Browsed by
Category: Ungaria



Budapesta – Palatul Parlamentului

Budapesta – Palatul Parlamentului

Unul dintre cele mai importante obiective de vizitat în Budapesta, pe care eu l-am ratat cu succes de două ori la rând este Palatul Parlamentului. Nu am în mod normal obiceiul să îmi plănuiesc vizite în ziua plecării, dar cu Palatul ăsta e mai complicată treaba.

Îți poți cumpăra bilete și la fața locului, dar e recomandat să le cumperi online, ca să fii sigur că prinzi loc. Toate tururile sunt cu ghid și deci planificate la o anumită oră. Și se poate vizita cam până în jur de ora 4, depinzând de limbă. Pentru că am ajuns în Budapesta duminică, era prea devreme pentru noi să-l vizităm, luni s-au anulat toate tururile, marți nu putea veni Marian, deci singura noastră opțiune era să-l vizităm miercuri dimineață înainte de plecare. Am luat turul de la ora 10.

Evident, intrarea în Palatul Parlamentului e în capătul opus de unde te-ai aștepta să fie și pentru că e o clădire imensă, am avut ceva de înconjurat. Se intră practic prin subsol. Aici totul a fost destul de haotic, foarte mulți turiști, nici o indicație evidentă, unii ghizi vorbeau la microfon alții nu, cu greu ne-am găsit grupul. Trebuie să aștepți ghidul înainte să treci prin securitate, care a fost partea cea mai confuză pentru noi. Securitate cam ca la aeroport și apoi am primit cu toții câte o cască audio prin care puteam auzi live ceea ce ne explica ghidul la microfon.

Așa cum m-am așteptat, Palatul Parlamentului e spectaculos în interior. Din păcate cred că ceea ce am vizitat noi a fost o foarte mică parte din el, turul a durat cam o jumătate de oră. Singura încăpere în care nu am avut voie să fotografiem a fost cea cu bijuteriile coroanei.

La sfârșitul vizitei mai este un mini-muzeu unde poți să vezi ceva statui cu multe explicații și, ce mi s-a părut mie mai interesant, o machetă a Palatului secționată pe jumătate.

Călătoria noastră în Budapesta am încheiat-o cu prânz la VakVarju Etterem despre care v-am povestit în articolele de dățile trecute. E un restaurant care ne place mult, pentru că au mâncare bună. De data aceasta eu mi-am luat ceva carne de porc umplută cu branză de capră și pere cu piure de cartofi cu busuioc (la mâncarea lui Marian am uitat să-i facem poză și am uitat complet ce și-a luat), iar la desert eu am mers în continuare pe pere cu tarta de pere și ciocolată cu sos de caramel și înghețată de vin Tokaj și marțipan, iar Marian și-a luat tort cu iaurt, portocale și mac și dulceață de mure. Per total am decis unanim că alegerile mele au fost mai inspirate.

Cam asta a fost. Apoi ne-am luat la revedere de la Budapesta și ne-am întors acasă. Dar sigur ne vom reîntoarce, e prea aproape și prea frumos ca să nu.

Singură în Budapesta

Singură în Budapesta

Primele două zile în Budapesta au mers în parte parte conform planului, dar cu a treia a fost mai complicat. Motivul principal pentru care venisem era faptul că Marian fusese invitat la Boutiq' Bar să țină o prezentare și să fie guest bartender pentru o seară. Știam deci că în mare parte aveam să fiu singură în marțea respectivă.

Eu nu sunt genul care să mă plimb singură într-un oraș străin, așa că planul meu era următorul: micul dejun împreună, îmi cumpăr un braț de dulciuri de la Sugar, mă retrag în apartament citind ultimul volum din A Song Of Ice And Fire și devorându-mi achizițiile, după ce termină Marian prezentarea luăm cina împreună și apoi el merge la bar să lucreze și eventual trec și eu pe acolo seara având în vedere că apartamentul era la câțiva pași distanță de bar. Poate pare că aș fi vrut să irosesc o zi nefăcând practic nimic, dar pentru mine și cazarea e parte din experință și nu mă deranja deloc să petrec o zi întreagă în apartamentul ăla minunat.

