Browsed by
Category: Madeira



Funchal

Funchal

Daca tot am inceput sa va povestesc despre Paradis, trebuie sa ajung si la Funchal, care este capitala Madeirei. Aici am petrecut noi o saptamana de vis.

Am aterizat pe aeroportul din Funchal undeva pe la 3 noaptea, ora Madeirei. Eram destul de obositi dupa 19 ore pe drum, insa pe drumul pana la hotel tot am cascat ochii la minunatiile Madeirei. A doua zi, imediat dupa micul dejun, ne-am hotarat sa exploram. Hotelul nostru era undeva mai aproape de ocean, asa ca privelistea din zona noastra era asta:

Cam totul in Madeira e pe principiul "sus-jos". Urci si cobori pana nu mai poti.

Am ajuns rapid pe promenada Lido, care te duce de-a lungul oceanului si iti deschide cele mai minunate privelisti, complexe balneare, localuri etc. Vegetatia e superba, n-am vazut cred nici la Gradina Botanica atatea flori si copaci la un loc. Si nu e vorba doar de numar, ci si de varietate. Si nu doar vegetatia e infloritoare, ci si fauna. Fluturi cat palma, sute de soparle… sute… nu pot sa va explic cu cata atentie paseam… si multe, multe pisici.

Momentul pe care l-am asteptat cel mai mult insa a fost acela cand ne-am apropiat in sfarsit de ocean. Prima oara cand vad un ocean. Nu-i diferit de mare, doar ca e mai rece, mai "alunecos" si mai agitat un pic.

E adevarat ca atunci cand mergi pe o insula primul lucru la care te astepti e sa te balacesti in splendoarea asta albastra, atata doar ca in Funchal nu exista plaje. Deloc. Doar stanci. Insa exista anumite locuri amenajate ca sa poti intra in ocean (dar cu atentie, ca e adanc si alunecos, eu n-am avut curajul sa ma indepartez prea tare), sau, cel mai sigur, exista complexe balneare unde sunt amenajate piscine naturale. Piscinele naturale arata ca niste… piscine… doar ca apa vine direct din ocean. Deci e fix aceeasi experienta, cu valuri, pesti si de toate, doar ca au niste scari, balustrade si e un pic mai inchis sa nu te poti aventura prea departe. Va arat niste poze, atat cu locuri amenajate direct la ocean, cat si cu piscina naturala.

Centrul nou al Funchalului era cam la 20 de minute de mers pe jos de la hotel, asa ca ne-am dedicat vreo doua zile sa-l vizitam. Aici e cam singurul loc din Madeira unde am gasit wi-fi, o gradina botanica (Jardim Municipal) superba (micuta ce-i drept, dar neasteptat de frumoasa si fix in centru), o curentie impecabila, taxi-uri galbene ca-n filme, gresie albastra specifica Portugaliei, fantani arteziene, cladiri dragute, terase etc.

Am dat peste muzeul armelor, care e chiar intr-un fel de castel si ne-am gandit sa-l vizitam. E interesant, pe langa armuri si arme au si niste plasme ce iti prezinta istoria Madeirei (plus ca ti se da un pliant la intrare), atata doar ca e mic. Foarte mic. Cam doua incaperi.

 Unul dintre cele mai interesante locuri pe care le-am descoperit, de care ne-am entuziasmat ca niste copii a fost… un magazin de suveniruri. Dar nu orice magazin de suveniruri. La suprafata banal: magneti de frigider, tablouri, tot felul de chestii pictate, tesaturi etc. Cand sa iesim, suntem intrebati daca nu vrem sa mergem la subsol. La subsol ne-am simtit ca si cum tocmai descoperisem o comoara. O colectie impresionanta de bauturi, noi, vechi, vintage, de la vinurile de Madeira sau de Porto pana la lichioruri si coniacuri de toate felurile. Unele sticle valorau sute de euro. Nu doar ca ne-au lasat sa facem poze, dar ne-au si servit cu un paharel de vin de Madeira si o bucatita de "honey-cake", un produs de patiserie specific, facut cu miere. Nu stiu cu ce s-ar fi hranit zeii daca ar fi existat, dar eu as fi in stare sa pun pariu ca asta era felul intai. Ne-am cumparat si noi doua sticle de ceva (aguardente, rom, habar n-am, ceva pe acolo) cu aspectul ala vechi care il aveau sticlele prin anii '80 (eu sunt putin obsedata de secolul XX) si un set de 6 pahare, ca nu l-am putut tine pe Marian departe. Niste pahare potrivite pentru un poncha. Nu as stii sa va indrum spre locusorul asta, insa pe noi ne atragea ca un magnet, desi nici acum nu stiu cum se numeste sau pe ce strada e, noi l-am nimerit de doua ori.

Unul dintre scopurile noastre a fost sa vizitam muzeul vinului de Madeira. In Funchal exista doua astfel de muzee, dar unul era inchis pentru renovari. L-am gasit in schimb deschis pe cel de la Blandy's. Ne-am ales un tur de jumatate de ora cu ghid in engleza si a fost unul dintre cele mai interesante muzee pe care le-am vazut vreodata. Noi mergem des sa vizitam obiective turistice, muzee etc. cand suntem intr-un loc nou, dar cred ca in nicicunul de pana acum n-am invatat atat de multe lucruri ca aici. Am aflat totul despre vinul de Madeira, despre brandul premiat "Blandy's", despre variatiile de struguri, pastrare, gust, istorie… tot ce-i de stiut. Nu stiu cum a zburat o jumatate de ora. Iar turul s-a incheiat bineinteles cu o degustare. Eu intre timp m-am indragostit de vinul de Madeira, e foarte dulce si bun, parca e un vermouth, nu un vin, cu arome de caramel si vanilie. Vinul ideal pentru desert.

In rest, prin Funchal am mai descoperit parcuri si statui, un port, peisaje minunate despre care v-am mai zis, dar n-am cum sa nu repet. Ah, si Reid's, un hotel cu istorie, unde a stat si Churchill de doua ori. Care are propria lui gradina si o priveliste de nedescris.

Clar m-as mai intoarce aici. Cam de o suta de ori. Daca ar fi dupa Marian cred ca ne-am muta de tot. Multe alte poze, pe pagina de Facebook.

Madeira de Vest

Madeira de Vest

Mi s-a facut dor de vacanta si m-am gandit sa revin cu un post despre Madeira. Mai ales ca pana acum am povestit mai mult despre Lisabona. In Madeira sunt atat de multe lucruri de facut, incat nu cred ca apuci sa le faci intr-o singura vacanta (cel putin nu una de 7 zile). Prin Funchal, unde stateam noi, erau zeci de agentii de turism cu oferte de tot felul, cu excursii, plimbari sau alte lucruri interesante de facut pe frumoasa insula. Cum si Funchalul e destul de mare si noi l-am cam strabatut pe jos, plus ca am vrut sa ne pastram si zile la plaja si la baie, ne-am luat o singura astfel de excursie. Atat la sugestia agentului, cat si pentru faptul ca excursia asta ocupa cea mai mare parte din insula, am hotarat sa ne dedicam o zi intreaga Madeirei de Vest.

Asadar, intr-o marti dimineata ne-am urcat intr-un microbuz alaturi de inca vreo 10 francezi, plus soferul care era si ghidul nostru, un om tare simpatic si glumet, care vorbea fluent si in engleza si in franceza. Mi-ar placea sa va pot arata in timp ce povestesc sutele de poze pe care le-am facut, pentru ca toate-s deosebite si mi-a fost greu sa selectez, dar o sa ma multumesc cu cateva peisaje "cheie".

Prima noastra oprire a fost Pico da Torre, un fel de viewpoint, la 205m, unde aveam o frumoasa priveliste catre Camara de Lobos, un fel de sat de pescari din cate am inteles. Aici, si pe drumul pana aici, am vazut si zona "agricola" a Madeirei, care e facuta pe terase, plina cu bananieri si in unele zone vii (de unde se culeg strugurii pentru vinul de Madeira).

De aici, am urcat pe munte. Am facut o multime de poze din microbuz, pentru ca privelistea iti taia respiratia.

Cum ziceam, am urcat pe munte, direct prin zona cu nori. Nu va pot descrie senzatia, pentru mine cel putin a fost ceva unic. Am coborat apoi in Ribeira Brava, o zona frumoasa la ocean, cu piscine naturale si o bisericuta frumusica. Cel mai frumos mi s-a parut faptul ca muntele era foarte aproape, iar daca te uitai intr-o parte erai pe plaja, daca te uitai in partea opusa erai la munte. Aici am facut o oprire de cam jumatate de ora, timp in care ne-am plimbat putin pe langa ocean si am vizitat bisericuta respectiva.

Am vrut sa trecem si prin Ponta do Sol, n-am putut ca era inchis drumul. Asa ca am urcat din nou pe munte, spre Paul da Serra, care se afla la o altitudine de 1500m. Din nou, drumul pana acolo a fost incantator, am vazut paduri si multe multe flori, galbene sau mov. Chiar ne-am oprit intr-o intersectie in varful muntelui, care era plin cu flori mov, asemanatoare cu lavanda, dar nu stiu ce erau de fapt. Din nou ne aflam printre nori si nu se vedea mai nimic la cativa metri in fata. Iar apoi am coborat si am facut un "Levada walk" de jumatate de ora. "Levada" sunt numite niste canale ale lor, facute de ei, ce trec prin munte. Levada walks sunt destul de populare prin Madeira (practic e o plimbare de-a lungul acelui canal), care au grade diferite de dificultate, de la cele scurte de jumatate de ora, la lungi si foarte lungi, pana la 13 ore. Noua ne-a placut mult plimbarea, sus pe munte aerul e foarte racoros (dar nu rece, adica eu n-am inghetat de frig cu pantaloni scurti si tricou), si cum mergi de-a lungul unei ape curgatoare, practic mergi tot timpul in jos, chiar daca nu-ti dai seama, deci nu e obositor deloc. Insa iar e o senzatie unica sa te stii pe munte, sa nu vezi absolut nimic in jos din cauza norilor, si practic toata vizibilitatea se reduce la drumul din fata.

Dupa ce am ajuns din nou la microbuz, care ne astepta pe partea cealalta , am luat-o spre Porto Moniz. Ne-am oprit putin sa-l vedem si de sus si, dupa cum puteti vedea, a meritat.

Porto Moniz se afla in nord-vestul insulei, dupa cum vad eu pe harta s-ar putea sa fie cel mai nordic punct al Madeirei. Aici oprirea a fost ceva mai lunga, de vreo doua ore cred. Francezii s-au oprit sa manance, noi ne-am oprit doar scurt la o terasa sa ne potolim setea cu o cola, iar in restul timpului am descoperit frumosul orasel. Nu regret deloc decizia asta, am vazut atat de multe lucruri frumoase, ca am impresia ca francezii chiar au iesit in pierdere la faza asta. Pe langa privelistile superbe, am descoperit tot felul de pesteri, drumuri prin stanci, podulete, si alte mici "comori" care ne-au incantat aparatul foto. Am gasit chiar si un Acvarium, dar n-am intrat de frica ca nu o sa avem timp. Piscina naturala de aici arata atat de bine, ca am luat inclusiv in considerare optiunea ca data viitoare sa ne cazam aici.

E greu prin atat de putine cuvinte si poze sa descrii un paradis, trebuie sa va imaginati ca absolut fiecare milimetru din Madeira ne uimea, de la ocean, la munte, la vegetatie… chiar si drumul propriu-zis, privelistea din microbuz, e incomparabil cu orice am vazut vreodata.

Apoi am trecut prin Seixal. Prin apropiere, ne-am oprit si sa vedem o cascada, care din cate am inteles e cea mai faimoasa de pe insula si e denumita "Voalul Miresei". Cu ocazia asta am aflat ca noi prinseseram Madeira intr-o perioada destul de secetoasa, nu mai plouase demult, asa ca si cascada era ceva mai subtirica decat de obicei, dar tot impresionanta.

Urmatoarea noastra oprire a fost Sao Vicente. Acest mic orasel, nu doar ca este construit in interiorul unui vulcan, dar este si cea mai bogata localitate de pe insula. La aproximativ 3500 de locuitori, are 4 banci. Un orasel micut, dar foarte ingrijit, iar in centru se afla o mare biserica. Am inteles ca aici pot fi vizitate si niste pesteri foarte interesante, noi n-am mai facut asta. E interesant sa fii inconjurat de munti.

Ultima noastra oprire in aceasta excursie de o zi a fost Encumenada, din nou pe munte, la 1007 m. Tot un viewpoint, adica nu o localitate in sine, ci pur si simplu un loc de unde ai parte de niste privelisti extraordinare. Muntii plini de verdeata si "imbracati" in nori.

Dupa care ne-am intors in Funchal. Cam asta a fost excursia noastra de o zi, ce a durat undeva in jur de 8 ore. N-a fost ieftina (desi am mai negociat noi pretul un pic), de fapt a fost cea mai mare extravaganta a noastra in luna de miere, insa n-am regretat nici o secunda. Am vazut niste locuri unice pe care nu o sa le uitam niciodata, iar pozele si amintirile valoreaza milioane.

 O sa incerc sa urc poze mai multe si mai bine vizibile pe pagina de Facebook a blogului.

In spiritul traditiei de critici culinari: luna iunie

In spiritul traditiei de critici culinari: luna iunie

Anuntam acum doua luni cum ne-am inceput prima noastra traditie, cu masa intr-un local nou in fiecare luna. Am realizat in scurt timp ca localurile din Cluj nu-s chiar nelimitate si deci sa incercam si noi sa nu ne limitam la ele. Iar pentru ca jumatate din luna iunie am petrecut-o in Portugalia, in spiritul acestei traditii, va voi povesti experienta culinara din Madeira si Lisabona. Noi ne-am pregatit din start sa facem putin "turism culinar".

In Madeira am stat la hotel cu demipensiune, deci micul dejun si cina le luam in fiecare zi la hotel (ceea ce s-a dovedit o alegere excelenta, pentru ca mancarea era senzationala). Iar pentru ca cina avea 4 feluri, ne-am dat repede seama ca nu vom reusi sa mancam de 3 ori pe zi, asa ca de cele mai multe ori la pranz luam maxim o gustare. Deci o singura data am mancat in Madeira "in oras" (desi pana la urma si mesele de la hotel tot la restaurant erau). Am gasit un local mic, de familie, unde nu se vorbea engleza. Asta a fost un plus din punctul nostru de vedere, pentru ca exista multe localuri destinate turistilor, care dupa parerea mea nu-ti ofera experienta adevarata si in plus si pun niste preturi exagerate. Daca sa comanzi o bautura nu-i asa de greu, pentru ca denumirile sunt aceleasi in orice limba, indiferent daca ceri un Cola sau o Poncha, insa citirea meniului s-a dovedit un pic mai dificila. Asa ca am comandat specialitatea zilei, fara sa avem nici cea mai mica idee ce vom primi. Si cum stateam noi la masa si ne savuram bauturile, apare doamna cu o farfurioara (cam cat cele de la cestile de cafea) cu… ficatei. Si o cutie cu scobitori. Nu ne era foarte clar daca asta comandasem sau era doar un aperitiv, asa ca ce sa facem, i-am mancat. Dupa o vreme a aparut insa si o farfurie ceva mai mare (platou de-a dreptul) cu un fel de tocanita din carne de vita (de fapt cubulete de carne de vita in ceva sos) si cartofi prajiti. De fapt a fost destul de bun, chiar daca eu personal nu-s mare fan a carnii de vita.

In rest am mancat in Madeira mult peste, care e absolut delicios, putin pui, putin vitel, Marian chiar si niste rata cu sos de portocale (desi sosul era absolut delicios, eu am descoperit cu ocazia asta ca nu-mi place deloc rata), tot felul de aperitive, supe crema de legume, dar mai ales multe multe multe produse de patiserie si fructe. Iar de baut ne-am bazat pe vinuri portugheze, vin de Madeira (care e atat de dulce si bun, incat aveam impresia ca beau vermouth) si Poncha, bautura lor specifica, care seamana intr-o oarecare masura cu un Daiquiri, dar mai "de casa".

In Lisabona am nimerit intr-un alt local unde nu se vorbea engleza, asa ca ne-am comandat iar pe "nestiute". Alesesem varianta unui meniu, care includea un fel principal, o garnitura, o bautura, un desert si o cafea. Ca bautura am ales vinul casei, un vin alb demi-sec care ni s-a adus intr-o carafa. Vinul chiar bun, iar din carafa respectiva ne-am umplut paharul cam de 3 ori. Ca fel principal am hotarat sa alegem din categoria "peste" (dupa o saptamana de Portugalia incepuseram si noi sa mai descifram cuvinte) ca sa mergem la sigur. Astfel ca Marian a primit o felie de somon, cu cartofi natur si o salata de legume proaspete, iar eu am fost fericita castigatoare a unui cod cu cartofi prajiti, taiati rondele. Codul meu era gatit cu ceapa, cred ca la cuptor, oricum, una din cele mai delicioase bucati de peste pe care le-am mancat vreodata. Incep sa cred ca pestele meu preferat e codul (mai ales ca are atat de putine oase, incat mancam cu cutitul si furculita, chiar daca nu era file). Si portia lui Marian a fost buna, insa personal imi place somonul doar in sushi. La desert am ales dintr-o vitrina ce ni s-a parut noua ca arata mai bine, fara sa avem nici cea mai mica idee ce erau de fapt. Marian a nimerit un fel de lapte de pasare, iar eu un fel de orez cu lapte si scortisoara. Cred ca eu sunt mai norocoasa din fire, pentru ca si de data asta portia mea a fost mai buna. Si acum tineti-va bine de scaune: toate distractia ne-a costat 8 euro de persoana. Mai ieftin ca in Romania.

Un alt produs culinar specific Portugaliei, pe care l-am incercat, Pastel de Nata. Chiar si istoria lor e interesanta, se zice ca au aparut pentru prima data la Manastirea Jeronimos din Belem (astazi patrimoniu mondial, noi am vizitat-o si e minunata). Pe vremea respectiva albusurile de ou erau la mare cerere, asa ca productia de oua era mare, iar calugarii le-au gasit o intrebuintare si galbenusurilor. Aceste mici tarte, ca altfel nu stiu cum sa le zic, au un fel de umplutura ce mie mi-a semanat a budinca. Oricum, toate produsele de patiserie din Portugalia sunt cele mai bune chestii pe care le-am mancat vreodata. Iar Marian si-a luat si ceva paine cu fructe, care l-a impresionat destul de tare.

Insa descoperirea noastra cea mai mare din punct de vedere culinar nu e specific portugheza. Ci asiatica. Joia do Palacio. Un local din Lisabona, care ofera mese tip bufet (pe stilul all you can eat) pentru 8 euro (8,50 in weekend). Bufetul e un fel de rai de mancare asiatica, toate felurile de sushi pe care mi le-am putut imagina vreodata, creveti, banane prajite, clesti de raci, pachetele de primavara, mancarurile acelea chinezesti cu sosuri si bucatele de pui si de bambus si ciuperci si zeci de alte feluri pe care nici nu le stiu enumera pentru ca habar n-am ce erau, iar la sfarsit, jeleuri, budinci si o multime de fructe proaspete. Totul a fost delicios, am mancat lucruri pe care nu le pot nici macar descrie, dar a fost o adevarata experienta culinara. Iar la plecare, am primit o bratara colorata, ce mi s-a parut un gest tare dragut (o port tot timpul la mine, habar n-am ce semnificatie are, mie imi place sa cred ca poarta noroc).

AWSOM Powered