Dublin – Jameson, The Church şi prime impresii

Dublin – Jameson, The Church şi prime impresii

E amuzant şi trist în acelaşi timp felul în care Universul nu mă lasă să scriu pe blog. De cele mai multe ori m-am scuzat cu "n-am timp", iar acum, când în sfârşit am şi eu nişte momente să respir un pic, îmi merge internetul mai rău decât un melc pe trotinetă. Îţi mulţumesc din nou RDS că-mi faci viaţa mizerabilă. Dar pentru că atunci când o să meargă sigur nu o să ma am timp, cu nervi şi refresh-uri am hotărât să vă povestesc un pic despre Dublin. Cu toate că v-am promis un Date Night pe care l-am avut înainte să plecăm, însă îl amân, pentru ca mă entuziasmează mai tare să-mi amintesc despre Irlanda.

În Dublin totul e pe dos. Maşinile circulă pe banda greşită, de ai tot timpul impresia că mergi pe contrasens, ca să nu vă mai zic cum e când vrei să treci strada şi nu ştii în ce direcţie să te uiţi. Noroc că la unele treceri scrie efectiv "look right" sau "look left". Prizele n-au două găuri, că au trei, chestie la care nu m-am aşteptat, noroc că au avut gazdele noastre încărcătoare pentru telefon şi aparat. Autobuzele sunt toate double deckers, ceea ce e foarte tare, mai ales dacă prinzi un loc sus în faţă. Problema e că te leagănă atât de frumos, că te ia somnul instant. Nu vă zic de câte ori am aţipit, că mi-e ruşine.

Iar vremea e foarte ciudată. Se schimbă odată la 5 minute dintr-o extremă în alta. Ba e foarte soare şi cald, ba dă o ploaie mocănească care te udă până la piele. Şi treci prin astea două extreme de vreo 25 de ori pe zi. Dacă aveţi de gând să faceţi o vizită, vă recomand cu căldură multe straturi de haine. Tricou, hanorac, geacă, ochelari de soare şi umbrelă, cam asta ar fi ţinuta standard. În rest, totul e la fel de verde cum se povesteşte, super curat, iar oamenii sunt veseli şi prietenoşi. Să vă clătesc ochii cu nişte poze.

Arhitectura pe care o găseşti peste tot, multe poduri, străzi pline (Dublinul are 2 milioane de locuitori parcă), Temple Bar care e un fel de muşuroi de pub-uri şi un stâlp mare fix în punctul 0.

În prima noastră zi aici am vizitat Jameson. Nu mai e o fabrică acum pentru că nu e foarte eficient să ai fabrica în mijlocul oraşului, e doar un fel de "muzeu". Vizitele se fac cu un ghid din jumătate în jumătate de oră. Dacă vreţi internet să daţi şi voi un check-in ca tot omul, cereţi de la casă, vi se va da un user şi o parolă, valabile pentru un singur utilizator (deci dacă sunteţi mai mulţi, cereţi mai multe). E gratis şi valabil doar o oră.

Ghidul a fost o încântare, o tipă foarte amuzantă şi care aducea puţin a Lena Dunham. Am aflat despre pasiunea şi perfecţionismul lui Jameson şi detalii despre cum se fabrica whiskey-ul în trecut. Am aflat multe amănunte interesante despre cum se fabrică Jameson, de ce e triplu distilat şi cum îşi obţine aromele şi culoarea. Nu doar atât, dar eu şi Marian am fost norocoşi să fim aleşi voluntari pentru o degustare. Aici am comparat Jameson cu whisky-ul scoţian (Johnnie Walker Black Label) şi whiskey-ul american (Jack Daniels). Fără a fi influenţată de mediu, vă zic sincer că Jameson a fost preferatul meu. Johnnie Walker e acceptabil, iar Jack Daniels e câh, mai ales comparat cu celelalte două. La sfăşit am primit şi o diplomă care ne certifică că suntem calificaţi să degustăm whiskey-ul irlandez 😀

În afară de degustare, toţi vizitatorii am primit un pahar de whiskey, fie sec, fie cu ginger ale şi lime. Eu am ales a doua variantă şi cu ocazia asta mi-am descoperit o nouă pasiune. Combinaţia e absolut delicioasă şi am continuat să o savurez restul weekendului, pentru că în Dublin ginger ale e destul de des întâlnit. În România nu ştiu dacă este altul decât True Ginger (pe care nu-l găseşti chiar la orice magazin).

La sfârşit ne-am plimbat puţin prin gift shop unde găseşti tot felul de chestii drăguţe, de la marmeladă cu Jameson până la şosete şi tricouri ambalate sub formă de whiskey. Noi ne-am luat de aici un magnet de frigider, o linguriţă pentru Irish Coffee şi nişte caramele cu Jameson. Câteva poze de aici:

După ce ne-am mai plimbat puţin prin centru, am ajuns să vizităm şi The Church. După nume, probabil vă gândiţi că e o biserică şi nu v-aţi înşela foarte tare. Numai că e un bar 😀

Mai precis e un bar într-o fostă biserică. Nu orice biserică, ci chiar cea în care s-a cununat Athur Guinness. Cu vitralii, orgă şi tot tacâmul. Singura chestie diferită de o biserică normală e că în mijloc se află un bar imens, în jur sunt mese, iar muzica e destul de modernă şi nu prea bisericească. Am auzit că are şi club, nu ştiu dacă tot acolo sau la subsol, ce e clar e că au acustică bună. Se serveşte chiar şi mâncare aici, ceva burgeri parcă am văzut. Noi am băut un Guinness, prima mea bere într-o biserică.

Şi cam asta a fost prima noastră zi în Dublin. Dacă binevoieşte RDS-ul, o să vă povestesc şi despre celelalte cât de curând.


8 thoughts on “Dublin – Jameson, The Church şi prime impresii

  1. Arhitectura e impresionanta!
    Si e bine ca vremea se schimba, macar nu ploua mereu , iese repede soarele, va uscati, bate vantul…:)
    Cat stati?
    Distractie placuta!

    1. Am stat 4 zile, ne-am intors deja, dar am ramas un pic in urma cu postarile din o multime de motive 🙂

      Sa stii ca intr-adevar, nu m-a deranjat vremea prea tare. E mai bine asa decat sa-ti fie cald constant cum e aici.

  2. Eu ador clima oceanica, schimbatoare, ideala mai ales vara. Am avut sansa sa o experimentez in Belgia si m-am adaptat repejor, desi in prima clipa m-a cam intrigat. Insa se pare ca oamenii isi schimba gusturile in timp…

    Mult succes cu firma de cablu. 🙂

    1. Succes cu netul n-am deloc, momentan imi folosesc netul de pe relefon, macar la asta n-a dat-o orange in bara.

      In Belgia parca schimbarile nu erau chiar asa bruste. E drept ca eu am fost in noiembrie. De fapt in Belgia nu cred ca am prins ploaie deloc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AWSOM Powered