Browsed by
Author: Anda



Belgrad – Grădina Zoologică

Belgrad – Grădina Zoologică

Grădina Zoologică din Belgrad este una dintre cele mai vechi din Europa și pentru că Belgrad se traduce ca "orașul alb", specificul ei sunt animalele albe sau albinoase, printre care specii extrem de rare. Are o istorie foarte interesantă și tristă pe alocuri pentru că a fost bombardată de trei ori în al doilea război mondial. Momentau au aici peste 2000 de animale din peste 200 de specii și e recunoscută pentru faptul că se nasc mulți pui aici (printre care și din speciile rare). Din păcate asta vine la pachet cu supraaglomerarea.

Într-adevăr, cât am fost aici mi s-au părut unele animale a fi ținute în spații mult prea mici, ceea ce m-a întristat, am văzut și multe spații în construcție sau în renovare și sper că se construiesc spații mai mari și condiții mai bune pentru ele (mi-ar fi plăcut sincer să văd mai multă natură și mai puține betoane). Biletul de intrare e foarte ieftin, cam 400 de dinari, ceea ce înseamnă aproximativ 15 lei, iar grădina este destul de mare și noi am petrecut aici cam 2-3 ore. Citind online despre ea am găsit informații despre anumite animale pe care eu nu le-am văzut, cum ar fi de exemplu ursul polar, dar am găsit multe la care nu mă așteptam.

La început am dat peste o secțiune foarte mare de păsări.

img_6035-medium img_6038-medium img_6040-medium img_6041-medium img_6062-medium

Următorii au fost cangurii. Am fost surprinsă să văd atât de mulți și mai ales să îi vad atât de aproape, șansă pe care nu am avut-o în alte grădini zoologice de până acum. Plus vreo doi canguri albinoși la care m-am holbat câteva minute bune.

img_6045-mediumimg_6046-medium img_6047-medium img_6048-medium img_6049-medium

Un alt preferat de-al meu a fost elefantul, pe lângă care am trecut de multe ori și m-am tot chinuit să prind niște fotografii reușite.

img_6057-medium img_6163-medium

Felinele sunt întotdeauna un punct de atracție, dar de data aceasta mai ales datorită faptului că acestea fac parte din speciile foarte rare, cum ar fi tigrul alb sau leii albinoși. Am văzut multe alte feline, cum ar fi jaguarul sau pantera neagră, dar erau atât de agitate și rapide încât nu am reușit să le prind foarte bine în poze.

img_6173-medium img_6058-medium img_6162-medium

Am avut ocazia să văd și cel mai bătrân aligator în captivitate din lume, Muja, care a supraviețuit celui de-al doilea război mondial (și celor trei bombardamente aferente).

img_6077-medium img_6078-medium

Și închei cu alte câteva poze cu alte animale mai fotogenice.

img_6063-medium img_6082-medium img_6083-medium img_6102-medium img_6103-medium img_6128-medium img_6129-medium img_6159-medium

Înapoi în Belgrad

Înapoi în Belgrad

Am început să selectez fotografiile din Belgrad și mi-am dat seama că am atât de multe, încât cu siguranță o să am nevoie de cel puțin 4-5 articole ca să vă povestesc despre acest în oraș în care ne-am întors pentru doar două zile. Am mai făcut o oprire aici și în vacanța de vară a anului trecut, dar am reușit să ne petrecem doar seara în oraș și de atunci am rămas cu dorința de a vedea mai mult. Astfel că ne-am planificat două nopți de data aceasta, doar că până la urmă nici astea n-au fost chiar de-ajuns.

Cu cazarea a fost mai complicat. Am știut exact zona în care vrem să stăm (centru, zona parcului Kalemegdan), dar voiam să fie ieftină (și ok) și să aibă și parcare, obiectiv deja foarte greu de atins. Am rezervat până la urmă ceva pe booking, dar după o lună am căutat cazarea pe Google Maps și părea a fi pe o străduță tare dubioasă, într-o clădire care părea distrusă în război și rămasă așa. Am anulat rapid rezervarea, cât mai aveam free cancellation, însă nu prea aveam alte opțiuni pe booking, așa că am zis că e cazul să-mi ies din zona de confort și să trec la altă platformă. M-am băgat deci pe airbnb și după primele căutări am găsit apartamentul perfect.

Kalemegdan apartment city center e poziționat chiar unde trebuie, la câteva minute de parc și extrem de aproape de Kneza Mihaila (strada principală unde e toată distracția). Bonus: chiar lângă apartament e un mic supermarket non-stop, peste drum un bancomat și foarte aproape o cafenea extrem de bună. Mi-a plăcut comunicarea prin airbnb, gazda noastră, Bojan, a fost foarte de treabă și mi-a răspuns rapid la toate întrebările. Am plătit apartamentul de când am făcut rezervarea, dar a fost totul în regulă (și a fost foarte ieftin, chiar și cu cei 8 euro taxă ptr airbnb). Apartamentul nu avea parcare propriu-zisă, dar Bojan ne-a așteptat în față (poți parca 15 minute gratuit în parcările publice) și ne-a ajutat să parcăm câteva străzi distanță, în parcarea proprie. Foarte, foarte de treabă omul ăsta, ne-a și cumpărat o sticlă de apă și una de cola să avem.

Nu am destule cuvinte să vă zic cât e de fain apartamentul. Arată exact ca în pozele alea de pe site, e foarte mare, livingul e absolut superb, wi-fi-ul merge perfect, toate jaluzelele și luminile se controlează de la niște butoane (un pic s.f.), baia foarte curată, o mică bucătărie, tv, tot ce am avut nevoie. Ne-a lăsat chiar și două hărți ale orașului, care mi-au fost foarte de folos. Vi-l recomand cu toată căldura, dacă mă mai întorc în Belgrad eu tot aici o să revin.

Dormitor Belgrad img_6028medium img_6029medium img_6030medium img_6031medium

Belgradul am putut să-l vedem de data aceasta și la lumina zilei. Mi s-a părut mult mai viu decât mi-l aminteam de data trecută. Am făcut o scurtă vizită la Grădina Zoologică (despre care voi povesti în alt articol) și apoi am privit apusul de pe cetatea Kalemegdan, de unde poți vedea întreg orașul. A fost frumos și cald.

img_6180medium img_6184medium img_6185medium img_6190medium img_6191medium img_6192medium img_6204medium img_6205medium img_6210medium img_6213medium img_6214medium img_6215medium img_6216medium img_6219medium

Am fost nevoiți să petrecem mai mult timp în parc decât ne propuseserăm, pentru că trecea vice-președintele Americii pe acolo și jandarmii au blocat toate ieșirile (dar au fost foarte simpatici, ne-au recomandat pur și simplu să ne mai plimbăm un sfert de oră). Apoi ne-am îndreptat spre Kneza Mihaila, unde am găsit multă lume, mulți artiști de stradă, magazine și terase și atmosfera aia faină de seară de vară în concediu.

20160816_194537medium 20160816_194547medium img_6220medium img_6221medium

Pentru cină ne-am oprit la Mala Gostionica, un restaurant tradițional cu terasă afară, unde am petrecut o foarte plăcută seară de vară. Servirea a fost foarte drăguță. La aperitiv am luat împreună ceva chipsuri de zucchini cu sos alb, au fost foarte bune și le-am terminat imediat, iar la felul principal eu am încercat ceva rulou din carne de porc umplut cu kajmak (un fel brânză nematurată specifică Serbiei) si cartofi prăjiți, iar Marian tot ceva carne de porc cred, am pozele, dar memoria nu mă mai ajută din păcate. Știu doar că a terminat cu niște rachiu. Eu am băut doar cidru. Pentru desert nu am mai avut loc.

20160816_201201medium 20160816_202221medium 20160816_203430medium 20160816_203439medium 20160816_203849medium

Această primă seară în Belgrad a fost foarte plăcută și mi-o amintesc cu mult drag. Din păcate în ziua următoare vremea nu a mai ținut cu noi.

Zlatibor – Sirogojno și Cascada Gostilje

Zlatibor – Sirogojno și Cascada Gostilje

Am citit multe lucruri interesante despre Sirogojno, care e un fel de muzeu al satului și mi s-a părut că e un mod foarte interesant de a cunoaște viața la țară în Serbia acum peste un secol. Este un obiectiv turistic destul de popular și a fost puțin mai greu cu parcarea, dar ne-am descurcat până la urmă. Intrarea e undeva la 150 dinari (aproximativ 5,5 lei) și am primit și o hartă cu explicații, astfel încât a fost ușor să ne descurcăm.

Prin toată locația există indicatoare, deci nu e ușor să te pierzi.

Tot muzeul arată ca un sat străvechi, cu toate că în realitate aceste case au fost aduse ulterior. Însă există și posibilitatea de cazare în mici căsuțe asemănătare cu cele de vizitat și chiar o căsuță-restaurant. Cred că e o experiență faină mai ales pentru cei care nu au avut bunici la sat. Mie mi-a amintit însă foarte mult de copilărie și mi se pare incredibil cât de mult ne asemănăm cu sârbii.

Sunt extrem de multe case și la intrarea fiecăreia este prezentată povestea familiei ce a locuit acolo, ceea ce a făcut totul să fie mult mai veridic. Am putut să intrăm și înăuntru și acolo am văzut într-adevăr dovezi ale trecutului. Pentru că au trecut deja vreo două luni de când ne-am întors nu mai țin minte toate poveștile pe care le-am aflat aici, fotografiile mi-au adus aminte de câteva, dar prefer să nu le stric cu incertitudini, așa că voi lăsa doar imaginile să vorbească.

După ce am terminat cu muzeul satului, ultimul obiectiv de pe lista noastră a fost cascada Gostilje. Și aici parcă a trebuit să plătim ceva ca să putem trece cu mașina, însă chiar dacă nu există parcare amenajată, practic e un câmp liber în care găsești locuri libere câte vrei.

Înainte de a ajunge la cascada propriu-zisă este un loc de joacă frumos amenajat, deci mi se pare un loc ok să mergi și cu copiii. Chiar lângă cascadă era ceea ce presupun că se voia a fi un restaurant cu terasă, dar era închis. De fapt nu prea mai era nimeni pe acolo, așa că ne-am putut bucura de cascadă în liniște.

Gostilje este cea mai mare cascadă din Serbia, cam 12m, ceea ce nu e chiar așa de mare. Dar e frumoasă și o poți privi din mai multe perspective.

Nu am stat mult aici, cam jumătate de oră ca să ne odihnim (și să ascultăm cascada pentru că e foarte relaxant), dar mi se pare un loc bun să-ți petreci ziua cu familia, eventual la un picnic.

Și cu asta închei povestirile din Zlatibor, dar vacanța noastră încă nu a ajuns la sfârșit.

Zlatibor – Peștera Stopica

Zlatibor – Peștera Stopica

Data trecută v-am spus despre stațiune și cum ne-am petrecut seara acolo, iar de data aceasta voi începe să vă povestesc ce am făcut în restul zilei. În jurul Zlatiborului există câteva obective turistice foarte interesante pe care le-am vizitat, mai exact o peșteră (Stopica), un muzeu al satului (Sirogojno) și o cascadă (Gostilje). Astăzi vă povestesc despre primul obiectiv.

Peștera Stopica

Peșterile sunt relativ un subiect nou pentru mine, nu am vizitat foarte multe. În afară de cele pe care le-am văzut când eram mică și le-am uitat complet, mai știu doar de Scărișoara și de Baraceve Splije din Croația. Până la Stopica am mers cu mașina și am găsit o parcare amenajată, parcă am plătit pentru ea, dar foarte puțin. Traseul până acolo e frumos trasat și îngrijit și intrarea în peșteră e un adevărat festin vizual.

Intrarea în peșteră e individuală și costă undeva la echivalentul a 9 lei. Era un domn la intrare, presupun că era ceva ghid, care ne-a spus în engleză că putem intra, să ne plimbăm, să vedem tot și la ieșire vom povesti despre ce am văzut. Așa că am pornit. Începutul peșterii mi s-a părut foarte asemănător cu Scărișoara, lipseau doar ghețarii.

Apoi am ajuns la ceea ce eu am considerat punctul culminant, micile "bazine" formate din sedimente de piatră de var, pe etaje, care mi-au amintit de Pamukkale. Peștera e amenajată cu lumini multicolore și deci nu am putut vedea culoarea lor reală, pe ceva afiș de la intrare am citit că ar fi roz, dar după ce m-am uitat pe internet la niște poze mai clare mă îndoiesc un pic. Dar oricum, rămân foarte spectaculoase.

Prin toată peștera trece un râu și dacă ajungi în capăt dai de o mică cascadă.

Nu e o peșteră foarte mare (dar e cea mai mare în care am fost eu), însă e frumos amenajată, multe lumini, multe stalactite, mi s-a părut foarte impresionantă și eu zic că merită vizitată.

La ieșirea din peșteră am avut însă parte de o mică dezamăgire. "Ghidul" care ne-a promis povești era ocupat cu alți turiști sârbi. Asta e, ne-am așezat cuminți pe o băncuță așteptând să termine și să vină și la noi. Am stat vreo zece minute, după care… a plecat. Fără să ne zică ceva, să ne spună să-l așteptăm, sau pur și simplu să ne recunoască existența. Am plecat deci și toate informațiile despre peșteră le-am citit de pe un afiș de la intrare. Ne-am cumpărat totuși un magnet de frigider să avem amintire.

 

Stațiunea Zlatibor

Stațiunea Zlatibor

De la mare ne reîntoarcem la munte, de data asta în Serbia în stațiunea Zlatibor. Aceasta a fost ultima destinație pe care am ales-o din întreg traseul vacanței. Inițial planul era să facem tot drumul Sutomore-Belgrad într-o zi, dar gândul la un drum atât de lung mă stresa foarte tare. Așa că citind impresii despre drumurile în Muntenegru, am descoperit că mulți români recomandau Zlatibor ca oprire. Am căutat pe hartă, poziția era perfectă, așa că l-am adăugat pe listă. S-a dovedit a fi o alegere fericită.

Zlatibor e atât numele muntelui, cât și numele stațiunii. Este o zonă superbă, ne-am entuziasmat când am ajuns aici și am făcut multe excursii într-o singură zi, dar despre ele în articolul viitor.

Ne-am cazat la Apartment 9 Gorska Vila rezervat pe booking. Este o cameră la parter într-o vilă mai mare. Comunicarea cu proprietarii a mers bine prin mesaje, ei ne-au lăsat cheia, noi le-am lăsat banii la niște vecini, practic nu ne-am întâlnit deloc. Camera a fost mică, dar super drăguță, decorată într-un stil mai hippie așa, dar care mi s-a părut potrivit cu locația. Destul de aproape de centrul stațiunii, dar fără să auzi gălăgia, wi-fi funcțional, patul super comod (am dormit foarte bine noaptea aia) și o mică bucătărie. Ne-a plăcut cazarea asta, mi s-a părut perfectă pentru o noapte.

Imediat după ce ne-am cazat, ne-am îndreptat spre centrul stațiunii. Am descoperit un loc extrem de viu, foarte multe terase, foarte multă lume, foarte multă energie. Ne-am hotărât greu unde să mâncăm, din păcate TripAdvisor nu ne-a ajutat aproape deloc, toate review-urile pentru toate localurile mi s-au părut la fel. Așa că am ales aleatoriu restaurantul Rujno, părea așa mai de modă veche, dar avea o terasă închisă la etaj și ca în toată Serbia, prețurile au fost decente. Am mers la sigur cu un cordon bleu.

Până am așteptat mâncarea am făcut și niște poze cu stațiunea.

Restul zilei l-am petrecut prin împrejurimi, dar ne-am întors pentru o plimbare în stațiune seara. La fel de viu mi s-a părut și după ce s-a întunecat. Centrul stațiunii îl reprezintă un lac, în jurul căruia se întâmplă tot. Ne-am plimbat și noi în jurul lui, a fost frumos, un sentiment de vacanță.

Ne-am oprit la o terasă de la capătul lacului, am mâncat ceva burger cu caș de-al lor deasupra și un cheesecake, am băut vin, nu am făcut poze pentru că era deja întuneric, dar a fost o seară drăguță.

Mi s-a părut destul de agitat centrul în timpul serii, de aceea m-am bucurat că vila în care stăteam a fost mai retrasă și nu s-a propagat sunetul până la noi. Însă am rămas cu o amintire plăcută din Zlatibor și dacă faceți un road trip până în Muntenegru vi-l recomand și eu ca oprire. Cred că e fain să vii și iarna aici, am înțeles că au și pârtii de schi.

Raiul din Tivat

Raiul din Tivat

Când am început să-mi organizez vacanța cu două-trei luni înainte, am citit lucruri frumoase despre Tivat și mi-am rezervat acolo o cazare. Apoi cu zece zile înainte mi-am anulat-o, pentru că am auzit că nu ar fi plaje. După vizita din Kotor, ne-am gândit să ne oprim totuși și în Tivat puțin, pentru că e aproape, să vedem ce am pierdut.

Ei bine, am ajuns aici și am crezut că am nimerit în rai. Comparativ cu iadul din Sutomore cel puțin. Aici era liniște, curat, civilizat.

Am fost curioasă totuși să văd și care e faza cu plaja, așa că ne-am îndreptat spre acolo. Știam că Tivat e un mare port și e mai înconjurat de munți, ca și Kotor (fac parte din același golf), din cauza asta avea oarecum sens în capul meu să nu existe plaje. Era totuși ceva amenajat și pentru cei care doreau să facă baie. Nu chiar o plajă cu nisip ca în Sutomore, dar erau multe șezlonguri, în unele zone intrare cu pietricele, în altele erau amenajate scări.

Recunosc că ne-a fost un pic ciudă că nu am rămas la planul inițial de a ne caza aici. Ne-am consolat cu gândul că sigur era mai rece și adâncă apa decât în Sutomore (și parcă și strugurii-s mai acrii când nu ajungi la ei 😀 ).

Până una-alta ne-am gândit să și mâncăm aici. Pentru că am crezut atâta timp că vom fi cazați în stațiune, mă informasem destul de bine asupra restaurantelor din zonă. Așa că am ales să ne oprim la Konoba Bacchus, un local care pare a fi mai mult pentru localnici decât pentru turiști. E un loc simpatic, cu o terasă drăguță, cu o vie de kiwi deasupra, ceea ce a fost complet surprinzător pentru mine, nu știam că așa crește kiwi.

În meniu aveau pește și fructe de mare proaspete și la prețuri super bune, așa că ne-am făcut toate poftele. Am început cu un pateu de pește, apoi am împărțit o farfurie de midii (650g au fost doar 6 euro!)

La felul principal Marian și-a luat o poție de sepie la grill cu ceva legume de care nu am mai auzit până acum, dar erau bune la gust:

Și eu m-am băgat la o porție de gnocchi cu creveți, care a fost absolut delicioasă:

Parcă Marian a luat și ceva desert, niște clătite dacă nu mă înșel. Mâncarea a fost foarte foarte bună și foarte ieftină și clar dacă am fi stat mai aproape am fi venit aici în fiecare seară. Servirea a fost destul de înceată ce-i drept (deși ospătarul era simpatic), am așteptat ceva după mâncare, dar sincer nu regret deloc, a meritat.

Ne-a plăcut foarte mult în Tivat și dacă ne mai întoarcem vreodată în Muntenegru cred că aici vom vrea să stăm.

AWSOM Powered