Browsed by
Category: Brasov



Road Trip: București (partea I)

Road Trip: București (partea I)

Vă ziceam că ne-am hotărât anul acesta să facem mai multe road tripuri și știam sigur că vrem să plecăm undeva în ianuarie. Am tot ezitat între un spa la Târgu Mureș și o piscină interioară la Băile Felix, că până la urmă ne-am decis la București 😀 Cam așa se iau deciziile la noi în familie. Pentru că drumul Cluj – București e destul de lung, o să vă povestesc și ce am văzut între.

Am pornit vineri dimineață și am luat-o prin Brașov. Pentru mine acesta e drumul pe care l-am făcut de cele mai multe ori, așa că nu m-am așteptat să văd nimic nou. Cu toate acestea, trecând pe lângă cetatea Rupea am decis spontan să o vizităm. A fost o idee destul de inspirată zic eu, pentru că cetatea e superbă, foarte bine îngrijită (din câte am înțeles recent renovată), cu străduțe înguste și aer medieval. Intrarea a fost 10 lei, destul de decent pentru o jumătate de oră de frumuseți. Am intrat și în încăperile înguste care pe vremuri erau locuite, și în turnuri, cu toate că erau destul de goale, însă cel mai tare m-a impresionat priveliștea văzută de sus, când întâmplător a ieșit și soarele.

Am ajuns după-masa în Brașov și deja ne era destul de foame, așa că ne-am oprit să mâncăm. Am fost la Sergiana, unde ne-a plăcut destul de mult. Cu toate că într-o vineri din ianuarie la ora 14 nu te prea aștepți să fie plin, dar a fost. Noroc că am găsit totuși o masă de patru. A fost drăguț că ne-au servit cu jumări cât am așteptat mâncarea, care a fost foarte bună și mie mi-a rămas gândul la cartofii sârbești. La desert m-am oprit la Chocolat pentru o tartă cu fructe și niște macarons. Incredibil ce dulciuri aveau în vitrină, cu toate că nah, nu erau foarte ieftine, dar dacă te gândești că tarta mea avea căpșune proaspete pe ea… adică serios, unde găsești căpșune proaspete în ianuarie?

În București am ajuns seara și după ce ne-am cazat și am făcut un duș rapid, am ieșit în Centrul Vechi. Am mai fost aici acum 4 ani, dar sincer nu-mi amintesc să fi fost atât de multă lume. E drept că era și vineri seara, dar oricum, atmosfera mi s-a părut ceva din altă lume. Peste tot era plin, așa că nu ne-am oprit în multe locuri, doar am aruncat o privire în cele care ne interesau. Am rămas la Interbelic, unul dintre puținele localuri speak-easy de la noi din țară de care știu (mă rog, probabil dacă aș știi despre mai multe n-ar fi așa de speak-easy, right?). Ceea ce mi s-a părut super interesant e că nu au nici un semn la intrare, nici un nume mare pe clădire, de fapt au doar un bec. Cand este aprins, înseamnă că localul e deschis. Dacă ajungi acolo pe la 21-22, seara începe lejer, cu un cocktail, poate ceva de mâncare, iar de pe la 23, se transformă subtil într-o petrecere, aproape fără să-ți dai seama și chiar și intrarea se schimbă. Mi-a plăcut meniul, mai ales că-l poți lua acasă (eu l-am luat) și am observat o tendință spre siropul de polen și în general în București am observat tendința spre băuturi mai sour.

Pentru că ne era foame, ultima destinație a noastră de vineri seara urma să fie ceva cu mâncare. Mi-am amintit că am citit câteva articole pe niște bloguri despre Calif și cum am găsit unul prin apropiere am zis să-l încercăm. Cu ocazia asta am descoperit că bucureștenii sunt cel puțin cu 20 de ani înaintea noastră la capitolul shaorma/kebab. A fost atât de bun că am mâncat acolo de două ori. Erau tot felul de variante cu ingrediente care de care mai ciudat, cel cu rodie mi-a sărit în ochi, noi am mers pe variante mai simple (dil kebab), la care am visat apoi tot drumul spre casă. Chiar și Marian și-a găsit ceva salată foarte bună acolo. Am auzit recent ceva zvonuri că ar veni Calif și în Cluj, sper să fie adevărate.

Tocmai mi-am dat seama că am ajuns doar la jumătatea povestirii și deja e un articol kilometric, așa că am hotărât să-l împart în două. Despre ce am făcut a doua zi în București vă povestesc data viitoare 🙂

AWSOM Powered