O lună fără carne – Partea 2

O lună fără carne – Partea 2

© Marie Jeanne | Dreamstime Stock PhotosUps, am luat o pauză mai lungă decât mă așteptam. Ieri m-am întors din concediu și deși abia aștept să vă povestesc cum a fost, am zis să termin ce am început și revin asupra lunii în care nu am consumat carne deloc. Partea întâi în care am explicat motivele pentru care am încercat asta, o găsiți aici.

Practic luna septembrie pentru mine a fost un experiment. Nu mi-am propus un termen de la început, am zis pur și simplu că "de azi până nu se știe când, nu mai mănânc carne". Am vrut să testez terenul, să văd cum mă simt sau dacă mor de foame, dacă o să mor de dorul cărnii sau o să fiu mai fericită.

Nu mi-a fost deloc dor sau poftă de carne, chiar și când am zis că "de azi reîncep să mănânc carne", în ziua respectivă nu am mâncat.

Fizic nu m-am simțit deloc diferit. Nici mai bine, nici mai rău, n-am slăbit, n-am leșinat, n-am pățit absolut nimic. Practic, organismul meu nu a simțit în nici un fel lipsa cărnii din alimentația mea, dar nu-mi dau seama dacă acest lucru s-a întâmplat pentru că am continuat să mănânc pește, sau pentru că perioada a fost prea scurtă. Însă am întâmpinat o dificultate foarte mare, una la care mă așteptam puțin și care m-a făcut să renunț.

Nu am reușit să găsesc destul de multă varietate. Să fii vegetarian în România este posibil doar dacă ai un stil de viață ce îți permite să gătești mult acasă. Eu din păcate nu am, majoritatea a ceea ce consum este comandat de la firme de catering sau restaurante. Iar opțiunile sunt incredibil de puține. În primul rând avem supe, paste și pizza în variante vegetariene. La un moment dat mâncasem atâtea paste că nu le mai puteam suporta. Am încercat caș pane, dar nu sunt deloc un fan, așa că am schimbat cu soia care mi-a placut la primele înghițituri și apoi din ce în ce mai puțin. Am mai găsit opțiuni cu orez și mâncare chinezească, cam singura care se gândește și la vegetarieni. Și în rest am completat cu mult pește.

M-am simțit norocoasă când am mai găsit un falafel sau o mâncare de mazăre prin meniurile zilei.

Concluzia e că doar pentru că am mâncat fără carne, nu înseamnă că am mâncat sănătos. Asta pentru că oferta restaurantelor în ceea ce privește mâncarea vegetariană nu e doar slabă cantitativ, este foarte slabă și calitativ. Așa că m-am reîntors la carne doar pentru că la un moment dat nu mai suportam să mănânc atât de nesănătos, efectiv simt că o lună am trăit cu paste și prăjeli. Sunt destul de indignată, având în vedere că majoritatea felurilor de mâncare se pot prepara și ca alternative vegetariene și nu înțeleg de ce încă restaurantele nu se gândesc la asta.

Dacă îmi voi schimba vreodată stilul de viață și voi găti mai mult, poate voi reîncerca mâncarea vegetariană. În rest, voi face câte un efort din când în când să am măcar câte o zi fără carne și evident, nu mai gătesc deloc cu carne acasă.

Imagine: © Marie Jeanne | Dreamstime Stock Photos


3 thoughts on “O lună fără carne – Partea 2

  1. Bine ai revenit acasa, Anda! Astept cu interes impresiile tale despre Cetatea Eterna. 😀 🙂 

    Adevarul e ca nu prea m-au interesat ofertele vegetariene ale restaurantelor noastre, dar sunt curioasa, in Cluj nu sunt si restaurante cu acest profil? In Praga erau destule localuri destinate exclusiv vegetarienilor, era unul chiar si pe strada cu hotelul in care am fost noi cazati, in Bucuresti nu cunosc situatia pentru ca atunci cand ies in oras prefer o pizza cu pui sau un snitel de pui cu cartofi taranesti la cuptor. Sau orice altceva care include carne de pui. :))

    1. In Bucuresti e mult mai usor, sunt multe restaurante vegetariene, chiar si raw vegan. Plus f multe cu specific middle-eastern (turcesti, libaneze, etc), unde sunt multe optiuni fara carne. Simbio are un veggie burger f bun. Cred ca in timp va deveni mai ok si in Cluj.

      1. Avem localuri cu specific vegetarian si in Cluj (putine totusi), problema e ca la mine masa principala e pranzul de la job, si deci nu-mi prea pot comanda de capul meu, trebuie sa imi iau de unde isi iau si ceilalti colegi (ca nah, trebuie comenzi minime).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered