In spiritul traditiei de critici culinari: luna iunie

In spiritul traditiei de critici culinari: luna iunie

Anuntam acum doua luni cum ne-am inceput prima noastra traditie, cu masa intr-un local nou in fiecare luna. Am realizat in scurt timp ca localurile din Cluj nu-s chiar nelimitate si deci sa incercam si noi sa nu ne limitam la ele. Iar pentru ca jumatate din luna iunie am petrecut-o in Portugalia, in spiritul acestei traditii, va voi povesti experienta culinara din Madeira si Lisabona. Noi ne-am pregatit din start sa facem putin "turism culinar".

In Madeira am stat la hotel cu demipensiune, deci micul dejun si cina le luam in fiecare zi la hotel (ceea ce s-a dovedit o alegere excelenta, pentru ca mancarea era senzationala). Iar pentru ca cina avea 4 feluri, ne-am dat repede seama ca nu vom reusi sa mancam de 3 ori pe zi, asa ca de cele mai multe ori la pranz luam maxim o gustare. Deci o singura data am mancat in Madeira "in oras" (desi pana la urma si mesele de la hotel tot la restaurant erau). Am gasit un local mic, de familie, unde nu se vorbea engleza. Asta a fost un plus din punctul nostru de vedere, pentru ca exista multe localuri destinate turistilor, care dupa parerea mea nu-ti ofera experienta adevarata si in plus si pun niste preturi exagerate. Daca sa comanzi o bautura nu-i asa de greu, pentru ca denumirile sunt aceleasi in orice limba, indiferent daca ceri un Cola sau o Poncha, insa citirea meniului s-a dovedit un pic mai dificila. Asa ca am comandat specialitatea zilei, fara sa avem nici cea mai mica idee ce vom primi. Si cum stateam noi la masa si ne savuram bauturile, apare doamna cu o farfurioara (cam cat cele de la cestile de cafea) cu… ficatei. Si o cutie cu scobitori. Nu ne era foarte clar daca asta comandasem sau era doar un aperitiv, asa ca ce sa facem, i-am mancat. Dupa o vreme a aparut insa si o farfurie ceva mai mare (platou de-a dreptul) cu un fel de tocanita din carne de vita (de fapt cubulete de carne de vita in ceva sos) si cartofi prajiti. De fapt a fost destul de bun, chiar daca eu personal nu-s mare fan a carnii de vita.

In rest am mancat in Madeira mult peste, care e absolut delicios, putin pui, putin vitel, Marian chiar si niste rata cu sos de portocale (desi sosul era absolut delicios, eu am descoperit cu ocazia asta ca nu-mi place deloc rata), tot felul de aperitive, supe crema de legume, dar mai ales multe multe multe produse de patiserie si fructe. Iar de baut ne-am bazat pe vinuri portugheze, vin de Madeira (care e atat de dulce si bun, incat aveam impresia ca beau vermouth) si Poncha, bautura lor specifica, care seamana intr-o oarecare masura cu un Daiquiri, dar mai "de casa".

In Lisabona am nimerit intr-un alt local unde nu se vorbea engleza, asa ca ne-am comandat iar pe "nestiute". Alesesem varianta unui meniu, care includea un fel principal, o garnitura, o bautura, un desert si o cafea. Ca bautura am ales vinul casei, un vin alb demi-sec care ni s-a adus intr-o carafa. Vinul chiar bun, iar din carafa respectiva ne-am umplut paharul cam de 3 ori. Ca fel principal am hotarat sa alegem din categoria "peste" (dupa o saptamana de Portugalia incepuseram si noi sa mai descifram cuvinte) ca sa mergem la sigur. Astfel ca Marian a primit o felie de somon, cu cartofi natur si o salata de legume proaspete, iar eu am fost fericita castigatoare a unui cod cu cartofi prajiti, taiati rondele. Codul meu era gatit cu ceapa, cred ca la cuptor, oricum, una din cele mai delicioase bucati de peste pe care le-am mancat vreodata. Incep sa cred ca pestele meu preferat e codul (mai ales ca are atat de putine oase, incat mancam cu cutitul si furculita, chiar daca nu era file). Si portia lui Marian a fost buna, insa personal imi place somonul doar in sushi. La desert am ales dintr-o vitrina ce ni s-a parut noua ca arata mai bine, fara sa avem nici cea mai mica idee ce erau de fapt. Marian a nimerit un fel de lapte de pasare, iar eu un fel de orez cu lapte si scortisoara. Cred ca eu sunt mai norocoasa din fire, pentru ca si de data asta portia mea a fost mai buna. Si acum tineti-va bine de scaune: toate distractia ne-a costat 8 euro de persoana. Mai ieftin ca in Romania.

Un alt produs culinar specific Portugaliei, pe care l-am incercat, Pastel de Nata. Chiar si istoria lor e interesanta, se zice ca au aparut pentru prima data la Manastirea Jeronimos din Belem (astazi patrimoniu mondial, noi am vizitat-o si e minunata). Pe vremea respectiva albusurile de ou erau la mare cerere, asa ca productia de oua era mare, iar calugarii le-au gasit o intrebuintare si galbenusurilor. Aceste mici tarte, ca altfel nu stiu cum sa le zic, au un fel de umplutura ce mie mi-a semanat a budinca. Oricum, toate produsele de patiserie din Portugalia sunt cele mai bune chestii pe care le-am mancat vreodata. Iar Marian si-a luat si ceva paine cu fructe, care l-a impresionat destul de tare.

Insa descoperirea noastra cea mai mare din punct de vedere culinar nu e specific portugheza. Ci asiatica. Joia do Palacio. Un local din Lisabona, care ofera mese tip bufet (pe stilul all you can eat) pentru 8 euro (8,50 in weekend). Bufetul e un fel de rai de mancare asiatica, toate felurile de sushi pe care mi le-am putut imagina vreodata, creveti, banane prajite, clesti de raci, pachetele de primavara, mancarurile acelea chinezesti cu sosuri si bucatele de pui si de bambus si ciuperci si zeci de alte feluri pe care nici nu le stiu enumera pentru ca habar n-am ce erau, iar la sfarsit, jeleuri, budinci si o multime de fructe proaspete. Totul a fost delicios, am mancat lucruri pe care nu le pot nici macar descrie, dar a fost o adevarata experienta culinara. Iar la plecare, am primit o bratara colorata, ce mi s-a parut un gest tare dragut (o port tot timpul la mine, habar n-am ce semnificatie are, mie imi place sa cred ca poarta noroc).


2 thoughts on “In spiritul traditiei de critici culinari: luna iunie

  1. Pai mananca peste file, ala n-are oase. Sau pesti mari, care n-au oase mici, iar alea mari imposibil sa nu le observi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered