Browsed by
Category: Personal



Proba Serialelor – Început de 2016

Proba Serialelor – Început de 2016

Înainte să vă povestesc despre ce am văzut în ultima vreme, m-am gândit să fac un mic disclaimer pentru cei care citesc pentru prima dată seria aceasta. Mă uit la foarte multe seriale. În ultima parioadă aș zice că încep multe seriale, pentru că pe majoritatea nu prea apuc să le mai termin. Pentru a păstra totuși integritatea ideii de "probă" pe care o vedeți în titlu, m-am gândit să vă povestesc totuși și despre acele seriale care nu mi-au plăcut și am hotărât să nu le mai urmăresc. Așadar, nu tot ceea ce o să vedeți în continuare sunt recomandări, ci doar un mic review.

Majoritatea le-am început din toamnă, chiar dacă scriu despre ele doar acum, în mod normal aștept să se strângă câteva până fac de un articol. Probabil următorul va fi la primăvară, când vine noul val. Ordinea în care vi le prezint este ordinea cronologică în care le-am vizionat.

Limitless

Chiar dacă nu urmăriți serialul, este posibil să fi văzut filmul cu același nume. În film, personajul principal, Eddie Morra, era jucat de Bradley Cooper, și lua un drog ce îi oferea posibilitatea de a-și folosi întreaga capacitate a creierului. În serial același lucru se întâmplă și cu Brian, iar Eddie Morra, jucat de același Bradley Cooper (ca personaj secundar) e acum un senator, care în momentul în care vă povestesc lucrurile acestea nu știu sigur încă dacă e personaj pozitiv sau negativ. Ideea e că Brian lucrează cu FBI-ul și rezolvă tot felul de cazuri ciudate. Bonus: doi actori din Dexter.  La început am crezut că e serialul tipic cu un tip ciudat și diferit care rezolvă cazuri, însă pe parcurs s-a transformat în ceva mai interesant și mai intens. Momentan îmi place, sper să se mențină.

Life In Pieces

Un sitcom care pare foarte promițător, eu îi dau viață lungă. Momentan e unul dintre serialele la care ne uităm prima dată, imediat ce apare. Îmi place că e amuzant și oarecum diferit, nu îl pot compara cu ceva asemănător. Fiecare episod are patru părți, iar în fiecare parte personajul central este un alt cuplu/familie (au fost și copiii personaje principale în anumite episoade): cuplul nou, tineri căsătoriți și proaspăt părinți, cuplul mai vechi cu copii adolescenți și cuplul în vârstă. Toți împreună fac o mare familie. Îmi place și că pe parcursul serialului îi putem vedea evoluând. Vi-l recomand.

Heroes Reborn

Am fost un fan al serialului original Heroes, așa că m-am bucurat să văd o continuare a poveștii. Ca majoritatea serialelor, în cel original primul sezon a fost extraordinar, iar apoi a început să scadă în calitate. Am sperat că această nouă mini-serie să îl aducă din nou la standardele care era odată. Am văzut doar primul episod (sau mă rog, primele două, e un episod dublu) și am fost ușor dezamăgită, mi-a fost destul de greu să urmăresc povestea. Știu că pe parcursul episoadelor următoare vor apărea câteva dintre personajele vechi, ceea ce mă face să vreau să-i mai dau o șansă, dar vă zic sincer că nu prea sunt entuziasmată. Pentru că e o mini-serie, nu cred că va mai fi un al doilea sezon, dar nu-s foarte supărată din cauza asta.

Supergirl

Am văzut trailerul de prin vară, așa că am așteptat destul de mult serialul. Însă cum se întâmplă și cu multe filme, cele mai faine faze au fost în trailer. N-am fost niciodată un mare fan Superman (e un pic plictisitor), așa că nu știu de ce m-am gândit că versiunea lui feminină ar fi mai interesantă. Dacă vă plac serialele cu supereroi s-ar putea să fie pe placul vostru, însă eu m-am plictisit atât de tare de ele că am renunțat la toate (inclusiv The Flash sau Gotham). Din Supergirl am văzut două episoade în care nu s-a întâmplat nimic interesant, așa că am renunțat.

Quantico

Acesta s-ar putea să fie preferatul meu de pe lista asta. Cu toate că din câte am înțeles nu toată lumea îmi împărtășește părerea. Dacă ar fi să îl compar cu ceva, l-aș compara cu How To Get Away With Murder. Îmi plac serialele care mă țin cu sufletul la gură în fiecare secundă și nu pot ghici ce o să se întâmple mai departe. Pe scurt, Alex e un agent FBI căreia i s-a înscenat un atac terorist. În timp ce e cea mai căutată persoană de pe lista FBI-ului, ea încearcă să descopere adevăratul terorist cu ajutorul foștilor ei colegi de la Quantico (un fel de școala FBI), care de altfel sunt toți suspecți. Acțiunea se petrece pe două planuri temporale, prezentul și perioada Quantico. Următoarele 11 episoade (a doua parte a primului sezon) încep în martie.

Grandfathered

Să trecem la ceva mai light. Mă uit mai ușor la sitcomuri pentru că sunt mai scurte și mai ușor de vizionat, sunt amuzante și nu mă plictisesc la fel de repede ca serialele serioase. În Granfathered rolul principal îl joacă John Stamos, probabil cel mai vechi actor de sitcomuri pe care-l țin eu minte (Full House anyone?). El joacă rolul lui Jimmy, un patron de restaurant foarte șarmant, tipul burlacului care a ajuns deja la o vârstă, dar care nu poate renunța la stilul său de viață. Când brusc se trezește la ușă cu un fiu adult de care nu știa și fetița acestuia, deci practic în câteva minute a devenit tată și bunic. Nu e chiar în topul celor mai bune sitcomuri pe care le-am văzut vreodată, dar e plăcut și amuzant.

The Grinder

Un alt sitcom pe care îl cam asociez cu cel dinainte pentru că apar deodată. În acesta este vorba despre doi frați, unul actor faimos pentru rolul său din The Grinder, o dramă cu avocați, proaspăt retras și al doilea un avocat real, dar în rest un tip absolut normal cu familie și o mică firmă de avocatură, unde de voie, de nevoie, trebuie să lucreze cu fratele său. Ce îmi place cel mai mult la serial e modul în care ridiculizează melodramatismul. E drăguț.

Casual

E un fel de comedie, dar e genul acela de comedie mai neagră pe care nu o înțelege chiar toată lumea. Mai mult genul de serial la care m-aș aștepta să fie produs de HBO. Este vorba despre o tipă proaspăt divorțată care se mută împreună cu fiica sa adolescentă în casa fratelui său. Toți trei sunt foarte deschiși în privința vieții lor sexuale și caută relații… casual. Eu m-am uitat la tot serialul în stil maraton și mi-a plăcut foarte mult, și chiar dacă am zis că nu toată lumea l-ar înțelege, a fost nominalizat la Globurile De Aur, deci a înțeles cine a trebuit.

The Man In The High Castle

După ce am văzut premisa acestui serial, m-am gândit că are potențialul de a deveni unul epic, iar nota de pe IMDB a ajutat să mă convingă, așa că m-am uitat la primul episod. Este vorba despre o istorie alternativă, în care naziștii au câștigat al doilea război mondial și împreună cu japonezii conduc SUA. Este inspirat dintr-un roman, și dacă Game Of Thrones ne-a învățat ceva, este că o astfel de formulă are toate șansele să fie câștigătoare. Nu știu ce să vă spun despre primul episod… am cam adormit la el, undeva pe la jumătatea poveștii. N-a fost prost, dar pur și simplu nu a reușit să mă mențină interesată. Așa că nu m-am uitat în continuare (și nici nu prea am de gând).

Jessica Jones

Un alt serial cu un personaj Marvel, de data asta unul mai întunecat. Jessic Jones e o tipă cu o forță fizică supranaturală, care în viața de zi cu zi e detectiv particular și e în căutarea unui superom care are puterea de a controla oamenii cu mintea. M-am uitat la primele 5 episoade și mi-a plăcut cât de cât, se întâmplă chestii interesante în el. Dar când soțul meu a zis că el nu mai vrea să se uite, a trebuit să iau decizia dacă e destul de bun să mă uit singură la el. Răspunsul a fost nu, așa că am renunțat și cu asta ultimul meu serial cu supereroi.

Master Of None

Mi-am dorit foarte mult să-mi placă Master of None, în mod special pentru Aziz Ansari. I-am citit cartea Modern Romance de curând (sau mai bine zis am ascultat audio-book-ul), care a câștigat și premiul Readers' Choice pe Goodreads în categoria Non Fiction, mi-a plăcut și mi-aș fi dorit să îmi placă și serialul, să pot găsi o conexiune cu personajul, să găsesc în el genul de umor pe care l-am găsit în carte. Din păcate însă nu am reușit să găsesc în primul episod ceva ce să mă facă să-mi doresc să-l vizionez mai departe, așa că am renunțat și la el.

 

În afară de acestea am mai văzut și Truth Be Told care mi-a plăcut, dar din păcate a fost anulat după primul sezon.

Câștigător concurs Etienne Shoes

Câștigător concurs Etienne Shoes

Mă grăbesc puțin pentru că trebuie să plec de acasă, așa că voi fi scurtă.

Mi-ar fi plăcut să se înscrie ceva mai multă lume la concurs, dar pentru că au fost destul de puțini, m-am hotărât să îi includ la extragere și pe cei care nu au respectat chiar complet regulile, dar au dat like paginii blogului si au postat la articol (chiar dacă nu pe subiect).

Extragerea am făcut-o cu Random.org. Fiecare participant a primit un număr în ordinea în care au postat:

1. Alexandra Tomulea
2. Pavel Adriana
3. Dani
4. Razvan Dumitrescu
5. Laura
6. Nice

Am selectat opțiunea de la 1 la 6

Și după generare a câștigat numărul:

Deci felicitări Dani, ai câștigat un voucher de 100 lei pe care îl poți folosi oricând pe site-ul Etienne Shoes. O să îți trimit codul prin mail.

 

 

O lună fără carne – Partea 2

O lună fără carne – Partea 2

© Marie Jeanne | Dreamstime Stock PhotosUps, am luat o pauză mai lungă decât mă așteptam. Ieri m-am întors din concediu și deși abia aștept să vă povestesc cum a fost, am zis să termin ce am început și revin asupra lunii în care nu am consumat carne deloc. Partea întâi în care am explicat motivele pentru care am încercat asta, o găsiți aici.

Practic luna septembrie pentru mine a fost un experiment. Nu mi-am propus un termen de la început, am zis pur și simplu că "de azi până nu se știe când, nu mai mănânc carne". Am vrut să testez terenul, să văd cum mă simt sau dacă mor de foame, dacă o să mor de dorul cărnii sau o să fiu mai fericită.

Nu mi-a fost deloc dor sau poftă de carne, chiar și când am zis că "de azi reîncep să mănânc carne", în ziua respectivă nu am mâncat.

Fizic nu m-am simțit deloc diferit. Nici mai bine, nici mai rău, n-am slăbit, n-am leșinat, n-am pățit absolut nimic. Practic, organismul meu nu a simțit în nici un fel lipsa cărnii din alimentația mea, dar nu-mi dau seama dacă acest lucru s-a întâmplat pentru că am continuat să mănânc pește, sau pentru că perioada a fost prea scurtă. Însă am întâmpinat o dificultate foarte mare, una la care mă așteptam puțin și care m-a făcut să renunț.

Nu am reușit să găsesc destul de multă varietate. Să fii vegetarian în România este posibil doar dacă ai un stil de viață ce îți permite să gătești mult acasă. Eu din păcate nu am, majoritatea a ceea ce consum este comandat de la firme de catering sau restaurante. Iar opțiunile sunt incredibil de puține. În primul rând avem supe, paste și pizza în variante vegetariene. La un moment dat mâncasem atâtea paste că nu le mai puteam suporta. Am încercat caș pane, dar nu sunt deloc un fan, așa că am schimbat cu soia care mi-a placut la primele înghițituri și apoi din ce în ce mai puțin. Am mai găsit opțiuni cu orez și mâncare chinezească, cam singura care se gândește și la vegetarieni. Și în rest am completat cu mult pește.

M-am simțit norocoasă când am mai găsit un falafel sau o mâncare de mazăre prin meniurile zilei.

Concluzia e că doar pentru că am mâncat fără carne, nu înseamnă că am mâncat sănătos. Asta pentru că oferta restaurantelor în ceea ce privește mâncarea vegetariană nu e doar slabă cantitativ, este foarte slabă și calitativ. Așa că m-am reîntors la carne doar pentru că la un moment dat nu mai suportam să mănânc atât de nesănătos, efectiv simt că o lună am trăit cu paste și prăjeli. Sunt destul de indignată, având în vedere că majoritatea felurilor de mâncare se pot prepara și ca alternative vegetariene și nu înțeleg de ce încă restaurantele nu se gândesc la asta.

Dacă îmi voi schimba vreodată stilul de viață și voi găti mai mult, poate voi reîncerca mâncarea vegetariană. În rest, voi face câte un efort din când în când să am măcar câte o zi fără carne și evident, nu mai gătesc deloc cu carne acasă.

Imagine: © Marie Jeanne | Dreamstime Stock Photos

O lună fără carne

O lună fără carne

Din 9 septembrie până în 9 octombrie nu am mâncat carne. Am mâncat pește și alte produse de proveniență animală în schimb (ouă, lactate), asta așa pentru full disclosure. Pentru că în perioada aceasta m-a întrebat lumea care e faza (și după am fost întrebată de ce am reluat consumul de carne), m-am gândit că aș putea să explic mai pe larg aici.

N-am fost întotdeauna o fană a vegetarianismului sau a veganismului, cred că din două motive. În primul rând din cauza lucrurilor pe care credeam că le știu despre alimentația sănătoasă și în al doilea din cauza veganilor extremiști, știți genul ăla care nu doar că nu consumă produse animale, dar te face pe tine să te simți prost că o faci. Mă enervau așa mult genul ăsta de oameni că nu puteam fi de acord cu ceva ce ei promovează. Deci dacă cumva ești un vegan extremist, să știi că TU ești cel mai mare deserviciu făcut stilului de viață vegan.

În ultimul an sau cam așa însă s-au produs niște schimbări pentru mine. Am început să-mi pun mai multe întrebări în privința lucrurilor care mi-au fost date de-a lungul vieții ca niște axiome, să pun totul la îndoială și, pe de o altă parte care nu are nici o legătură cu prima, să descopăr că nu îmi place carnea. Deci pe bune, așa, total independent de orice factor, nu-mi place carnea. Nu visez niciodată la produse din carne, nu îmi face plăcere să mănânc un cârnaț, o ceafă de porc și nici măcar un piept de pui. Visez la feluri de mâncare care includ carne, asta da, dar nu carnea în sine. De cele mai multe ori aș zice că nu mă deranjează și în principal o mănânc din lipsă de alte variante, lucru care a rămas și acum valabil și o să aprofundez mai încolo. Lactatele în schimb îmi plac foarte tare, atâta doar că nu mă simt excelent după ce le mănânc.

Am început încet încet să admir veganismul, însă nu m-am simțit niciodată cu adevărat pregătită să îmbrățișez un astfel de stil de viață. Trebuie să vă spun înainte de toate că sunt o tonă de legume de care nici măcar nu pot să mă ating, deci pentru mine o viață vegană părea una foarte tristă din punct de vedere culinar. Și apoi am văzut un videoclip de la Kalel, o vloggeriță pe care o urmăresc de ceva vreme, care a schimbat multe pentru mine.

 

Având în vedere că e foarte lung, o să presupun că majoritatea nu s-au uitat la el, așa că vă fac un rezumat :))

Practic Kalel povestește despre ce se întâmplă în industria cărnii, în video-ul ei are și niște imagini mai light, dar puteți găsi la ea în descriere o listă de filmulețe de urmărit dacă vă interesează, care probabil sunt mai "grele". Nu o să bat eu mult câmpii despre asta, ideea e că fermele de animale torturează aceste animale pe tot parcursul vieții lor practic (vacilor li se rup coarnele și sunt înfierate, puilor li se taie ciocurile, puii de sex masculin sunt aruncați într-un fel de mixer ca să moară, porcilor li se taie testiculele fără nici un fel de anestezie etc.), asta ca să nu mai vorbim despre lipsă de spațiu, mizerie, mâncare ok și așa mai departe. Gândiți-vă bine dacă vreți să vedeți și imagini pentru că pentru mine au fost un pic cam mult. În afară de aceste lucruri absolut îngrozitoare, industria cărnii este și un imens factor poluant și o cauză principală a încălzirii globale.

Am povestit cu mulți oameni despre subiectul acesta și vreau să vă zic că nu sunt neapărat împotriva consumului de carne propriu-zis. Adică dacă omul e să fie carnivor (și nu sunt 100% convinsă că asta e adevărat, dar nu-s convinsă nici că nu e, e un subiect despre care încă mă documentez), nu văd de ce ne-am împotrivi noi legilor naturii. Doar pentru că leul mănâncă o gazelă, asta nu înseamnă că leul e un personaj negativ. Ce este însă deranjant e modul în care ajunge carnea respectivă la noi în farfurie. Și sunt convinsă că orice iubitor de animale ar fi de acord cu acest lucru, problema e că suntem destul de ignoranți în ceea ce privește această industrie și cred că într-o oarecare măsură ne dorim să fim (cine a zis că ignoranța e fericire, știa despre ce vorbește).

Au fost totuși două lucruri pe care le-a mai specificat Kalel și care pentru mine au pus punctul pe i:

1. E greu să treci de la carnivor direct la vegan. Dacă chiar îți dorești să faci o schimbare, trebuie să o iei încet, să renunți la un lucru, să te obișnuieși fără, să-i găsești înlocuitori și abia apoi să renunți la următorul etc.

2. Un mic efort e mai bun decât nici un efort. Chiar dacă asta înseamnă lucururi mici, cum ar fi să nu mănânci carne o zi pe săptămână sau o zi la două săptămâni, sau pur și simplu să fii mai atent la proveniența cărnurilor pe care le consumi.

 

Mai am încă destul de multe de povestit despre subiectul acesta, în principal despre cum a fost această lună pentru mine și de ce a fost doar o lună, așa că o să continui în alt articol.

Imaginea este luată de pe Dreamstime.com

Proba serialelor: Toamna se numără seriale

Proba serialelor: Toamna se numără seriale

Dacă ești un împătimit al serialelor ca și mine știi că toamna apar cele mai multe, atât sezoane noi din seriale vechi, cât și seriale noi. Am vrut să păstrez acest post pentru mai târziu, după ce apuc să văd tot ce apare, însă deja am strâns o mulțime și m-am uitat pe programul de toamnă și am văzut că mai sunt multe care vor apărea în curând, așa că încep de acum și probabil o să mai scriu un articol în viitorul apropiat cu restul. Pentru că nu am mai făcut un astfel de articol de prin mai, unele dintre aceste seriale sunt apărute mai devreme, prin vară.

Younger

Deși în general sunt la curent cu tot ce apare nou, câteodată îmi mai scapă și mie câte unul printre degete. Nu am știut de Younger până când mi l-a recomandat o colegă. Mi-am luat sitcomul și am recunoscut actrița din rolul principal din Bunheads, un serial mai vechi care mi-a plăcut și a fost anulat prea devreme. În Younger este vorba despre Liza, o femeie care are undeva peste 40 de ani, proaspăt divorțată, care nu reușește să-și găsească un job. Pentru că arată încă destul de tânără, minte în privința vârstei, lasă lumea să creada că are 20 și ceva de ani și primește un job ca agent al directorului de marketing al unei edituri. E drăguț, e light, are o premisă interesantă, sezonul întâi mi-a plăcut și cândva în 2016 va apărea și sezonul 2.

UnREAL

Dacă ești un fan al reality show-urilor, UnREAL o să le strice pentru tine. Unul dintre cele mai controversate seriale apărute în ultima vreme, prezintă viața producătorilor din spatele unui reality show numit Everlasting. Bineînțeles, reality show-ul e fictiv, dar dacă mă întrebați pe mine seamănă foarte bine cu The Bachelor. Producătorii manipulează concurenții, editează filmările etc., totul ca să aibă audiență. E multă dramă, multe wow moments, dar cred că cel mai important e că te face să îți pui întrebări. Bine, sunt multe faze  exagerate și duse la extrem care nu cred că se întâmplă în realitate la fel, dar unele lucruri mi-au răspuns la niște întrebări legate de concurenții din reality show-uri. Mi se pare că e de văzut. La fel ca precedentul, sezonul 1 a apărut complet, al doilea apare in 2016.

The Whispers

Am văzut prima dată trailerul pentru serial și mi s-a părut o premisă interesantă, credeam că va fi genul acela de serial cu mult mister, la care o să stau cu sufletul la gură să aflu ce se întâmplă. Este vorba despre mai mulți copii care au toți același prieten imaginar, care aparent nu e la fel de imaginar cum își imaginează părinții. Și prietenul acesta îi convinge să facă tot felul de lucruri negative, inclusiv să își rănească părinții, să fure secrete de stat etc. Nu o să vă zic ce se întâmplă mai departe deși afli destul de repede în serial spre dezamăgirea mea. Primele două-trei episoade au fost foarte promițătoare, dar apoi a mers spre plictisitor și repetitiv foarte repede. Chiar m-am bucurat când s-a terminat în sfârșit sezonul. Nu se știe încă dacă va mai fi un sezon doi și nu știu sincer dacă îl vor mai urmări în caz că va fi.

Minority Report

Acum 13 ani apăruse filmul Minority Report cu Tom Cruise în rolul principal, un film futurist unde 3 frați clarvăzători puteau vedea crimele înainte ca ele să aibă loc și astfel autoritățile le puteau preveni, arestând viitorii făptași. Asta până când personajul lui Tom Cruise este cel care urmează să facă crima și apare problema de moralitate, dacă poți aresta pe cineva care încă nu a făcut nimic rău și nici nu știe în ce context o va face. Serialul are loc în viitor față de film, când această unitate de prevenire a crimelor este desființată. Personajul principal de data aceasta este unul dintre cei 3 clarvăzători, care își dorește în continuare să prevină crimele, însă fără fratele lui geamăn și sora mai mare, nu vede întreaga informație. Până la urmă se aliază cu o polițistă. Premisa mi s-a părut foarte interesantă, însă serialul devine ușor plictisitor și de-abia am văzut primele două episoade. Să sperăm că își revine, altfel nu mai prinde un sezon doi.

Kevin From Work

Un sitcom care m-a prins foarte repede și mi se pare cu mult potențial. Kevin este un tip care este super îndrăgostit de colega lui de la job, însă aceasta are o relație serioasă cu un tip nu foarte potrivit pentru ea. Kevin își găsește un job în Italia, își dă demisia, îi scrie o scrisoare lui Audrey în care îi spune cât de îndrăgostit e de ea, doar ca să afle că jobul a fost anulat și trebuie să se întoarcă la fostul loc de muncă, să suporte consecințele și să locuiască cu sora lui mai mică. Îmi plac personajele acestui serial, în sensul că și ele se dezvoltă odată cu acțiunea, și chiar dacă la început nu mi-au fost simpatice toate, cu cât m-am uitat mai mult, cu atât am început să le înțeleg mai bine. Tocmai s-a încheiat primul sezon, îi țin pumnii să-l reînnoiască.

Blindspot

Un serial mai serios despre o tipă goală, plină de tatuaje pe tot corpul, care este găsită de FBI în mijlocul străzii. Are amnezie și nu își amintește nimic, însă tatuajele ei au indicii despre atentate sau crime pe cale să aibă loc. Deși am văzut doar pimele 3 episoade, în fiecare se dezvăluie multe lucruri noi și apar întrebări noi. E un serial cu mult mister și multă acțiune, are potențial și e foarte interesant, singurul lucru care mă deranjează îngrozitor e că tipa din rolul principal nu zâmbește nici măcar o dată și e așa… băgăcioasă, nerăbdătoare, sare repede la concluzii… sinceră să fiu nu m-am atașat deloc de personajul acesta și mi-e puțin greu să mă uit la un serial unde nu țin cu personajul principal. Se pare că primul sezon o să aibă 22 episoade, sunt curioasă cum le vor umple.

 

Mă opresc aici momentan deși mai am câteva pe listă, însă la următorul am văzut doar un episod și aș vrea să ajung un pic la zi înainte să-mi dau cu părerea. O să urmeze oricum o partea a doua cât de curând.