Deci ne pornim de dimineață către Cirkusz să ne luăm cafeaua și pe drum vedem un local numit Eggoist, nume care ni s-a părut deștept și amuzant, așa că ne-am oprit aici să ne luăm micul dejun. Un local foarte mic, pe conceptul de street food breakfast. Eu mi-am luat ceva vinete cu ouă (aș zice salată de vinete, dar părea destul de diferit ca textură) și am împărțit niște clătite cu fructe. Porțiile au fost servite într-un carton, ceea ce mi s-a părut ușor ciudat. Pâinea de la primul fel însă a fost excelentă, prosapătă și foarte bune și de la clătite căpșunile au fost super, știți voi, căpșuni de alea cu gust.

Iar pe drum înapoi ne-am oprit pe la Sugar unde mi-am făcut de cap.

Și ne-am întors înapoi la apartament să ne urmăm planul. Marian tocmai își aduna lucrurile pentru prezentare, eu mă schimbasem pe jumătate în pijamale, când bate recepționera la ușă. Ca să scurtez povestea, cei de la Brody Apartments ne-au încurcat rezervarea, au crezut că stăm doar 2 zile în loc de 3. Toate apartamentele erau ocupate, dar mai aveau o locație la 10 minute distanță unde ne puteau caza, însă… doar începând cu ora 15. Era de abia ora 11. Ne-am făcut bagajele în 5 minute, am aruncat pe mine primele haine pe care le-am prins la mână și uite așa m-am trezit singură pe străzile din Budapesta.

Partea cea mai grea era că nu aveam nici un plan, nu mă așteptasem la asta așa că nu făcusem nici un research, deci nu știam încotro să mă îndrept. Ironia face ca asta a fost singura zi cu vreme frumoasă din toată vacanța. M-am îndreptat spre Dunăre și din depărtare am văzut acest semn pe castel:

Știam că momentan în castel sunt două muzee, cel de artă și cel de istorie. În cel de istorie fusesem în prima noastră vizită, iar cel de artă nu mă interesase pentru că în Budapesta este altul cu niște lucrări mai interesante (dar care momentan e închis pentru renovări). Dar Picasso mi-a atras atenția, cu toate că nu găsisem nimic online despre asta. Cum aveam tot timpul din lume, am decis deci să mă duc la castel.

În ambele călătorii precedente am urcat până sus cu furnicularul (n-am eu condiție fizică de urcat pe scări, și cetățuia din Cluj mă omoară), deci m-am îndreptat către el. Ajung acolo si era o coadă imensă. Îmi scot harta, dar nu am găsit pe ea un drum alternativ. Așa că văd un domn care vindea bilete de Hop On Hop Off și l-am întrebat daca mai există alte variante de a urca. Îmi spune că da, mai sunt două perechi de scări sau pot să o iau prin grădinile roiale, un pic mai încolo. Hopa! Ce grădini roiale? Nu mai auzisem despre ele. Asta e, am zis ca dacă tot urc, măcar să văd ceva frumos, deci m-am dus și le-am căutat. Nu sunt departe, trebuie să mergi un pic mai spre stânga (cum stai cu fața către castel).

Am ajuns la grădini, care s-au dovedit a fi foarte frumoase, nu foarte mari și nici pline cu flori cum mă așteptam, dar drăguțe și îngrijite. Și cea mai mare surpriză, de jos până pe la jumătate, scări rulante! De la jumătate până sus, lift! Totul gratis. Cel mai bun pont pe care l-am primit vreodată. Iar de sus am avut și parte de o priveliște superbă.

