi în hoteluri). Pentru că doream să vizităm un anumit bar în acea seară (despre care o să citiţi ceva mai jos), am vrut să mâncăm undeva aproape, aşa că m-am bucurat să găsesc un local cu review-uri ok pe aceeaşi stradă.

Şi iată-ne pe Paulay Ede, la VakVarjú Étterem, un restaurant care pe mine sincer m-a dat un pic pe spate. De cum am pus piciorul înăuntru am fost întâmpinaţi, conduşi la o masă şi serviţi ca la carte. V-am zis de muzica live la pian? Şi deşi mai batem noi destul de multe ori câmpii cu ce înseamnă o servire impecabilă, iar aici a fost de-a dreptul excepţională, nu se compară nici pe departe cu mâncarea. Probabil cea mai bună mâncare pe care am gustat-o în viaţa mea. Eu am mâncat piept de pui cu sos chanterelle servit cu o tortilla umplută cu brânză de capră şi legume la grătar. Nu ştiu cum sună, dar credeţi-mă pe cuvânt că e cel mai balansat fel de mâncare ce mi-a atins vreodată papilele gustative. Atât de bun că nici măcar nu-mi amintesc ce a mâncat Marian, ştiu doar că aproape n-am vorbit deloc pentru că eram prea fermecaţi de ceea ce afla în farfuria noastră. Despre desert nici nu vă mai zic, un deliciu!

După o cină minunată, am pornit în căutarea barului pentru care venisem. Problema era că uitasem numărul şi strada era destul de lungă, aşa că am pierdut cam 15 de minute mergând în direcţia opusă. Însă cum tot răul e spre bine, aşa am reuşit să descoperim al doilea loc deosebit din acea seară: Sugar! Nu ştiu dacă v-aţi imaginat vreodată cum arată un Candy Land, dar cred că ceva în genul ăsta ar fi. Un fel de rai al dulciurilor: de toate formele şi culorile, prăjiturele, cupcakes, macaroons, marshmallows, jelly beans, acadele, jeleuri, gume de mestecat… m-am învârtit pe acolo vreo juma de oră nehotărâtă, pentru că dacă ar fi fost după mine cumpăram tot magazinul şi mă mutam acolo. Până la urmă am ieşit cu braţele pline… mi-am luat două pungi de macaroons, două de marshmallows şi una de jelly beans. Dacă vă întrebaţi, toate au fost mai mult decât delicioase. Mă gândesc serios la varianta de a le scrie un referat celor de la Sugar! să îşi extindă afacerea şi în Cluj 😀

 

Până la urmă, după atâtea delicii una după alta, am reuşit să găsim barul pentru care venisem de fapt: Boutiq' Bar. Dacă vă amintiţi, era pe locul 2 în lista lui Marian cu baruri în care îşi doreşte să ajungă, locul 43 în top 50 cele mai bune baruri din lume în 2012. Nu am fost dezamăgiţi. În primul rând, raportul barmani-clienţi era unul foarte decent, în sensul că mi s-a părut că erau destul de mulţi barmani pentru un local destul de mic. Am înţeles că mai era şi la subsol o încăpere, cu un alt bar. Ne-a încântat destul de tare şi barul în sine şi uneltele folosite, pe care le-am inspectat cu atenţie (eu m-am îndrăgostit de o răzătoare minusculă, care era folosită pentru garnish-uri, în timp ce Marian era fascinat de o sticlă de sifon). Fiecare client era servit imediat ce se aşeza pe scaun, iar barmanii erau foarte deschişi şi sociabili, şi deşi erau mereu în mişcare, aveau timp să schimbe câteva vorbe cu fiecare. Noi ne-am simţit acolo ca acasă, nu mă aşteptam să ne găsim atât de repede prieteni în Budapesta 🙂 Ah, şi am băut (printre altele) un shot de ceva băutură care conţinea şi ardei iute (de ăla roşu), prima băutură picantă din viaţa mea, şi acuma îmi arde limba când îmi amintesc. Iar în paharele de apă pe care le-am cerut ne-au pus şi felii de castraveţi, prin urmare un bar care se respectă.

A doua zi în Budapesta ne-am încheiat-o minunat 🙂 Mai am doar una despre care să vă povestesc, în articolul următor.


4 thoughts on “O seară pe Paulay Ede

  1. Mereu va admir pentru gusturile rafinate in materie de gastronomie. :)Se pare ca a fost o seara de neuitat. Va ganditi sa reveniti la un moment dat in Budapesta?

    1. Pai eu sunt taur (deci gurmanda prin definitie), iar Marian e obligat prin natura meseriei sa fie interesat de industria alimentara :)) Deci pentru noi fara turism culinar nu se poate 😀

      Da, chiar as vrea sa ma reintorc, e un oras foarte frumos si sa stii ca, desi multa lume m-a avertizat ca nu o sa vorbeasca nimeni engleza sau ca o sa se poarte urat cand vor afla ca suntem romani, n-am intampinat deloc neplaceri, toata lumea s-a comportat exemplar, de la personalul hotelului la chelneri. Si au vorbit toti engleza, sau macar s-au straduit. Chiar a fost un weekend reusit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered