Browsed by
Category: Bucuresti



Road Trip: București (partea II)

Road Trip: București (partea II)

Iar am lungit-o (pauza dintre posturi) și deja îmi bate la ușă următoarea vacanță (fix în momentul ăsta îmi fac bagajele), așa că trebuie să mă grăbesc să termin cu Bucureștiul că după aia mă încurc 😀 Tocmai am realizat că probabil veți citi mai multe despre excursii și vacanțe anul acesta de la mine.

Sâmbătă dimineața ne-am început ziua cu o cafea. Am venit cu temele făcute, așa că știam exact unde o să o găsim pe cea mai bună, mai exact la Steam. Și n-o laud doar pentru că Vlad și Dani sunt clujeni, ci pentru că e probabil cea mai bună cafea pe care am băut-o vreodată. Locul e foarte mic și în general se vinde cafea to go, dar are vreo două băncuțe unde poți să stai liniștit să-ți bei cafeaua, așa cum am făcut noi. Cu ocazia asta am descoperit că Steam nu e o simplă cafenea, e o experiență. În primul rând ți se povestește despre cafea, sortiment, procedeu de extracție etc. La un moment dat ajungi să te trezești în mijlocul unei conversații cu ceilalți oameni din cafenea, chiar dacă e prima dată când vă vedeți. Se schimbă informații și cărți de vizită și din câte am observat în ora pe care am petrecut-o acolo, mai toți cei care calcă pragul sunt cunoscători într-o oarecare măsură. Dar peste toate astea trebuie să subliniez că am băut o cafea absolut extraordinară în acest loc, de fapt nu, am băut două. Două cești mari de cappuccino (nici n-am avut nevoie de zahăr în ele) și aș fi băut-o și pe a treia dacă nu ar fi trebuit să mergem.

În continuare ne-am plimbat puțin (am mai mâncat o dată la Calif că nu mai puteam de pofta amintirilor din ziua precedentă), am intrat pentru prima dată în viața mea într-un Mega Image (nu mi-a plăcut) și am observat despre București două lucruri: au incredibil de puține bancomate ING și au clădiri imense. Comparativ cu cele din Cluj cel puțin, sunt gigante. Și nu puteam să nu ne oprim puțin și în fața Casei Poporului, pentru că era prima dată când am văzut-o și nu-mi venea să cred cât e de mare. Cei de la Steam ne-au recomandat eclerele de la French Revolution, din păcate era închis așa că nu am reușit să le încerc, dacă sunteți din București luați-vă unul pentru mine și spuneți-mi cum a fost.

Deja era relativ târziu cât am terminat cu plimbarea și cu toate că am fi avut multe alte locuri de vizitat pe listă, ne-am retras puțin să dormim pentru că știam că ne așteaptă o noapte lungă în Flair Angel. N-am prea reușit eu să dorm, dar tot am rezistat până la 4 dimineața, deci succes. În Flair Angel a fost un fel de party, atmosferă bună, multe fețe cunoscute (e ciudat cum poți să ajungi într-un bar la peste 500 km depărtare de casă și tot să te simți comfortabil). Ca invitat special în bar a fost Paul de la Jaxx (Cluj), și dacă m-aș fi mobilizat mai din timp să scriu articolul acesta v-aș fi zis că ieri a venit Claudiu de la Flair Angel ca invitat special la Jaxx. Un schimb de barmani cum ar veni 😀 Deși am câțiva prieteni prin București, n-am prea reușit să mă întâlnesc cu ei pentru că am fost mereu în mișcare (sorry again), doar doi au reușit să vină la Flair Angel și am apucat să povestim un pic, deci mi-am petrecut seara într-o companie plăcută.

La întoarcere am luat-o pe Valea Oltului și am făcut o singură oprire, în Sibiu. Eu m-am mai oprit în Sibiu o singură dată, acum vreo 10 ani, în gară. De data asta am văzut Piața Mare pe care n-am prea apucat să o admir cum se cuvine că tocmai se apucase o ninsoare cu fulgi mari și deși. Ne-am oprit într-un local de acolo (m-am uitat acum pe google că se numește Crama Sibiană) să mâncăm și ne-am luat toți ciorbă de fasole în pâine. A fost bună, mai ales în contrast cu vremea de afară. Apoi ne-am întors la drum, în cele mai potrivnice condiții de condus pentru un șofer începător: întuneric, ninsoare care vine din față, ceață. Dar Marian a trecut testul, s-a călit și ne-a adus cu bine acasă, ceea ce înseamnă că probabilitatea de road trip-uri în viitor crește.

Road Trip: București (partea I)

Road Trip: București (partea I)

Vă ziceam că ne-am hotărât anul acesta să facem mai multe road tripuri și știam sigur că vrem să plecăm undeva în ianuarie. Am tot ezitat între un spa la Târgu Mureș și o piscină interioară la Băile Felix, că până la urmă ne-am decis la București 😀 Cam așa se iau deciziile la noi în familie. Pentru că drumul Cluj – București e destul de lung, o să vă povestesc și ce am văzut între.

Am pornit vineri dimineață și am luat-o prin Brașov. Pentru mine acesta e drumul pe care l-am făcut de cele mai multe ori, așa că nu m-am așteptat să văd nimic nou. Cu toate acestea, trecând pe lângă cetatea Rupea am decis spontan să o vizităm. A fost o idee destul de inspirată zic eu, pentru că cetatea e superbă, foarte bine îngrijită (din câte am înțeles recent renovată), cu străduțe înguste și aer medieval. Intrarea a fost 10 lei, destul de decent pentru o jumătate de oră de frumuseți. Am intrat și în încăperile înguste care pe vremuri erau locuite, și în turnuri, cu toate că erau destul de goale, însă cel mai tare m-a impresionat priveliștea văzută de sus, când întâmplător a ieșit și soarele.

Am ajuns după-masa în Brașov și deja ne era destul de foame, așa că ne-am oprit să mâncăm. Am fost la Sergiana, unde ne-a plăcut destul de mult. Cu toate că într-o vineri din ianuarie la ora 14 nu te prea aștepți să fie plin, dar a fost. Noroc că am găsit totuși o masă de patru. A fost drăguț că ne-au servit cu jumări cât am așteptat mâncarea, care a fost foarte bună și mie mi-a rămas gândul la cartofii sârbești. La desert m-am oprit la Chocolat pentru o tartă cu fructe și niște macarons. Incredibil ce dulciuri aveau în vitrină, cu toate că nah, nu erau foarte ieftine, dar dacă te gândești că tarta mea avea căpșune proaspete pe ea… adică serios, unde găsești căpșune proaspete în ianuarie?

În București am ajuns seara și după ce ne-am cazat și am făcut un duș rapid, am ieșit în Centrul Vechi. Am mai fost aici acum 4 ani, dar sincer nu-mi amintesc să fi fost atât de multă lume. E drept că era și vineri seara, dar oricum, atmosfera mi s-a părut ceva din altă lume. Peste tot era plin, așa că nu ne-am oprit în multe locuri, doar am aruncat o privire în cele care ne interesau. Am rămas la Interbelic, unul dintre puținele localuri speak-easy de la noi din țară de care știu (mă rog, probabil dacă aș știi despre mai multe n-ar fi așa de speak-easy, right?). Ceea ce mi s-a părut super interesant e că nu au nici un semn la intrare, nici un nume mare pe clădire, de fapt au doar un bec. Cand este aprins, înseamnă că localul e deschis. Dacă ajungi acolo pe la 21-22, seara începe lejer, cu un cocktail, poate ceva de mâncare, iar de pe la 23, se transformă subtil într-o petrecere, aproape fără să-ți dai seama și chiar și intrarea se schimbă. Mi-a plăcut meniul, mai ales că-l poți lua acasă (eu l-am luat) și am observat o tendință spre siropul de polen și în general în București am observat tendința spre băuturi mai sour.

Pentru că ne era foame, ultima destinație a noastră de vineri seara urma să fie ceva cu mâncare. Mi-am amintit că am citit câteva articole pe niște bloguri despre Calif și cum am găsit unul prin apropiere am zis să-l încercăm. Cu ocazia asta am descoperit că bucureștenii sunt cel puțin cu 20 de ani înaintea noastră la capitolul shaorma/kebab. A fost atât de bun că am mâncat acolo de două ori. Erau tot felul de variante cu ingrediente care de care mai ciudat, cel cu rodie mi-a sărit în ochi, noi am mers pe variante mai simple (dil kebab), la care am visat apoi tot drumul spre casă. Chiar și Marian și-a găsit ceva salată foarte bună acolo. Am auzit recent ceva zvonuri că ar veni Calif și în Cluj, sper să fie adevărate.

Tocmai mi-am dat seama că am ajuns doar la jumătatea povestirii și deja e un articol kilometric, așa că am hotărât să-l împart în două. Despre ce am făcut a doua zi în București vă povestesc data viitoare 🙂

AWSOM Powered