Dublin – Powerscourt şi Temple Bar

Dublin – Powerscourt şi Temple Bar

A treia zi în Dublin ne-am urcat din nou într-un Hop On Hop Off şi am luat-o pe coasta de sud, cu destinaţia Powerscourt. De data asta autobuzul a fost mult mai plin, iar ghidul nostru mult mai interesant. L-am ascultat cu atenţie în fiecare secundă, pentru că era amuzant şi carismatic.

Până la destinaţie am avut o singură oprire, undeva lângă mare. Am stat doar 10 minute, dar pentru mine a fost de-ajuns, deoarece mi-era foarte dor să stau pe o plajă şi să simt aerul ăla de mare. Deşi e plină Irlanda de plaje, nu prea e locul unde să te bronzezi. Din câte am înţeles, apa nu e niciodată de-ajuns de caldă încât să faci baie. În schimb Dublin-ul e un port important.

Powerscourt e o proprietate imensă şi vă avertizez de pe acum că în articolul ăsta o să găsiţi mai multe poze decât text. E tot un castel, doar că înăuntru nu prea e nimic e văzut. Acum ceva ani un incendiu a cam distrus totul. Acum sunt magazine de suveniruri, un restaurant, am înţeles că la etaj este şi ceva sală de nunţi. Tot pe aici este şi un teren de golf imens, care este de fapt cel care susţine financiar proprietatea.

Până una alta, grădina este ceva ce merită văzut. Este foarte mare, n-ai cum să te plimbi prin ea în mai puţin de o oră. Totul este perfect şi gândit la centimetru şi dacă nu mă înşel, doar la partea din faţa castelului au muncit 100 de oameni timp de 12 ani. Grădina e împărţită şi ea în mai multe părţi, ese o grădină japoneză, un turn medieval, ceva fântâni arteziene, chiar şi un cimitir de animale. Este deosebit de frumoasă şi plină de culoare. Preferata mea a fost grădina japoneză, mi s-a şi tăiat respiraţia când am văzut-o. Deşi avem şi noi o grădină japoneză la Grădina Botanică aici în Cluj, nici nu există termen de comparaţie.

Îmi pare rău că nu sunt mai talentată ca fotograf să pot pune în valoare grădina asta superbă, dar cred că oricui i-ar fi ieşit oricum poze frumoase aici.

 După acest loc incredibil, ne-am întors înapoi în Dublin. Am trecut pe lângă Temple Bar cu autobuzul şi zici că eram într-un muşuroi de furnici. Nu-mi amintesc să fi văzut atâta lume într-un singur loc. Sunt cam 4 milioane jumate de locuitori în Irlanda, iar aproape 2 milioane dintre ei sunt doar în zona metropolitană a Dublin-ului. Şi parcă toţi sunt în Temple Bar.

Tot din autobuz am văzut şi o manifestaţie pentru legalizarea cannabis-ului. Destul de mulţi şi ăştia, dar paşnici.

După atâta plimbare în natură, ni s-a făcut foame. Aşa că ne-am întors la Temple Bar, care mai pe înţelesul tuturor e o zonă celebră plină de pub-uri. Şi, atraşi de muzica live care se auzea înăuntru şi spiritul ăla de oameni care se simt bine şi petrec, ne-am oprit la The Oliver St. John Gogarty's. Ne-am comandat câte un Guinness şi o porţie de fish and chips (peşte cu cartofi prăjiţi). Nu ştiu cum se văd în poză, dar porţiile au fost imense:

Câte două bucăţi mari de peşte la fiecare, cartofi în găletuşă, salată şi sos tartar. Cred că am reuşit să mănânc jumătate din ce vedeţi aici, dar absolut delicios, deja mi se face poftă doar când îmi amintesc.

Deoarece Dublin-ul este un oraş cu port şi toate cele, vă recomand cu căldură în caz că îl veţi vizita să vă comandaţi peşte şi fructe de mare, pentru că cel mai probabil sunt locale şi, deci, proaspete.

În timp ce mâncam ne-am delectat cu formaţia care a cântat piese de-ale lui Robbie Williams, piese tradiţionale irlandeze şi o variantă Irish la Whiskey In A Jar (Metallica), care e demenţială.

A treia noastră zi nu s-a terminat aici, însă despre următoarea locaţie vă povestesc data viitoare, pentru că merită un articol separat.

 


7 thoughts on “Dublin – Powerscourt şi Temple Bar

  1. Frumos de tot! 🙂 Ce verde crud, minunat, detine aceasta tara. Deh, si clima favorizeaza asta. Cred ca cerul Irlandei e intotdeauna acoperit de nori.:D
    Parcul e asa cum l-ai descris tu:superb! Mi-ar placea sa ma plimb pe acolo cu DSLR-ul la gat. 😛 Si turnul medieval da bine in peisaj, totul e atat de idilic, de romantic.
    Iar masa copioasa de dupa arata tare bine, abia astept sa ajung pe meleaguri britanice sa incerc fish and chips. 😀

    1. Sa stii ca in timp ce eram acolo m-am gandit la tine :))

      Din pacate am impresia ca o parte cel putin din iarba aia e gazon… adica artificial.Pentru ca e un pic prea perfect. Cu toate astea verdele e real, asa e si prin parcuri si peste tot.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered