Browsed by
Category: Cluj



Road Trip: Salina Turda

Road Trip: Salina Turda

După cum vă povesteam în articolul trecut, ne-am apucat de road trips, care va deveni o nouă serie pe blog. Pentru că mașina e o achiziție recentă și șoferul principal din familia noastră (principal pentru că e singurul care are permis), deși conduce bine, încă nu are foarte multă experiență, nu ne-am aventurat încă foarte departe. O să avem timp și pentru asta. În decembrie, toate semnele ne-au îndreptat către Salină: eu n-am văzut-o niciodată, rușine mie că-s din Cluj, drumul e excelent până acolo și e destul de aproape.

Pentru că drumul a fost scurt, despre el nu pot să vă zic foarte multe, decât că e foarte bun. Salina mie mi s-a părut frumoasă, dar mică. Intrarea a fost 20 lei de persoană și deși m-am îmbrăcat destul de gros, înăuntru nu era la fel de frig ca afară (în schimb vara am auzit că e foarte frig înăuntru, sau probabil așa pare din cauza diferenței de temperatură). Salina e plasată pe mai multe etaje și se poate urca sau coborî fie cu scările, fie cu liftul. Noi am coborât pe scări, dar de urcat am preferat să stăm la lift, oricum, fiind decembrie nu era foarte multă lume.

Oricum, e destul de interesant cum au reușit să transforme salina într-un punct de atracție turistic. Și e chiar deosebit ce se întâmplă acolo. Priveliștea de sus e chiar frumoasă:

În încăperea principală sunt tot felul de activități: bowling, biliard, tenis de masă, am văzut chiar și un mic amfiteatru unde probabil se țin spectacole și o roată mare. Sunetul făcut de mingea de bowling, dublat de ecoul din salină, mă făcea să mă simt ca într-un film SF. Oriunde te uitai în sus sau pe pereți, vedeai sare.

Apoi am luat-o spre zona de jos, unde era un mare lac și noi ne plimbam pe ceea ce păreau a fi niște insulițe. Puteai să închiriezi o barcă ca să faci o plimbare, dar noi am preferat să rămânem la sol. Partea proastă era că tot lemnul era scrijelit cu pixul de către vizitatori care și-au scris toți numele acolo, mie mi-ar fi plăcut să îl lase curat. Dar în afară de asta, chiar a fost ceva spectaculos.

Ne-am plimbat și prin restul minei, unde chiar n-am nimic interesant de povestit, până am ieșit pe cealaltă parte. Acolo era o mașinărie unde îți puteai face un suvenir încurstând o monedă. Am încercat și eu, a costat 3 lei, și n-a funcționat 🙁 Apoi a trebuit să ne întoarcem înapoi, când am aflat că ocolind am fi făcut vreo 5km până la mașină.

Oricum, eu zic că a fost un weekend reușit și mi-am petrecut restul zilei vizitând Clujul (împreună cu câțiva prieteni din București).

Colors Of Cluj

Colors Of Cluj

După cum unii ştiţi şi alţii nu, weekendul ăsta a avut loc festivalul Colors of Cluj, prima ediţie. Şi de fiecare dată când s-a adus vorba despre el şi am întrebat despre ce este, ce se întâmplă acolo, cu ce se mănâncă treaba, mi s-a răspuns vag şi evaziv, deci practic nu ştia nimeni concret. Aşa că ne-am gândit că trebuie să aflăm singuri 😀

Tema principală a evenimentului este de a revizita toate spaţiile publice importante ale Clujului. Nu ştiu cum a fost în celelalte zile, însă sâmbătă seara a fost aer de festival peste tot, multă lume pe străzi şi senzaţia aia de seară de weekend de vară. Au fost mai multe spaţii unde s-au desfăşurat tot felul de concerte şi spectacole (inclusiv bătaia cu culori), noi am mers la Grădina Botanică.

Read More Read More

Târgul de la Negreni

Târgul de la Negreni

Deoarece Negreni este o localitate foarte aproape de cele ale bunicilor mei, ştiu de existenţa acestui târg din copilărie, ba chiar am şi acum un set de bijuterii de argint (lănţişor şi brăţată, în formă de frunză) pe care mi l-a cumpărat bunicul de acolo. Însă eu, personal, nu am fost niciodată până acum, chiar dacă anul trecut mi-am dorit mult să merg (habar n-am de ce nu am mai ajuns, probabil motive logistice). Anul ăsta chiar îmi luasem gândul, până sâmbătă, când a venit Marian cu propunerea. Aşa că ieri dimineaţă am pornit la drum.

Pentru cei care nu ştiu, Târgul de la Negreni e unul dintre cele mai vechi târguri din Transilvania (dacă nu chiar cel mai vechi, dar n-aş vrea să greşesc), ce se ţine de peste o sută de ani. Deşi localitatea Negreni se află în judeţul Cluj, este oarecum la "graniţă" între judeţele Cluj, Bihor şi Sălaj, probabil un motiv pentru care este atât de popular. În târgul ăsta se vinde cam orice, fiind recunoscut în general pentru vechituri/antichităţi (de amândouă), dar sunt şi multe haine, parfumuri contrafăcute, animale, alimente şi în general cam de toate.

De cum am intrat în localitate am putut să observăm cât de întreprinzători sunt localnicii, care şi-au transformat curţile în parcări plătite. Mai pe la marginea satului cu 5 lei, iar cum te apropiai de târg tariful se dubla, adică pe la 10 lei. Târgul este imens şi super plin, parcă nici mall-ul la reduceri n-a văzut aşa ceva. Din cauza asta n-am făcut prea multe poze, că de-abia mă concentram să rămân pe picioare. Prima poză este chiar de la intrare, iar celelalte două la nişte tarabe la care ne-am oprit noi mai mult (de fapt a doua nu-i nici măcar tarabă, că era de fapt un linoleu pe jos).

Şi uite aşa i-am descoperit soţului meu două pasiuni: cea pentru pahare şi cea pentru negociat. La sânge. De la "vă dau 15 lei" (preţul iniţial fiind 80) la plecat, revenit şi "mai trec pe aici, să mă strigaţi dacă îl daţi cu 15". De fapt abilităţile sale de negociere chiar au dat rezultate, aproape fiecare obiect cumpărat fiind cam la jumătate preţul cerut, sau chiar mai puţin. Şi uite aşa în mai puţin de o oră ne-am trezit cu două plase pline. Am auzit şi eu vorba cu "de la Negreni toată lumea cumpără ceva", dar nu m-am aşteptat chiar la asta.

După ce am vizitat cam sfert de târg după aprecierea mea şi am cumpărat toate paharele existente pe o rază de vreun kilometru, am făcut o pauză de masă. Mai ales că începuse să plouă şi deja lumea parcă se îndrepta spre ieşire. Cineva mi-a spus că la Negreni sunt cei mai buni mici, ceea ce trebuie să zic că-i totuşi doar un mit. Când l-am întrebat pe Marian cum sunt mi-a răspuns cu "meh". Eu am ronţăit pe un piept de pui la grătar cu cartofi prăjiţi (nu-mi plac micii, fie ei cei mai buni), cam cea mai fără gust mâncare din care am mâncat până acum, cred că nici sare nu avea. Deci un pic dezamăgitor din punctul ăsta de vedere.

Dar mai bine să vă arăt ce ne-am luat.

Poză de grup

Două seturi pahare de sticlă plus… o sticlă

Lavandă, săculeţ cu lavandă şi o lavandă mai micuţă la ghiveci. Plus paharul ăla înalt de sticlă în care e pusă lavanda. Dacă v-aţi imagina că buchetul ăla ar fi ceva cadou romantic pentru mine, v-aţi înşela, este destinat unei infuzii cu vodkă. Plăntuţa în ghiveci e a mea.

 Miere de tei, ăsta a fost capriciul meu

Ceva "halbă" (nu cunosc denumirea, de aia o alint cu halbă), în care Marian zice că ar arăta bine o băutură gen julep

Un jigger frumos lucrat, printre preferatele mele din ce şi-a luat Marian. Vânzătorul ne-a zis că-i suport de lumânare, dovadă că habar n-are ce vinde 😀

Un set de 6 pahare plus o chestie mare ce arată a ceainic (ca să nu zic iar halbă), pentru care Marian a "luptat" la sânge.

Şi mai sunt încă 4 pahare superbe, da mi-a ieşit foarte în ceaţă poza şi mi-e cam lene să le mai fac o dată. Cred că le puteţi descifra din poza de grup. 3 sunt cu picior şi unul fără, tot aşa din zinc şi frumos lucrate cu ceva inscripţii germane, mai puţin unul dintre cele cu picior, care-i simplu şi suflat cu argint.

Şi cam asta a fost prada noastră de weekend. Mie mi-s simpatice, în special lavanda. Doamna care mi-a vândut-o mi-a spus că la anul ar trebui deja să înflorească, iar acum sunt în căutarea unui ghiveci mai mare. Ştiţi cumva la cât timp se udă?

 

AWSOM Powered