Într-adevăr, la castel era o expoziție cu Picasso. Mi-am luat un bilet combinat, expoziția permanentă plus cea temporară care m-a atras și un audio-ghid. Când să-mi ridic audio-ghidul, aflu că aveam nevoie de un act de identificare. În graba de a-mi face bagajele, îmi uitasem buletinul în trollerul mare. După vreo 5 minute am convins-o pe doamnă să mă lase să completez o hârtie cu datele mele de identificare. Mă rog, seria și numărul de buletin le-am inventat un pic, că nu le știu pe de rost.

Expoziția cu Picasso a fost excelentă, cea mai plăcută și neașteptată surpriză. Au adus multe din picturile și sculpturile lui, lucru care m-a bucurat foarte tare. Am mai fost la expozițiile unor pictori celebri unde am văzut doar câte un tablou-două și în rest schițe și alte lucrări mai puțin valoroase. Aș zice că Picasso și Cezanne au fost cele mai complete expoziții temporare pe care le-am văzut, ambele în Budapesta. Vizita prin galerii a fost foarte lungă și mai obositoare decât m-aș fi așteptat și pe când am ieșit deja Marian își terminase prezentarea, așa că am putut să mă reîntorc. Experiența asta a fost una care mi-a dat mult de gândit, în primul rând mă bucur că până la urmă am reușit să văd totuși ceva super interesant pe parcursul zilei și în al doilea rând mi-am dat seama că mă pot descurca ok și singură.

Cina ne-am luat-o la un restaurant vietnamez, unde am încercat multe chestii ciudate. Pachețelele de primăvară au fost cel mai bun lucru dintre toate. În rest eu am încercat ceva tăiței din orez cu legume, arahide și sos de susan, o limonadă cu litchi, ghimbir și alte lucruri ciudate în ea și la desert mochi cu tot felul de umpluturi.

Era în sfârșit timpul să ne luăm în primire a treia cazare la Brody House. Aici toate camerele au un design unic. Noi am stat în camera Etienne, denumită așa după artistul francez Etienne Claret de Fleurieu care a locuit aici 2 ani. O cameră mare și spațioasă, patul minunat ca de obicei, canapeaua chiar dacă nu pare, e la fel de comfortabilă și ar fi putut fi folosită ca un al treilea pat, am avut chiar și un mic dressing și din nou o baie imensă și modernă.

Singurul dezavantaj față la Brody House față de Brody Apartments a fost distanța față de bar, cam 10-15 minute de mers pe jos care mie mi s-au părut prea multe pentru a le face singură, noaptea, pe întuneric, într-un oraș străin. Așa că nu am mai ieșit, am rămas restul serii în apartament, mi-am citit cartea și mi-am mâncat dulciurile. Tot singură, pentru că Marian s-a distrat la muncă.

Budapesta – a doua cazare și delicii

Budapesta – a doua cazare și delicii

V-am povestit deja în articolul trecut că din punct de vedere turistic a doua zi în Budapesta a fost dedicată Insulei Margareta, așa că în acesta vă voi spune despre al doilea apartament în care ne-am cazat și localurile în care am fost.

Se pare că sfârșitul lui aprilie e deja considerat început de sezon la ei, așa că Brody Apartments erau destul de ocupate. Știam de la început că urma să ne mutăm în altă cameră a doua zi, pentru că nu au găsit o cameră liberă pentru 3 zile consecutive. A doua cameră a făcut parte din același complex și era de fapt camera vecină primeia. În mare parte decorată în același stil, doar un pic mai mică (prima fusese pentru 4 persoane, acesta era de 2). Am avut un dormitor simplu și drăguț, o baie frumoasă (preferata mea dintre toate apartamentele din vacanța asta, posibil din toate cazările vreodată) și o bucătărie colorată.

Micul dejun l-am luat la Cirkusz, un loc care ne-a fost recomandat pentru cafeaua bună. Care într-adevăr a fost excelentă și ne-am băut cafeaua aici și în următoarele două zile. Nu au avut multe din meniul de mâncare (este un local pe conceptul all-day breakfast), dar am trecut peste asta pentru că ni s-a zis că nu se întâmplă des. Până la urmă eu mi-am luat niște ouă Florentine (cu somon, spanac și sos olandez) și Marian niște Turkish eggs (cu iaurt și verdețuri).

Nu pot din păcate să menționez toate localurile în care am fost pentru că pe unele nu le mai țin minte. De exemplu după ce ne-am întors de pe insulă, am mai fost la o cafenea, dar n-aș știi să vă zic la care. Iar după cafea, am ajuns într-un local numit Kispiac Bisztro. Am fost aduși aici mai bine zis, pentru că nu știu dacă l-am fi descoperit pe cont propriu. Prima dată m-a speriat un pic. Un bistro micuț, doar 4 mese, bucătarii la vedere, doar noi doi în el. Vitrina plină de murături și meniul doar cu cărnuri. Cum să vă zic, cărnuri și atât, fără garnituri și alte cele. Cum eu nu sunt neapărat un mare fan al cărnurilor, am ezitat mult până am ales ceva. Mi-am luat până la urmă carne de vită la cuptor, Marian carne de porc. Ne-am mai luat niște murături asortate, că păreau a fi specialitatea locului și niște vin. Din fericire ambele feluri aveau garnituri, doar că nu apăreau în meniu. Și cu tot scepticismul meu, mâncarea a fost incredibil de bună, carnea de vită foarte fragedă, perfect gătită, cred că cea mai bună bucată de carne de vită pe care am mâncat-o în viața mea. Am terminat cu ceva tort de ciocolată pe care nu l-am mai fotografiat. Oricum, ăsta e local de recomandat.

Cu toate că am luat desert și la Kispiac, am vrut foarte mult să mă opresc și la Sugar despre care am mai zis de mai multe ori pe blog, dar chiar merită. E un fel de magazin de dulciuri/cofetărie. V-am spus că Brody Apartments erau pe aceeași stradă, la foarte mică distanță? Locație de vis heart. Deci am mai fost la Sugar de multe ori, dar încă nu încercasem partea de cofetărie. Aveau atât de multe chestii că mi-a fost foarte greu să mă decid. Până la urmă mi-am luat o tartă de fructul pasiunii și o prăjitură din colecția lor "Space" cu mousse de lămâie și crustă de zmeură. Iar Marian și-a luat șomloi și un Oreo cheesecake, care n-a mai apucat la poză.

 

Chiar dacă am prins o vreme tare proastă, bunătățurile astea au făcut vacanța să fie foarte reușită.

Budapesta – Croazieră către Insula Margareta

Budapesta – Croazieră către Insula Margareta

Despre a doua zi în Budapesta vă voi povesti în două reprize, iar în cea de azi o să detaliez experiența mea pe o croazieră pe Dunăre și vizita Insulei Margareta.

Așa cum spuneam și articolul trecut, fiind a treia experiență în acest oraș, nu mai puteam merge spre obiectivele turistice evidente, pe care le-am văzut deja. M-am interesat puțin ce ar mai fi de făcut în Budapesta și mi-a surâs ideea unei croaziere pe Dunăre. Am căutat toate ofertele și sunt enorm de multe, fiecare oferind altceva. Mi-ar fi plăcut poate o croazieră de seară, pentru că orașul e spectaculos după ce se aprind luminile, dar până la urmă am ales-o pe singura care ducea spre Insule Margareta (poate mai sunt și altele, dar eu n-am găsit), pe care voiam să o vizitez oricum. Dar dacă vreți să vizitați insula, se poate și fără croazieră, este un pod până acolo, cred că tramvaiul e o opțiune bună și ieftină dacă nu vreți să mergeți pe jos.

Deci am ales Duna Bella și biletele le-am cumpărat online de pe site-ul lor. Pontonul nu a fost greu de găsit, dar a fost puțin de mers până acolo, deci e recomandat să ajungeți mai devreme.

Nu au fost mulți oameni, croaziera nu s-a umplut nici pe jumătate, cu toate astea totul a fost perfect, nici o întârziere prea mare, toată lumea s-a purtat impecabil. Am avut un audio-ghid la dispoziție care avea și limba română și am putut asculta totul despre clădirile și istoria Budapestei în timp ce treceam pe lângă ele. Am avut și o băutură inclusă în preț și deși înainte să urcăm eram hotărâtă să-mi iau un pahar de șampanie ca să mă bucur cu adevărat de experiență, după ce am urcat mi s-a făcut atât de frică că voi avea rău de mare (de obicei am), așa că am ales apa plată. Măcar au fost drăguți și mi-au pus o felie de lămâie în ea. Din fericire nava s-a mișcat foarte lin și n-am prea avut probleme. Pentru că vremea era ploioasă au lăsat acoperișul de sticlă, însă pe vreme frumoasă acesta se ridică.

Pe Insula Margareta poți să rămâi cât vrei, te poți întoarce cu oricare din croazierele care trec pe acolo, noi am ales să stăm o oră și jumătate pentru că mai aveam planuri în ziua respectivă. Nu e nici pe departe de ajuns să vizitezi cu adevărat insula, noi am cam fost pe pas rapid. Îmi pare un pic rău că nu ne-am închiriat o bicicletă de două persoane, cred că ar fi fost amuzant să străbatem insula așa.

Am ajuns prima dată în Grădina Japoneză care e superbă, apoi la Fântâna Muzicală care nu prea funcționa în acel moment, probabil n-am prins noi ora potrivită. Biserica Sf. Mihail, o replică a celei originale (din secolul 12). Aceasta este încă funcțională și se ceremoniază nunți, chiar e un spațiu superb pentru asta. Am văzut apoi ruinele mănăstirii dominicane, am trecut printr-un fel de parc imens și am ajuns la Mini Zoo, care e de fapt un petting zoo cu intrare liberă. Eram foarte entuziasmată pentru locul acesta și destul de dezamăgită după. Aveau multe multe păsări, câțiva căluți-ponei (păreau prea mici să fie cai și prea mari să fie ponei), singurii care au stat la mângăiat, niște căprioare care nu arătau ok deloc (mi s-a rupt sufletul când le-am văzut așa slabe 🙁 ) și niște iepurași după care m-am topit.

Am mai văzut și ruinele mănăstirii franciscane înainte să ne întoarcem.

Apoi am luat Duna Bella și ne-am întors înapoi, de data asta mai rapid și fără audio-ghid, dar am mai primit o limonadă.

A fost o experiență pe care aș repeta-o, deși probabil data viitoare voi încerca o croazieră de seară și mai mult timp pe insulă.

Budapesta din nou

Budapesta din nou

O să ajung să am mai multe articole despre Budapesta decât despre Cluj 😀 Deci iată că am făcut a treia noastră excursie în capitala Ungariei, unul dintre orașele mele preferate din Europa. Când mergi a treia oară într-un loc, lucrurile se schimbă oarecum. În prima noastră vizită, februarie 2013, am vizitat aproape toate obiectivele turistice importante, apoi ne-am reîntors anul trecut în august, când ne-am plimbat pe străzi ca să vedem atmosfera de vară.

De data aceasta am aflat cam cu o săptămână înainte că vom veni. Marian a fost invitat de către Boutiq' Bar să țină un seminar și să fie guest bartender pentru o seară și noi ne-am hotărât să transformăm asta într-o mini-vacanță. Am vrut să-i menționez în mod special pe cei de la Boutiq, pentru că au fost niște gazde foarte bune și ne-au ajutat să avem o vacanță frumoasă. Deși m-am gândit să scriu articolele despre Budapesta pe categorii, m-am gândit până la urmă că tot ordinea cronologică e mai interesantă.

Deci începem cu prima zi. Pornisem din Oradea devreme, îmbrăcați subțire după vremea călduroasă de acolo și am ajuns în Budapesta în frig și ploaie măruntă. Ne-am găsit foarte greu loc de parcare în centru (noroc măcar că duminica parcările sunt gratis) și am zis să ne începem ziua cu o cafea. Am intrat într-un Costa mai mult de curiozitate. E o cafenea în genul Starbucks. Am cerut un cappuccino mediu (cu caramel, beau cappuccino simplu doar unde merită să simt gustul cafelei) și am primit asta:

Sunt curioasă dacă pe cel mare mi l-ar fi servit într-un bol de supă.

Ne-am căutat apoi cazarea, însă era încă prea devreme, camera noastră nu era gata, așa că ne-am gândit să ne mai plimbăm puțin până o să fie. Ne-am oprit la Ben & Sophie pentru că am văzut afișul cu beri artizanale în vitrină. Eu am ales una cu ghimbir, miere și lămâie (deși lămâia cred că e doar feliuța aia de decor), dar oricum a fost interesantă. Se pare că berile artizanale au început recent să apară în Budapesta și devin din ce în ce mai populare.

Despre cazare o să vă povestesc multe, pentru că ne-am mutat de 3 ori, dar o să ajungem la asta când va fi timpul. Pentru prima dată nu m-am ocupat eu de cazare, ci băieții de la Boutiq, am primit doar adresa unde să venim, deci am avut super mari emoții pentru că nu știam unde o să stăm. Până la urmă ne-am cazat la Brody Apartments. Apartamentul pe care l-am primit a fost superb. De 4 persoane, mare, frumos, curat, super drăguț decorat, un fel de artsy-vintage, însă cu tot confortul lumii moderne. Avea un dormitor cu un pat imens, foarte confortabil (zici că dormeai pe un nor), baie cu walk-in-shower, o bucătărie-living mare și frumoasă și un al doilea pat secret undeva în tavan (dacă vă uitați în penultima poză vedeți niște cutii albe care folosesc atât ca spațiu de depozitare cât și ca scări pentru a ajunge la patul de sus. Și locația absolut perfectă, în centru, aproape de tot ce e important.

În continuare am făcut o mică plimbare, am ajuns la Biserica Szent Istvan, foarte aproape de cazarea noastră:

Apoi am mers să mâncăm la Vapiano. Am vrut să văd cum e, Marian mai fusese la unul în Berlin. Practic, Vapiano e un fel de autoservire mai fancy. Arată destul de bine, cu mult lemn și plante.

Ți se dă un card cu care îți cumperi tot ce vrei și la sfârșit plătești. Există secțiuni pentru paste, pizza, salate, antreuri, deseruri etc. (după cum v-ați dat probabil seama, specificul e italienesc). La unele produse, ți se dă un fel de telecomandă pe care o iei cu tine și când începe să vibreze și să iasă lumini din ea, înseamnă că mâncarea ta e gata, așa că duci telecomanda înapoi la bucătar în schimbul porției de mâncare.

Marian și-a luat niște bruschete și paste carbonara, iar la desert un Tiramisu, iar eu am încercat lasagna și o panna cotta cu gem de căpșuni.

Pentru că era foarte frig afară, ne-am petrecut puțin timp prin magazine să căutăm o căciulă, lucru care e mai dificil decât pare în aprilie. Până la urmă am găsit una pentru Marian. Am dat însă peste ceva târg de Paște-Crăciun :))) nu știu cum să-i zic… dar genul ăla cu tarabe de lemn, multe bunătăți, muzică live foarte faină… ne-am luat și noi un Kurtos care a fost foarte bun, n-aș putea însă să-l compar cu cel de la noi pentru că n-am mai mâncat demult.

Seara, cei de la Boutiq ne-au scos în oraș și am descoperit un fel de zonă plină de baruri în Budapesta, despre care nu am știut că există până acum. Ne-am oprit la Spiler Shanghai, un fel de loc hipster-asian, au și mâncare pe care noi nu am încercat-o că tocmai veneam de la Vapiano. Eu am băut doar ceva cidru sec și destul de bun.

Și am încheiat seara într-o altă locație cu beri artizanale, dar nici n-am făcut poze și nici n-as mai știi să-l identific.

Cu toate că vremea nu a ținut cu noi, Budapesta are încă multe de oferit.

Debrecen

Debrecen

Pentru că în Hajduszoboszlo chiar nu e nimic de făcut în afara băilor, ne-am gândit să mergem până în Debrecen. E la o distanță de vreo jumătate de oră și e al doilea oraș ca mărime din Ungaria, după Budapesta.

Parcare am găsit foarte ușor, într-un fel de parc central. Pentru că era duminică, parcarea mai era și gratis. Consultasem o hartă înainte să venim aici, însă la fața locului, mi-am dat seama că nu știam direcția în care trebuie să o luăm, așa că am ales una aleatorie. Parcul este unul foarte lung și nu e chiar un parc, e mai degrabă o șosea și două trotuare care taie o pădure. Fiind februarie, nu era nici măcar cine știe ce peisaj. După vreo 10 minute de plimbare, am ajung la o clădire mare, frumoasă, ce părea a fi un obiectiv turistic. Era un gard la intrare și lângă gard păreau a fi niște tarabe de suveniuri. Nu știam exact unde intrăm, dar am intrat.

Ne-am apropiat de ea, însă era închisă, așa că ne-am plimbat prin jurul ei. La un moment dat realizăm unde suntem: într-un cimitir! Într-unul frumos, nu zic, dar tot cimitir. Am avut pentru câteva minute intenția să mergem mai departe prin el, însă la un moment dat ne-am dat seama că e foarte mare așa că ne-am întors. La ieșire am realizat că acelea nu erau tarabe de suveniruri, ci de flori.

Ne-am întors înapoi prin parcul-pădure, până am ajuns la un stadion mare și după el, un parc adevărat. Unul frumos, plin de lume, cu bâncuțe și un mic lac în mijloc. Ba am văzut și veverițe plimbându-se de la un copac la altul.

Pentru că nu mâncasem încă în ziua respectivă, ne-am îndreptat spre un local recomandat pe Tripadvisor: Calico Jack Pub. Un restaurant foarte drăguț, cu tematică de corabie, cu servire foarte amabilă. Eu am mâncat niște frigărui de curcan cu feta îmbrăcată în bacon, cartofi, tzatziki și salată, iar Marian ceva carne de porc de mai multe feluri, căreia am uitat să-i fac poză. Iar la desert eu am ales cremeș și Marian tort pavlova. Toată mâncarea a fost delicioasă, dacă ajungeți în Debrecen, neapărat mâncați aici.


Apoi am făcut o mică plimbare pe jos și am ajuns la o grădină zoologică. Pentru că nu am găsit prea multe alte lucruri pe care să le facem în Debrecen, am hotărât să intrăm. Grădina e mică, dar are animale drăguțe și mie mi s-a părut mai vioaie decât la alte grădini zoologice la care am fost.  Mi s-a părut chiar că unele dintre ele știau că sunt privite și dădeau niște tuturi de jur împrejur, lemurul chiar a sărit pe gard când ne-a văzut. Cel mai mult cred ca m-a impresionat panda-ul roșu, pentru că e prima dată când am văzut unul.

Din păcate însă, imediat după ce am intrat în grădina zoologică am vrut să-mi scot aparatul foto și am realizat că mi l-am uitat la restaurant. Am făcut câteva poze cu telefonul, însă mi-a cam pierit cheful de supărare, așa că nu am prea avut chef să fac multe.

Ne-am întors la Calico Jack și din fericire mi-au găsit aparatul foto și mi l-au înapoiat, deci până la urmă excursia asta s-a încheiat cu bine. Am mai făcut o plimbare lungă și cam așa s-a încheiat ziua noastră prin Debrecen.

AWSOM Powered