Lansare Suge-o, Ramona!

Lansare Suge-o, Ramona!

Am scris recent părerile mele despre cartea Suge-o, Ramona! aici, în mare e o carte care mi-a plăcut și ne-am rezervat biletele pentru lansare cam din prima zi când s-a anunțat că se pun în vânzare. Am fost curioasă să aflu mai multe lucruri despre acest volum și despre volumul doi. Deci sâmbătă seară mi-am luat soțul de braț și cartea în geantă (în a lui, că în a mea nu încăpea, e destul de voluminoasă) și ne-am dus la Auditorium Maximum. Nu ne-am grăbit noi foarte tare, așa că pe când am ajuns sala era destul de plină, deci am luat loc pe penultimul rând. Am văzut relativ ok, dar din păcate am prea reușit să fac poze.

Spectacolul a durat destul de mult, Andrei a scris pe pagina lui de Facebook că au fost 3 ore, eu am calculat 4, dar oricum, pe-acolo. A început cu stand-up și m-am bucurat sincer că a fost doar el și că a fost destul de lung. Eu am mai fost la două show-uri de-ale lui în ultimii doi ani (asta practic a treia toamnă consecutiv), așa că pentru mine stand-up-ul a fost fifty-fifty, adică jumate glume noi, jumate glume pe care le știam deja. Dar e ok, am râs și la alea. Înainte să înceapă i-am zis lui Marian "pe cât pariu că o să cânte?" (am observat că face asta la toate spectacolele) și într-adevăr în ultima parte ne-a arătat cum orice piesă se poate transforma ușor în manea. Preferata mea a fost o piesa de la Paraziții, la care e foarte posibil să fi râs cu lacrimi.

Apoi a trecut la sesiune de întrebări și răspunsuri despre carte, unde am aflat o mulțime de lucruri interesante. Cum ar fi că niciunul dintre numele folosite în carte nu e real și că proporția dintre realitate și fantezie e cam de 70%-30%. După spusele lui Andrei sunt 3 întâmplări false în totalitate (ne-a spus doar una dintre ele) și mai sunt altele care s-au întâmplat în realitate, dar cu alte persoane. Pentru că această carte a fost scrisă pe parcursul unui an, sunt anumite lucruri care par că nu se leagă, sau cel puțin așa au părut pentru mine, însă am primit un răspuns. De exemplu, undeva mai pe la începutul cărții, Andrei spune ceva de genul "nu am mai ținut legătura cu Anemona demult", ca apoi ea să apară în capitolele târzii, însă aparent ei chiar au reluat legătura în timp ce scria încă. Oricum, mie mi s-au clarificat multe lucruri și întâmplări. Ah, una dintre cele mai faine chestii a fost că în timpul spectacolului cineva a întrebat dacă mai știe ceva de Carmina (pentru cei care nu ați citit-o, e o fostă iubită de-a lui, personaj în carte) și nu doar că ne-a spus că încă mai țin legătura, dar chiar a sunat-o (și a pus-o pe speaker la microfon) și noi am putut să o salutam 😀 Și evident, să îi auzim vocea.

Despre volumul 2 Andrei ne-a spus că cel mai probabil va trebui să mai așteptam încă un până la apariție, deci trebuie să fim răbdători. Ne-a citit totuși un pic din volumul doi. A început cu un capitol pe care l-a publicat și online și deja îl știam, așa că la început am fost puțin dezamăgită, însă apoi a trecut și la unele noi și chiar am aflat unele chestii tari despre ce se întâmplă (sincer, aveam un pic de emoții despre cum o să continue povestea și dacă o să o poată menține la fel de interesantă, dar acum aștept cu nerăbdare să citesc mai departe).

Seara (sau mai bine zis noaptea, că deja era trecut de 12 jumate) s-a încheiat cu semnat de cărți și poze. Cu ocazia asta am observat că Andrei e stângaci. Mi-a semnat și mie că doar nu mi-am adus cartea degeaba și mi s-a părut simpatic că mi-a scris ceva personalizat (și mi-a picurat și-un pic de bere pe carte din greșeală, but it's ok, măcar nu era partea cu scrisul).

 

 

AWSOM Powered