Dublin – Johnnie Fox’s

Dublin – Johnnie Fox’s

Am amânat un pic scrierea acestui articol pentru ca am ştiut că o să am ceva de lucru să scotocesc prin poze, dar mai ales filmuleţe, plus că am fost destul de ocupată să-mi găsesc următoarea vacanţă (pentru care am plătit deja avansul, deci e găsită). Deci prin septembrie ne îndreptăm către locuri mai… orientale 😀 Dar până atunci mai e, aşa că revenim pentru ultima dată la Dublin.

Tot acest articol se învârte în jurul unui singur local: Johnnie Fox's şi credeţi-mă, merită un articol doar al lui. Nu mi-am făcut niciodată un Bucket List, dar dacă aş fi avut, vizitarea acestui loc sigur era pe listă. Este o experienţă de neuitat, ca dovadă că am avut rezervarea făcută cu două săptămâni înainte. Cred că vă imaginaţi cu toţii pub-urile irlandeze cu muzică, dans, bere, voie bună. Ei bine, atmosfera asta nu arata nicăieri mai aproape de imaginaţie ca aici.

Johnnie Fox's este unul dintre cele mai vechi pub-uri din Irlanda (1798), dar mai ales printre cele mai tradiţionale. Plus că e situat undeva la înalţime, iar priveliştea e superbă. Pub-ul e împărţit în două, e o parte mai "normală", plină ochi bineînţeles şi o parte mai … "exclusivistă", unde ne-am dus noi. De la intrare găseşti deja umor specific irlandez şi intri automat în atmosfera lor… e genul ăla de pub unde începi să povesteşti cu toată lumea de parcă-s cei mai vechi prieteni ai tăi, deşi nu i-ai mai întâlnit niciodată.

Cum ziceam, decorul e foarte tradiţional, iar mesele sunt mese lungi de lemn şi stai pe nişte butuci practic, cam ca la nunţile de la noi de la sate. Noi am nimerit undeva pe la mijloc, însă la masă eram în jur de 16 oameni. Ne-am şi împrietenit cu nişte englezoaice care ne-au spus cât de mult le-a plăcut la Cluj.

Nu pot sări peste mâncare, o parte destul de importantă a serii. Faza e că eu ştiam că vom veni aici la cină, însă nu eram foarte sigură pe ce ne aşteaptă, ca urmare, dacă vă amintiţi articolul trecut, m-am cam săturat cu o porţie sănătoasă de fish and chips. Pusă în faţa meniului, am aflat că ne aşteptau 3 feluri, deci practic ăsta a fost unul dintre cele mai mari eforturi ale mele de a mânca. Însă probabil faptul că a fost cea mai bună mâncare de care m-am atins eu vreodată a ajutat un pic.

La aperitiv Marian a ales midiile, specialitatea bucătarului, iar eu am ales un cocktail de creveţi. Creveţii mei (serviţi într-o scoică uriaşă) au fost delicioşi şi fiind foarte uşori, au picat bine, însă după ce i-am gustat midiile lui Marian mi-a părut rău că nu mi le-am comandat şi eu, pentru că au fost nebănuit de delicioase, clar câştigătoarea la cel mai bun aperitiv.

La felul principal Marian a continuat cu fructele de mare, alegând un Seafood Jambalaya. E singurul fel de mâncare din care eu nu am gustat deloc (efectiv nu mai puteam), dar Marian a părut destul de încântat. Eu am ales somon cu cartofi şi fructe de sezon şi un sos de portocale şi lămâie. Vă promit că a fost cel mai bun sos pe care l-am mâncat în viaţa mea, iar somonul era perfect gătit.

Iar la desert Marian a ales Fox's Famous Whiskey Gateaux, după o reţetă ce a fost ţinută secretă pentru 130 de ani. Un tort decadent după părerea mea, de ciocolată, cu cremă de whiskey şi sos de caramel. Ah, şi e un tort interzis minorilor, avertizare scrisă cu roşu în meniu 😀 A fost un desert bun, însă am căzut amândoi de acord că al meu a fost extraordinar, ieşit în comun de bun, probabil cel mai bun tort pe care l-am gustat vreodată. Se numeşte Fox's Bannoffi şi e un blat subţire asemănător cu cel de cheesecake, un strat de caramel, un strat de banane şi frişcă proaspătă. Mi-e imposibil de greu să vă explic cât a fost de aromat, însă am visat la el zile la rând după aia.

Marian şi-a continuat seara cu Guinness, eu am trecut pe Bulmers, cidru irlandez din mere, foarte bun. Cam pe când eram gata cu mâncarea a intrat formaţia pe scenă, iar atmosfera s-a înveselit instant. Toată lumea cânta împreună, bătea din palme, iar vocalistul era tot timpul în dialog cu spectatorii.

 

Formaţia a cântat în două reprize, iar între cele două a fost dansatorii care ne-au demonstrat dansurile irlandeze. Absolut superb, ca să nu mai zic că părea foarte greu ce făceau ei acolo. Marian a fost în special deosebit de impresionat de ei. Îmi pare rău că deja îmi murea bateria la aparat, deci nu am foarte multe poze şi filmuleţe cu ei.

Şi dacă cumva v-am trezit interesul, mă gândesc să vă arăt şi nişte filmuleţe. Primul e cu formaţia care cânta Seven Drunken Nights, un cântec tradiţional irlandez pe care l-am învăţat şi eu pe de rost, e foarte ritmat, amuzant mai ales şi câteodată îl mai ascultăm dimineaţa ca să ne înveselim ziua. O să vedeţi cât de multe glume fac, cum interacţionează cu publicul şi cam ce atmosferă era.

 

Iar al doilea filmuleţ este cu trupa de dansatori, chiar singurul pe care-l am. Este chiar partea de deschidere, aşa că în primul minut o să vedeţi o proiecţie, iar apoi începe dansul propriu-zis.

Şi cam asta a fost vacanţa noastră în Dublin. Despre ultima zi nu prea am ce să vă zic, decât că am primit la micul dejun un Full Irish Breakfast (care conţine cârnaţi, un ochi, fasole dulce, ciuperci la grătar, o roşie la grătar, bacon şi altele pe care nu mi le amintesc), şi deşi eram convinsă că nu o să-mi placă, m-a surprins, pentru că a fost extraordinar.


4 thoughts on “Dublin – Johnnie Fox’s

  1. Hm, oriental zici? Ia sa vedem daca ghicesc. 😀 Turcia? 😛
    Cat despre preparatele prezentate in articol…toate arata fabulos. In Irlanda se mananca bine. 😀

    1. Da, Turcia, ai ghicit din prima :))
      Intr-adevar, mancarea in Irlanda este extraordinara, chiar si preparate care se gasesc si aici aveau parca gustul ma bun acolo.

  2. Se pare c-ati avut o seara de vis
    Cateva observatii personale 🙂
    Soare nu prea era pe-afara….prima poza imi aminteste de un film- Ondine se numeste, filmat prin tarile nordice

    Pubul arata bine de tot, friendly, dar nu imi place inghesuiala. Nici prietenoasa nu sunt ca sa relationez cu vecini, comeseni, perechea de langa mine.

    Mancare arata grozav, voi sunteti gurmanzi, nu?

    1. Era destul de seara cand am facut pozele, cam asta era motivul pentru lipsa soarelui, era cam la apus. Stiu ca in poze pare ca era tot timpul innorat, dar n-a fost chiar asa rau, am prins destul de mult soare 🙂

      Da, suntem destul de gurmanzi amandoi 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered