Cam de pe la varsta la care am inceput sa visez la nunta am inceput sa visez si la luna de miere. Cu atat mai mult cu cat se lega de un alt vis de-al meu din copilarie, acela de a vedea toata lumea. Imi doream ca in luna de miere sa mergem intr-un loc special, un loc nou pentru amandoi, un loc care sa ramana "al nostru". Dar cum eu sunt si foarte nehotarata si ma mai si plictisesc repede (chiar si de propriile-mi vise), in imaginatia mea locul asta era tot timpul altul: ba Mexic, ba Thailanda, ba St. Lucia, ba Bora Bora s.a.m.d.

Pregatirile le-am inceput foarte tarziu, motivul principal fiind viata mea profesionala destul de incurcata, datorita careia n-am putut stii cu siguranta cand vom avea timp. Am aflat cam cu o luna inainte de nunta ca vom putea merge prin mai-iunie. Eu stiam ca vreau soare, apa, plaja, relaxare, pana la urma asta era elementul comun la toate destinatiile mele la care am visat pana atunci. Mi-a trecut prin gand ideea nastrusnica sa-l intreb si pe Marian ce preferinta are si mi-a raspuns "Irlanda" Deci era evident ca eu trebuia sa ma ocup in mare parte de "eveniment", Marian urmand doar sa-si dea acceptul. Singurele conditii pe care le-am primit erau sa nu fie in Grecia, Turcia sau Italia.

Prima mea intentie a fost sa organizez totul singura, fara intermediari, asa ca am cautat curse directe din Cluj. Asa am dat peste Palma de Mallorca. Avantajul evident era zborul, cursa directa de 3 ore si pret rezonabil. Insula in mediterana (ideala pentru mai-iunie), tine de Spania (incadrare in cerinte), deci totul parea ok.

Pana m-am interesat mai mult si am descoperit ca locatia nu-i cea mai linistita de pe planeta. E un loc de ala cu petreceri nebune, cluburi, tineri… adica nu tocmai ce mi-as dori pentru saptamana noastra de relaxare.

Mi-am dat seama ca daca urma sa schimbam locatia, in mod sigur va trebui sa schimbam cel putin doua avioane si mi-a fost putin frica sa ma complic, asa ca am hotarat in final sa mergem cu o agentie de turism. M-am uitat la sute de oferte, imi treceau prin cap zeci de locatii unde am putea merge. Pana la urma am vizitat doua agentii de turism, le-am povestit cam ce vrem si am asteptat oferte.

Ambele agentii ne-au trimis niste oferte, acceptabile ca pret, in Republica Dominicana. Locatie exotica, vreme buna, de fapt un mini-paradis din cate am inteles.

Am luat deci toate hotelurile din oferta si le-am cautat pe doua site-uri de review-uri in care am incredere (booking si tripadvisor) si m-am cam speriat. Desi aratau ireal de frumoase in imaginile "profesionale", in cele reale, facute de turisti, conditiile pareau inumane. Iar in review-uri am gasit dese pomeniri de gandaci, furnici, pureci de pat, toxinfectii alimentare etc. Oricat de frumoasa e Punta Cana, nu cred ca m-as putea bucura de ea daca nu as avea macar minimele conditii de siguranta, odihna si hrana. Si asa am renuntat si la destinatia asta.

O alta oferta draguta am primit-o pentru Thailanda… o combinatie de 3 zile in Bangkok si 7 zile in Phuket. M-am entuziasmat la inceput pentru ca Thailanda era una dintre tarile despre care povesteam la inceputul relatiei noastre ca am vrea sa o vizitam.

Problema cu Thailanda e ca ideal ar fi sa o vizitam undeva intre noiembrie si februarie. Din cauza vremii. Deci cu durere in suflet a trebuit sa o taiem de pe lista.

Apoi ar mai fi fost Kenya. Cred ca am avut amandoi o scanteie in ochi cand am vazut prima data oferta. Intr-adevar, ar fi fost putin iesit din comun. Toata lumea se gandeste probabil la safari, insa Kenya e o tara cu iesire la Oceanul Indian.

Dar si aici din pacate au aparut mai multe probleme: nu era tocmai sezonul, de fapt in perioada noastra era chiar sezon de ploi, zborul era din Frankfurt, mai erau de facut vaccinuri ca doar plecam in Africa etc.

Cu ocazia asta mi-am dat si eu seama ca in mai-iunie nu te poti aventura in locatii prea exotice daca vrei sa prinzi vreme ok. Si pe la punctul asta le-am scris cate un mail celor de la agentii ca ne-am hotarat totusi la Europa. Si dupa alte discutii, cercetari, batai de cap, am ramas in final la doua destinatii.

Prima, Tenerife. O insula destul de exotica, destinatie turistica destul de cunoscuta, dar la o distanta rezonabila de Romania.

Nu am ales-o din doua motive: comparativ cu destinatia aleasa de noi, are mai putine de oferit… probabil are o plaja mai buna, insa in rest nu e la fel de speciala. Iar al doilea motiv au fost iar cazarile, desi decente de data asta, nu prea ok la raportul calitate-pret.

Si in final, am gasit si noi destinatia ideala: Madeira. Cam la 400 km nord de Tenerife, o superba insula in Oceanul Atlantic, ce apartine de Portugalia.

Si pentru ca oricum trebuie sa schimbam un avion in Lisabona, ne-am gandit ca la intoarcere sa ramanem 3 zile si acolo, intr-un scurt "city break".

Sunt foarte entuziasmata de alegerile noastre. Chiar daca nu avem nevoie de pasaport pana in Portugalia, tot e o locatie destul de indepartata ca o sa putem numi macar putin "exotica".  Abia astept sa o descoperim. Vom pleca la mijlocul lui iunie si in mod sigur voi scrie pe blog despre cum a fost.

Voi unde ati vrea sa mergeti / unde ati fost in luna de miere?

Am gasit azi pe desktop un fisier word cu numele "bere". Curiozitatea m-a impins sa-l deschid, iar continutul a fost atat de amuzant incat am zis ca trebuie neaparat sa-l impartasesc si altora.

Contextul: Marian a fost intrebat de catre un coleg (telefonic) care este diferenta intre o bere neagra si o bere guiness (stout)? Raspunsul lui Marian a fost "stai ca-ti trimit un mail". Iar mailul a fost urmatorul:

Draga X, ca sa intelegem mai bine o bere si cum se poate clasifica sau imparti, consider ca ar fi mai bine sa-ti explic cateva lucruri:

O bere (ca si in cazul vinului) se poate clasifica dupa mai multi parametri:

Exemple:

1. Stim ca dupa tipul de fermentare alcoolica (si implicit drojdiile folosite si felul de apa, daca are multe/putine minerale, nivel de ioni, duritate) berea se imparte in 2 mari clase (berea ale si berea lager, fermentatie la temperaturi inalte si fermentatie la temperaturi joase) si din cele 2 clase mari obtinem aproximativ inca 96 de cateorii de bere, bineinteles aplicand legislatia din tara producatoare.

Concluzie: Putem vorbi despre oricare dintre cele 96 de categorii de bere folosind 2 termeni generali: Ale si Lager. (Exemplu: clasificarea ne da voie sa includem berea pils si sa vorbim despre berea pils cu termenul general de LAGER, dar nu si vice-versa).

2. Berea se poate clasifica si dupa indicele IBU (dupa continutul de hamei folosit la 100 de litri, si felul de drojdie) (International Bitterness Unit = indicele de amaraciune, care imparte berea nu in functie de fermentare ci in functie de nivelul de amaraciune), din care se deduc  3 clase mari (iarasi in functie de legislatia tarilor producatoare).  Bere amara  (bitter beer, bitter ale), berea dulce (cu un continut mic de hamei si un tip de malt care prin procedeul de obtinere contine foarte mult amidon si zaharuri) si berea acra (cu un continut relativ mic de hamei, si de obicei cu o drojdie salbatica intalnita doar in cateva locuri pe planeta asta, ea ajutand foarte mult la gustul produsului final).

Concluzie: din indicele IBU rezulta 3 mari clase de bere, din care la randul lor rezulta mai multe categorii de bere in functie de nivelul acestui indice (exemplu: avem beri bitter si de fermentatie la temperaturi inalte, si de fermentatie la temperaturi joase; in functie de legislatia in vigoare  exista nivele ale indicelui de amaraciune din care rezulta clasificarea… DECI PUTEM VORBI DESPRE ORICE BERE (FIE EA NEAGRA, NEFILTRATA, LA TEMPERATURI JOASE SAU INALTE, DAR DACA EA ARE UN NIVEL IBU RIDICAT, legislatia ne da voie sa folosim termenul general de BERE BITTER.

3. Berea se mai poate clasifica dupa nivelul de alcool continut. Din aceasta clasificare rezulta 4 mari clase (iarasi legislativ, in functie de fiecare tara). Beri fara alcool (e un termen prost inteles, nu inseamna ca nu are alcool deloc, ci inseamna ca ai extras din el si ai lasat cat impune legea).  Beri light (in SUA sub 3,5 %, Italia sub  1,2%), beri alcoolice, si beri alcoolice tari. Din aceste 4 mari clase rezulta iarasi cateva zeci de categorii.

Concluzie: Cand vorbim despre o bere, fie ea neagra, nefiltrata, ale, aramie, pils, lambic, daca ea are foarte putin alcool (ma refer la nivelul acceptat de lege) putem vorbi la modul general despre ea ca fiind o BERE FARA ALCOOL. La fel si despre cele alcoolice tari, ele pot fi iar negre, nefiltare, pils, lager, keller. E logic, asa-i?

4. Berea se mai poate clasifica dupa culoare. Din aceasta clasificare (in functie de tipul de malt folosit si de nivelul indicelui de culoare specific fiecarei tari) ea se imparte iarasi in mai multe clase, dintre care 5 clase mari: berea blonda (obtinuta din malt blond), berea bruna (malt brun), berea aramie (malt de viena), berea cristalina (malt cristalin), berea neagra (malt negru).

Cum obtinem culoarea maltului?

Fiecare malt se obtine prin uscare si expunere la diferite temperature (prajire nu e tocmai termenul  corect folosit, pentru ca sunt malturi care se obtin prin uscarea cerealelor la 32 de grade timp de 24 de ore – malt blond).

Uscand maltul la limita arderii se obtine maltul negru. Din acest tip de malt si in functie de legislatia fiecarei tari se obtin toate berile negre (fie ele nefiltrate, lager, de fermentare la temperaturi inalte).

Concluzie: Putem vorbi despre orice bere (fie ea orice exemplu vrei), daca se obtine din malt negru si are nivelul indicelui de culoare corespunzator legislatiei in vigoare, folosind termenul general de BERE NEAGRA.

5. Berea se mai poate clasifica dupa: nivelul de transparenta, regiuni de origine controlata etc.

Sper ca ai dedus singur raspunsul intrebarii, dar ca sa fiu si mai explicit cu vedere la intrebarea ta CARE ESTE DIFERENTA DINTRE O BERE NEAGRA SI O BERE GUINESS (STOUT)? voi face o mica paralela:

Este ca si cum am vorbi despre diferenta dintre brandy si cognac. Orice cognac poate fi brandy, dar nu orice brandy poate fi cognac. Stim ca: orice brandy se obtine din fructe si se invecheste dar ca sa se numeasca cognac  trebuie sa corespunda unor parametri speciali: regiuni de productie, tipul de fruct folosit, specii din acei struguri etc.

Putem vorbi ca este o diferenta mare intre brandy si cognac, dar putem afirma pe deoparte ca cognacul este “inclus” in brandy (el fiind un brandy mai “special”).

In concluzie, raspunsul corect la intrebarea CARE ESTE DIFERENTA DINTRE O BERE NEAGRA SI O BERE GUINESS (STOUT)? este:

Berea Guiness (stout) este o bere neagra care corespunde si se produce dupa anumiti parametri (cereale folosite, tipul de fermentare, drojdii, etc). Deci, orice bere sout (Guiness) este o bere neagra, dar nu orice bere neagra este un Guiness (stout). Ce comercial am fost J.

Descrierea berii stout in general:

Berile stout au o aroma plina si placuta si un profil fin care este bogat, fara a fi grauntos. Un caracter de malt prajit care este asemanator caramelului si ciocolatei ar trebui sa fie evident – fin si nu amarui. Aromele de orz prajit asemanator cafelei si maltului prajit (ciocolata si asemanator nucilor) sunt proeminente. Amareala este moderata, nu tare. Gustul si aroma de hamei sunt optionale dar nu ar trebui sa copleseasca balansul general daca sunt prezente.

Parametri generali:

Grade Plato:1.038-1.056 (9.5-14 ºPlato)

ABV:3.0-9%

IBU: 20-40

SRM: 20+ (indicele de culoare)

Imi comand rar vin atunci cand ies in oras, insa am observat ca de fiecare data acesta mi se aduce direct in pahar (cateodata in paharul corect, cateodata nu). M-am gandit deci ca ar fi cazul sa deschidem si subiectul asta, anume cum ar trebui sa fie servit un vin.

Bineinteles, nu ne comandam intotdeauna vin la restaurante de fite, unde pasii servirii poate ar trebui respectati mai cu sfintenie. Dar sunt anumite elemente de bun simt care ar trebui intotdeauna respectate. In mod normal, sticla trebuie prezentata inainte de a fi deschisa. Motive pentru asta ar fi destule. Sa luam in considerare de exemplu faptul ca un vin bun nu e intotdeauna ieftin si nu e tocmai ok dupa ce s-a deschis o sticla valoroasa special pentru tine sa zici "nu asta am comandat". Pe de alta parte, si tu, ca si client, esti interesat sa vezi ca primesti ce platesti.

Vinul trebuie deschis in fata clientului si i se ofera acestuia sa guste o mica cantitate. Motivul nu este sa te decizi daca iti place sau nu, ci ca sa observi daca are anumite defecte sau daca temperatura este corecta. Pana la urma e acelasi lucru ca si cand comanzi orice alta bautura, localul nu-si poate asuma responsabilitatea gusturilor tale, ar trebui sa stii ce comanzi.

Prima persoana care se serveste este cea care a comandat, iar apoi femeile, in ordinea inversa a varstei. Cel care serveste trebuie sa o faca pe partea dreapta. Sticla trebuie tinuta astfel incat sa se vada eticheta si sub ea trebuie sa fie un servetel pe care sa curga orice eventuali stropi.

Vinul trebuie turnat usor, spre centrul paharului. De obicei trebuie umplut un pic mai putin de jumatate, chiar sub partea cea mai larga a paharului (asta pentru ca cel care bea sa il poata invarti in pahar fara riscul de a stropi).

Daca vinul este alb, sticla trebuie pusa pe masa intr-o frapiera. Daca este rosu, pe o tavita.

Daca comanzi a doua sticla din acelasi sortiment de vin, trebuie sa ti se dea sa gusti si din aceasta, nu sa se toarna pur si simplu peste vinul ramas. Daca comanzi o a doua sticla din alt sortiment, ar trebui sa primesti un pahar nou.

Fiecare local ar trebui sa aiba o politica proprie asupra servirii vinului, respectand bineinteles pasii servirii corecte. Eu am omis cativa pasi, cum ar fi desfacutul sticlei, prezentarea dopului sau decantarea atunci cand e cazul. In principiu nu e ok sa cada pluta de pe dop in vin si nici nu e ok sa exista sedimente sau mai stiu eu ce in pahar. Nu am vrut sa intru in detaliu cu astfel de elemente pentru ca nefiind meseria mea, n-as vrea sa risc sa dau detalii gresite. Dar e important sa stim macar cateva lucruri, pentru a recunoaste daca suntem serviti corect sau nu.

Va urma partea 3: Alegerea vinului

Cum in fiecare an 1 mai pica de ziua mea, nu e chiar o zi de nastere pe care sa o pot ignora. Probabil ma pot intelege cei care au ziua de nastere de Revelion: pur si simplu nu poti sa zici "anul asta imi ignor ziua si stau acasa". In ultimii ani am fost la padure, la munte, intr-un an parca am fost in club, de astea. Anul asta insa a fost un moment oarecum inoportun pentru astfel de activitati, din cauza celorlalte evenimente apropiate (cununia civila si nunta).

Asa ca proaspatul meu sot s-a gandit sa ma scoata din casa, sa ma plimbe prin baruri si terase, insa cel mai important moment al zilei urma sa fie cina. Da, o clasica cina romantica in doi la un restaurant. Eu, gurmanda din fire si deschisa la noi delicii culinare (si oricum neavand chef sa gatesc fix de ziua mea), am fost extrem de entuziasmata de ideea asta. De fapt atat de entuziasmata incat am declarat-o prima traditie in noua noastra familie: sa ne facem timp in fiecare inceput de luna pentru o cina intr-un loc nou. Si cum noi suntem amandoi destul de critici si chitibusari in domeniul asta, de ce sa nu criticam online, pe blog?

Alegerea localului nu a fost deloc usoara, dar am zis ca de data asta ramanem la Marty, un fel de "safe choice". Ce-mi place mie cel mai mult la Marty e meniul lor de specialitati. Au ei de obicei un meniu de specialitati tematic pentru o perioada scurta. In alti ani am prins meniul brazilian, cubanez, chiar niste paste thailandeze cu curry bestiale, adica niste preparate mai deosebite, pe care nu le mananci in fiecare zi. Si sincera sa fiu, eu asta caut cand mananc in oras. Pentru ca clasicul piept de pui la gratar cu cartofi prajiti mi-l pot face si singura acasa. Ultima oara fusesem in Marty Society de 8 martie (am scos-o pe mama in oras) si am fost putin dezamagita de faptul ca nu aveau un meniu de specialitati. Am sperat ca intre timp au introdus unul.

De data asta am mers la Marty Boulevard si intr-adevar au avut un astfel de meniu, ceva cu specialitati americane. M-am uitat putin peste el, insa nu mi-a prea suras nimic, asa ca am ramas la meniul clasic. Eu m-am decis la un chicken parmesan si un pahar de vin rosu, iar Marian a ales piept de pui cu cartofi hasbrown si sos de ciuperci.

Sa incep cu servirea: am fost destul de placut impresionati de domnisoara (sau doamna, cine stie) care ne-a luat comanda, a fost draguta, ne-a intrebat daca ne deranjeaza aerul conditionat, ne-a facut recomandari etc. Nu am asteptat prea mult nici sa ne ia comanda, nici sa ne aduca mancarea sau nota, in concluzie, am fost multumiti.

Mancarea a fost buna. Din portia lui Marian eu am apucat sa gust putin cartofii si sosul de ciuperci (mi-au placut) pentru ca restul a disparut repede, semn ca i-a placut. Chicken parmesan-ul meu a fost foarte bun, o combinatie de piept de pui cu parmesan deasupra, tagliatelli verdi si un sos de rosii intre. Fierbinte ce-i drept, dar delicios. Mi-au mai placut paharele in care ne-au servit bauturile si temperatura lor, care a fost cea corecta.

Pentru desert i-am recomandat lui Marian sa incerce un vechi preferat de-al meu, Chocolate Lava si Parfait de lime cu ghimbir. Este un fel de sufleu de ciocolata (fierbinte inauntru si putin spre lichid), iar parfait-ul e un fel de inghetata un pic mai solida, foarte rece si fresh. Cele doua se completeaza perfect, un fel de opuse care se atrag. Eu am tinut sa incerc una din noile cheesecake-uri si l-am ales pe cel cu Key Lime. Dupa cum puteti observa, noua chiar ne place lime-ul.

Pot sa spun ca a fost o cina reusita si ca restaurantele Marty raman pe lista noastra de "revizitat".

Din randul lucrurilor care nu m-as fi gandit niciodata ca ar fi fost inventate face parte si asta: masina de curatat si feliat mere. Da, doar mere! Probabil va intrebati cum am intrat tocmai eu in posesia unei astfel de minunatii. Ei bine, a fost un cadou de cununie civila, care de obicei e un obiect de gospodarie. Nu m-as fi asteptat niciodata la asta.

Cand l-am primit l-am intors pe toate partile impreuna cu Marian incercand sa ne dam seama exact la ce foloseste. Pana la urma, am zis ca cel mai simplu e sa ii facem o proba (plus ca ne-am si amuzat teribil). Asadar am cumparat 3 mere (azi cand m-am pregatit de teste mai erau doar 2, unul disparuse "misterios"). Cam asa arata jucaria:

Dupa cum puteti observa e o ciudatenie careia n-am putut nici macar sa-i descifrez la ce-i folosesc toate componentele. Dar m-am descurcat si asa. Are doua "viteze" ca sa le zic asa, adica doua bete metalice, unul cu spirala de 1/4 si unul cu spirala de 1/8. Nu ma intrebati ce inseamna asta, singurul lucru pe care il pot presupune este ca pot face felii mai groase sau mai subtiri. Asadar, am introdus primul mar si am inceput sa invart de manivela.

Asta e cu spirala de 1/8. Dupa cum observati din imagini, partea de curatare a cojii nu e foarte precisa. Din instructiuni mi-am dat seama ca ar avea nevoie de ceva ajustare, dar nu prea m-am prins cum se face asta (instructiunile nu-s de foarte mare ajutor sincer). Probabil ca nici n-am infipt eu marul fix pe centru cum ar fi trebuit, dar mi-a iesit asa ceva:

La al doilea mar am schimbat spirala, am pus-o pe cea de 1/4. Curatatul parca a mers si mai greu, insa per total mi s-a parut mult mai eficienta (probabil capatasem deja si ceva indemanare):

Partea mea preferata insa a fost scosul cotorului:

La ce o sa-mi foloseasca smecheria asta vreodata inca nu mi-am dat seama. Dar e amuzant sa te joci cu ea, si macar mananci mere feliate frumos Nu am gasit nici un indiciu cum ca as putea sa incerc sa folosesc altceva decat mere.

Odata ce te casatoresti, se schimba o multime de lucruri: numele, buletinul, statutul, semnatura, actele in general etc. Ieri am avut cununia civila si practic mi-a fost (si imi este inca) putin groaza de partea birocratica, de faptul ca am buletinul taiat pe un colt si ca trebuie sa ma duc repede sa-mi fac altul ca sa apuc si la pasaport.

Dar pana astazi nu reuseam sa constientizez cu adevarat. Chiar si cu toate micile glumite, cu faptul ca sunt strigata cu "doamna" sau pe noul meu nume de familie, sau intrebarile lui Marian "iti dai seama ca esti femeie maritata?", am totusi un sentiment de parca toate astea-s dintr-un alt film, eu nu ma simt diferita deloc. Nici in viata noastra nu exista o schimbare majora, avand in vedere ca oricum locuim impreuna de un an jumate.

Cum ziceam, pana astazi. Astazi am ajuns si noi acasa dupa un weekend la munte si am facut gestul firesc: ne-am schimbat statutul pe Facebook (eu si numele). Abia atunci mi-am dat seama de realitatea situatiei. Facebook-ul e unealta moderna care te loveste cu realitatea in fata. Parca abia atunci faci anuntul oficial fata de toti oamenii pe langa care ai trecut in viata ta ca ceva s-a schimbat. Cu fiecare "like" sau comment realizez ca cineva a observat.

Ofiterul de stare civila isi pierde usor usor autoritatea comparativ cu adevarata autoritate suprema: Facebook.

In ultimele mele zile de burlacie, cand in sfarsit am rezolvat cu majoritatea aspectelor importante ale nuntii, am inceput sa ma gandesc la detalii. Detalii care nici nu mi-au trecut prin cap pana acum, de exemplu daca vor fi destule servetele pe mese. Si uite asa am ajuns la at detaliu, la parfumuri.

Parfumurile sunt una din pasiunile mele, deoarece eu am un nas super sensibil. Acordez parfumurile la evenimente. Nu-mi plac parfumurile mult prea dulci, cu toate astea am invatat sa astept toate notele, pentru ca majoritatea isi schimba mirosul dupa primele secunde.

In viata de zi cu zi folosesc parfumuri fructate si le folosesc in functie de eveniment. De-a lungul timpului, pentru scoala/job am folosit parfumuri mai fresh (care nu deranjeaza) si mai serioase, deci o combinatie de note citrice-lemnoase. In timpul liber prefer tot arome fructate, dar mai jucause, prefer merele verzi, mandarinele sau portocalele si poate niste note de mijloc florale. Iar pentru seara as merge pe mai degraba pe mure, piersici in combinatie cu note florale si lemnoase.

Cu cat intelegi mai bine parfumurile si iti intelegi preferintele (disecate la maxim), cu atat mai usor iti este sa alegi un parfum. Si cum eu ma plictisesc repede, rar imi iau acelasi parfum de doua ori. Iar ultimele doua parfumuri mi le-am cumparat pe nemirosite. Imi comand parfumurile online (de pe aoro, ca-s seriosi) pentru ca diferenta de pret e destul de mare plus ca am timp sa caut ce vreau. Ma folosesc de site-ul Fragrantica (il puteti cauta pe google), unde gasesc absolut toate informatiile de care am nevoie. Poate pare ciudat sa-ti cumperi un parfum fara sa-l mirosi dinainte, dar va sgur ca imi ador ambele parfumuri cumparate in acest fel.

Si cum ziceam, a venit momentul sa-mi comand un parfum pe care sa-l port la nunta. E incredibil de greu, cu atat mai mult cu cat am o nunta de zi si deci trebuia sa gasesc ceva: nu foarte greu, ceva potrivit zilei, ceva potrivit conceptului nuntii, care oricum e foarte fresh si pe tonuri de verde, dar in acelasi timp potrivit evenimentului, mai elegant, poate chiar mai romantic, rezistent si care sa-mi aminteasca pana la urma de ziua nuntii de fiecare data cand urmeaza sa-l miros.

Si m-am apucat de cautat… o zi si o noapte au durat peregrinarile mele pe fragrantica in cautarea combinatiei ideale. Imi doream ceva cu note fresh, in acelasi timp cu note usor florale si dulci (subliniez usor) si, cum ziceam, in acelasi timp rezistent.

Prima optiune a fost Cerutti 1881, un parfum clasic, asta fiind cam primul motiv pentru care m-am oprit asupra lui. Un parfum clasic e de obicei un parfum asupra caruia se opreste multa lume. Iar la review-uri cam toata lumea a spus "clean, fresh, simple, classic". Dar sincera sa fiu, m-au speriat notele… prea florale pentru mine, si in plus cu cea de vanilie nu ma inteleg mai deloc.

A doua a fost Nina Ricci – Nina, a carui combinatie de citrice, mere verzi, praline si bujori m-a incantat, ce m-a facut sa renunt au fost review-urile, care au recomandat acest parfum a fi mai potrivit pentru sezonul rece.

Al treilea a fost unul dintre Bvlgari – Omnia, probabil singurele pe care apucasem sa le si miros intr-un magazin (si chiar mi-au placut, mai ales varianta Coral).. fructe rosii, flori de apa, putin mosc… tot review-urile m-au facut sa renunt… se pare ca nu e foarte rezistent.

Si pana la urma m-am oprit la Gianfranco Ferre – In the mood for love pure

Notele de varf sunt fructate, dar putin mai feminine: piersici, mere rosii, pere, bergamota si cassis. Cand mi l-am dat pe incheietura mainii, prima impresie a fost de parfum usor, fresh dar foarte feminin.

Notele de mijloc sunt florale: flori de cires, trandafiri, iasomie, narcisa… dupa cateva minute am inceput sa le simt si m-am simtit intr-o gradina cu fructe si flori.

Iar notele de baza sunt lemnoase, ceva mai rezistente decat cele fructate sau florale. Inca imi simt parfumul pe incheietura mainii, desi m-am dat cu el de ceva vreme deja. Plus ca eu sunt taur, si cica aroma cea mai potrivita pentru tauri e moscul (care exista in acest parfum).

Sunt fericita si incantata ca am reusit sa gasesc parfumul ideal pentru nunta. Voua ce parfumuri va plac? V-ati risca sa cumparati unul online fara sa-l mirositi inainte?

Se pare ca ultima mea aventura a fost de scurta durata (din motive independente de mine de data asta), dar nu conteaza, toata lumea are nevoie de un rebound inainte de o relatie serioasa. Si iar m-am trezit cu intrebarea "ce vreau sa ma fac cand voi fi mare?"… din cauza circumstantelor am hotarat sa iau o pauza de la a raspunde, cam de doua luni asa, timp in care ma voi ocupa de lucruri mult mai importante pentru mine.

Dar ca sa nu treaca vremea aiurea fara sa incerc macar sa raspund la intrebare, in ultimele doua zile am experimentat cu conditia de regizor. Actorul principal fiind bineinteles Marian, care isi pregatea un filmulet pentru un concurs. Si cine mai bun sa fie critic decat mine?

Asa ca ne-am lungit intr-o seara amandoi cu burta pe un caiet studentesc  si am creat scenariul. Si apoi repetitii toata noaptea. Rolul meu era sa ma asigur ca Marian are o pronuntie corecta si naturala (in engleza) si ca face gesturile potrivite. Pentru ca noi trebuie sa mergem "all the way", ne-am mutat masa din bucatarie in camera, pe post de bar. Am repetat pana nu mi-am mai putut tine ochii deschisi.

A doua zi a urmat filmarea propriu-zisa, si noi am inceput cu repetitii la locatie (adica in bar). Mi-am descoperit cu ocazia asta partea nemiloasa din mine, cu care cred ca l-am terorizat putin pe saracul Marian, dar o sa-mi multumeasca el dupa ce castiga concursul

In mare mi-a facut placere postura asta, m-a ajutat foarte mult faptul ca am avut o viziune clara asupra a ceea ce vreau si m-a ajutat si la detalii: cand am vazut de exemplu ca nu se facea un zoom in directia in care vizualizam eu si sugeram sa se mai filmeze si invers. Din pacate, nu pot sa particip si la partea de editare, cu toate ca mi-am mai exersat eu talentul in directia asta cu alte ocazii si a fost pe placul meu.

Imi place meseria de regizor, e combinatia perfecta de creativitate, organizare si poate putina autoritate (putin mai multa). Din pacate locuiesc intr-un oras unde nu exista neaparat o industrie a filmului astfel incat sa ma fi putut gandi vreodata serios la regie ca la o profesie. Deci ramane o experienta izolata, dar frumoasa si distractiva.

Se apropie momentul. Il astept cred ca de un an de zile cu nerabdare, iar acum ca se apropie sunt putin stresata, fac planuri peste planuri, caut mereu informatii noi. A mai ramas o luna. Iar apoi, in sfarsit imi voi lua telefon nou!

Batranul meu Nokia E51, cadou de la bunicu, excelent pe vremea lui (acum vreo 5 ani), nu mai face fata cerintelor mele din ce in ce mai pretentioase. Cand l-am luat, tot ce cautam la un telefon era sa imi pot downloada jocuri si sa aiba radio. Acum, nu mai folosesc nici una dintre cele doua functii… jocurile pentru ca n-am timp (sau chef, daca e sa fim sinceri), iar radio-ul functioneaza doar cu casti, care mi s-au stricat. Asadar, am ramas cu un telefon pe care doar vorbesc sau trimit mesaje (the horror). Si in ultima vreme a mai aparut si o problema care ma cam irita, si anume ca-l tine putin bateria.

Si deci cum ziceam, luna viitoare vreau un telefon nou. De data asta nevoile mele sunt altele. Mai exact, vreau sa stau pe net. Nu va pot povesti de cate mii de ori mi-am dorit sa pot naviga internetul de pe telefon, iar pe asta micu’ e cam dificil. Prin urmare, mi-ar cam fugi ochii dupa un smartphone. Si, cum ziceam, sa nu-i moara bateria de pe o zi pe alta.

Problema e ca vremurile s-au schimbat si eu am ramas in urma… daca inainte orice telefon functiona asemanator, cu smartphone-urile s-a schimbat povestea. Daca data trecuta stiam ca vreau un Nokia, de data asta stiu sigur ca nu vreau, ca imi da Windows-ul destule batai de cap pe calculator, nu am nevoie si sa imi dea si pe telefon. M-as indrepta mai degraba spre un Android. Cum ziceam, am cam ramas in urma, si nu stiu la ce anume sa ma uit, ce caut, ce e mai bun. In principiu o sa-mi iau noul telefon cu prelungire de abonament, deci probabil si ofertele Orange din acea perioada vor avea un mare cuvant de spus.

Va zic sincer ca nu-s omul care sa-si schimbe des telefonul, pana in prezent am avut fix 3: primul, un Alcatel OT-735 color care deja facea poze l-am luat la 18 ani! Varsta destul de inaintata. Apoi mi s-a pus pata rau de tot pe un Samsung 530 si al treilea e asta de acum. Deci noul meu telefon trebuie sa reziste timpului ca sa zic asa, adica sa ma tina inca 2-3 ani minim.

Si in alta ordine de idei, ma gandesc din ce in ce mai des sa ne luam un laptop (daca telefonul e ceva personal, laptopul e achizitie de "gospodarie"). Dar sunt la fel de naucita in ceea ce priveste caracteristicile, avand in vedere ca n-am avut niciodata laptop, iar actualul meu PC are cativa ani buni la activ, nu va pot zice fix cati pentru ca i-am tot schimbat componente. Oricum, daca v-as zice configuratia probabil as primi ceva oferta de la vreun muzeu.

Cum va puteti imagina, imi doresc un laptop bun (pentru ca da, ma joc, lucrez in photoshop si orice alta chestie penru care va puteti imagina ca as avea nevoie de o configuratie buna) si cu ecran mare. Si va zic din start ca io-s tare reticenta la laptopuri, deci trebuie sa fie bun.

Daca aveti sugestii pentru oricare din aceste variante, bineinteles, presupunand ca sunteti mai la curent cu evolutia tehnologiei in ultimii ani si vreti sa ma ajutati si pe mine sa-mi fac un upgrade, va rog sa nu va rusinati si sa-mi ziceti si mie spre ce sa ma indrept, dar mai ales DE CE?

Revin la tematica initiala a blogului pentru a face review unui produs, pe care recunosc, nu e chiar prima data cand il beau (e cam a treia), dar oricum toate-s recente. Si de data asta scriu intentionat pentru ca imi place si pentru ca a devenit rapid unul dintre favoritele mele. Si pentru ca asa cum nu stiam pana destul de recent despre existenta sa, ma gandesc ca or fi si altii in aceeasi situatie si poate vor sa descopere ceva nou in materie de bauturi. Non-alcoolice that is.

In gama True sunt 3 sortimente: True Ginger, True Energy si True Tonic. Va zic din prima ca eu nu ma inteleg nici cu energizantele, nici cu tonicul, asa ca nu m-a atras sa le incerc pe celelalte doua. Dar ghimbirul imi place, asa ca am zis ca nu strica sa gust. A fost o adevarata epifanie. Bine, adevarul este ca nu prea ma impiedic de suc de ghimbir la tot pasul, dar chiar mi-a impresionat, si mi-a parut rau cand s-a terminat. E foarte bun.

Ce imi ma place e ca bautura este 100% naturala, ca pentru acidifiere se foloseste suc de lamaie de exemplu (nu acid citric sau fosforic de sinteza), nu are coloranti (culoarea este data de siropul de zahar) si aroma e obtinuta exclusiv din surse naturale. Inclusiv carbogazificarea s-a facut cu CO2 natural, nu sintetic. (Am citit un pic eticheta pentru informatiile astea). Si am mai citit ca e ideal in combinatie cu whiskey-ului, dar nu am incercat, deci nu imi pot da cu parerea.

Aroma True Ginger-ului este de ghimbir si lamaie. Super buna. Adica a ajuns undeva prin top 3 preferatele mele all time bauturi non-alcoolice. Nu stiu daca si voi intampinati problema asta, dar sunt momente cand ies in oras si chiar n-am chef de alcool, simt asa ca nu mi-ar pica bine… si ma gandesc tot timpul ce as putea sa beau si de obicei nu-s multumita de nici o alegere. O buna bucata de vreme imi luam Dr. Pepper (era o mica traditie intre mine si Marian), pana intr-o zi cand i-am citit eticheta. Pana la momentul ala traiam cu impresia ca e ceva bautura din ierburi, dar nu are absolut NIMIC natural in el. De atunci nu imi mai pot lua.

Ma enerveaza sa-mi iau Cola sau Pepsi sau altele din gama, nu ca nu-mi plac ca bauturi, dar intotdeauna in baruri se vand la sticlutele alea minuscule de 250ml, ca le termini dintr-o sorbitura si apoi te intrebi "What’s next?". Mi-am mai incercat eu norocul cu cocktailuri non-alcoolice la suprapret, de multe ori m-am limitat la o limonda sau un ceai, dar IN SFARSIT am gasit si eu o bautura care sa fie buna la gust, naturala, la 330 ml si fara alcool.

Azi am ales vinul, o categorie de bauturi pe care am ocolit-o mult timp. Desi nu pot zice ca nu-mi placea vinul, mult timp nu l-am putut bea pentru ca imi dadea dureri de cap. Intre timp am inteles ca probabil nu stiam sa-l apreciez sau sa il beau corect. Odata cu pregatirile lui Marian pentru proba de sommelier de la Barmaniada, am inceput sa prind si eu din zbor informatii si cu timpul, a inceput sa-mi placa sa-l beau. Probabil nu e o problema chiar atat de comuna avand in vedere ca totusi sunt multi consumatori de vin, dar sunt sigura ca va vor ajuta sa-l apreciati mai bine cateva informatii in plus.

Pentru ca domeniul vinului este unul foarte complex, o sa structurez acest subiect in mai multe parti. Partea pe care ne vom concentra acum este legata de paharul corect de servire.

Originea sticlei este antica si destul de incerta. Unii spun ca ar fi fost descoperita de catre egipteni, altii ca acestia au invatat compozitia si metodele de fuziune de la prizonierii lor din Mesopotamia, Palestina si Siria. Fenicienii au raspandit arta sticlei in bazinul mediteranean si romanii au fost cei care au contribuit decisiv la dezvoltarea industriei. In Evul Mediu, cele mai bune tehnici de producere a sticlei se gaseau in Venetia. In 1291 fabricile de sticla au fost transferate pe insula Murano (de unde si sticla de Murano). In 1681 s-a descoperit ca adaugand oxid de plumb amestecului pentru fabricarea sticlei se obtine un material mai luminos si stralucitor: cristalul.

Pentru multa vreme s-au realizat pahare cu forme artistice, care erau foarte valoroase, dar care nu permiteau o degustare corecta din cauza formelor si reliefurilor.

Paharele cu suprafata neteda au inceput sa fie produse pe la jumatatea anilor 1900 si din acel moment industria paharelor s-a concentrat pe cercetarea formelor cat mai potrivite in vederea potentarii aromelor vinului.

Paharul de vin trebuie sa aiba in primul rand un picior lung, astfel incat sa nu tinem mana direct pe cupa. Caldura mainii ar incalzi vinul, plus ca mirosurile sau parfumurile de pe mana s-ar amesteca cu cele ale vinului. La fel ca in cazul whiskey-ului, este ideal ca paharul sa fie cat mai simplu si transparent, astfel incat sa se poata observa culoarea vinului.

Pentru fiecare tip de vin, exista un pahar potrivit. Vinurile albe ar trebui servite in pahare suple, cu forma de lalea si o usoara restrangere a marginii (pentru a mentine parfumurile).

Vinurile roze se servesc in pahare alungite si evazate.

Vinurile rosii se servesc in pahare cu o capacitate mai mare decat cele lalea si cu o forma mai rotunjita.

Vinurile rosii vechi se servesc in pahare cu o cupa foarte ampla, cu o ingustare a marginii si piciorul lung.

Vinurile spumante se servesc in pahare tip "flaut", care au o cupa inalta si ingusta ce mentine mai bine fenomenul de ridicare a bulelor gazoase.

 In urmatoarea parte va voi vorbi despre servirea corecta a vinului

P.S. Acum ca mi-am facut pofta ma duc sa "degust" o sticla de Pinot Noir.

De cand sunt mica am decretat primavara a fi anotimpul meu preferat. Sustin treaba asta in continuare, desi am ajuns sa descopar ca este de fapt cel mai dificil anotimp. Din doua motive principale: astenia si epidemia de raceala.

 De cum s-a schimbat temperatura, toti din jurul meu au inceput sa raceasca. La lucru, tusetele si stranuturile sunt deja muzica de fundal. Am fost in vizita la mama, era racita. Am venit acasa, Marian era racit. Era clar: urma sa racesc si eu. De obicei, in astfel de situatii imi accept resemnata soarta. Dar nu si de data asta! Anul asta, am hotarat sa lupt!

In casa, port tot timpul sosete si hanorac si in special sunt atenta sa nu umblu in picioarele goale. Nu stau niciodata cu parul ud. La lucru ma imbrac si gros si subtire, astfel incat sa nu imi fie cald sau frig, indiferent ce mediu prind (de exemplu, azi mi-am luat o rochita mai subtire, iar deasupra palton). In fiecare seara inainte de culcare beau un Modafen si apoi ma bag in pat si ma acopar bine. La job beau apa! (cunoscutii mei stiu ca asta nu e un obicei de-al meu) si acasa incerc pe cat posibil sa beau sucuri neacidulate. Adica chiar incerc sa ma hidratez. Ba chiar am inceput sa beau mai putina cafea. Zilele astea chiar am renuntat la masa de pranz la ciuguleli si am incercat sa mananc ceva mai "gatit" si care sa contina legume. Iar acasa am facut o supa de pui cu legume. Chiar nu vreau sa racesc! Nu e momentul potrivit, nici n-am chef de bolit, plus ca nici n-as avea timp.

Mizez oarecum pe faptul ca am eliminat din viata mea factorii majori de stres negativ si deci imunitatea mea face fata mai usor. Mai am un stres ca sa zic asa, dar il consider stres pozitiv si nu cred ca imi afecteaza in vreun fel sanatatea.

Astenia e o chestie mai dubioasa. Pe cat sunt de fericita cand vine primavara, pe atat de depresiva ajung la un moment dat pe parcursul ei. NU STIU DE CE! Nu am reusit niciodata sa inteleg exact motivul, de unde vine sau cum incepe si e mult mai greu sa te lupti cu un dusman necunoscut. La mine depresia se manifesta printr-o perioada de "n-am chef de nimic" si in mare parte irascibilitate. Totusi, e perioada cea mai buna pentru mine sa sar peste astenie anul asta, pentru ca sunt cam ocupata si n-am timp de ea Am inteles ca sportul, fructele si legumele ar fi cele mai recomandate pentru a preveni astenia si poate o sa incerc si varianta asta.

Sunt in sfarsit pregatita sa nu mai las primavara sa ma doboare. Sa fiu mai puternica decat un anotimp. Simt ca am toate sansele sa reusesc

Voi cum stati cu lupta impotriva racelii/asteniei?

Ieri a avut loc finala Barknology, si cum am promis, am revenit asupra subiectului ca sa va spun cum a fost. Cu atat mai mult cu cat n-am apucat sa vorbesc nici despre semifinala.

In primul rand, cea mai importanta observatie pe care am facut-o, a fost aceea ca mi s-au parut mult mai pregatiti concurentii decat in prima etapa. Desi la sferturile de finala n-am fost, judecand dupa celelalte 3 etape, a parut ca pregatirea asta a venit progresiv. Atat de progresiv, incat la finala s-au putut da raspunsuri corecte si la intrebari grele, cum ar fi cele legate de ani. N-am numarat, asa ca nu va pot spune cu siguranta, insa in finala au parut fi mai multe raspunsuri corecte decat gresite. O a doua observatie e ca nu s-a ales deloc categoria Barista.

Incaperea mie mi s-a parut arhiplina, chiar daca ma asteptam oarecum sa vina mai multa lume decat la celelalte etape, numarul oamenilor prezenti mi-a depasit orice asteptare. In rest, aceeasi atmosfera relaxata ca pana acum.

Concurentii au fost 4 si s-au "luptat" in 4 runde. Runda 1: Horea Coloji vs. Silviu Popa, Runda 2: Bodan Pop vs. Ionut Mihai Moldovan. Va zic sincer ca nu mai tin minte foarte multe amanunte legate de scor in aceste prime runde, tin minte doar ca Bogdan si Ionut au intrat in prelungiri. Oricum, castigatorii au fost Horea, respectiv Bogdan. In finala mica a castigat Silviu, iar in finala mare Horea, deci clasamentul final a aratat asa:

Locul 1: Horea Coloji

Locul 2: Bogdan Pop

Locul 3: Silviu Popa

Mentiune: Ionut Mihai Moldovan

Competitia in sine mi s-a parut reusita, a fost o prima editie foarte interesanta si chiar sunt curioasa ce mai urmeaza.

Si pentru ca nu stiam foarte multe despre castigator, decat faptul ca e din Oradea, i-am luat lui Horea un mini-interviu

1. Cand si cum ai auzit de Barknology si de ce ai decis sa participi?

H: In urma cu 3 luni am primit un email de la Sergiu Biris,in care am avut onoarea de a fi invitat la eveniment. Nu am ezitat nici o secunda si m-am inscris. Pe langa ca auzisem de pe internet de Bartender Mastermind,o competitie asemanatoare, bartendingul in Oradea nu este luat deloc in serios si astfel participand la aceasta competitie am avut privilegiul de a interactiona cu adevarati profesionisti,pe o piata mult mai educata.

2. Cum te-ai pregatit pentru competitie?

H: Nu pot spune ca m-am pregatit pentru competitie,deoarece majoritatea cunostintelor le-am acumulat pe parcursul anilor, invatand, din pura pasiune, chiar daca la locul de munca nu foloseam informatiile respective. In schimb recunosc ca inainte de fiecare etapa faceam o mica "recapitulare", adaugand orice informatii noi, de pe parcursul competitiei.

3. Ce impresie a lasat asupra ta concursul? (puncte pozitive si negative)

H: Castigarea concursului BarKnology inseamna foarte mult pentru mine, atat premiul in sine, dar mai ales experienta si cunostintele noi dobandite in cadrul competitiei si din discutiile cu "noii mei colegi". Pana la urma toate articolele, datele si filosofiile plicticoase si-au avut rostul, deoarece important este ce ai la "mansarda", ca pe urma sa poti pune in practica in spatele barului, fiind astfel un adevarat profesionist. Singura problema pentru mine si prietenii mei,care m-au sustinut la fiecare etapa, a fost perioada un pic cam mare de desfasurare a competitiei. Mai ales ca vineri si sambata lucrez, duminica eram pe drum spre Cluj, iar noaptea inapoi acasa. Dar a meritat.

4. De cand timp lucrezi ca barman si de cat timp ai inceput sa participi la concursuri de bartending?

H:  Lucrez in bar de vreo 5-6 ani, cu unele pauze, dar din pacate acesta este prima competitie la care particip, deoarece bartendingul nu este sustinut la noi si nici nu am mai avut ocazia de a fi invitat la astfel de evenimente. Dar acum ca am inceput cu siguranta voi incerca sa particip la cat mai multe si sa evoluez.

5. Ce ramura a bartendingului te intereseaza cel mai mult si de ce?

H: Cu siguranta ramura din bartending preferata este mixologia. Mi se pare ceea mai complexa, grea si cu milioane de posibilitati de a te "juca" cu paleta gustativa a clientilor. Mai ales ca in ziua de azi mixologii au dezvoltat un stil propriu si original de "flair", care se bazeaza pe comportament, mimica, miscari si originalitate. Incet incet am inceput sa practic si eu mixologia moleculara si cea multi-senzoriala, la care zilnic descopar cate ceva nou si foarte interesant. Nu ai cum sa te saturi sau sa spui ca stii prea mult, dar bineinteles asta nu inseamna ca restul ramurilor nu ma intereseaza!

Paul Anka – ”You are my destiny”

Eram pe clasa a 5-a cand am auzit-o prima data. Nu stiam atunci, dar e o piesa din ’58. Dansam singura in camera pe ea si imi facusem si o coregrafie (ceva in stil balet). O puneam pe repeat, la modul in care imi permitea o caseta audio (adica o derulam). Nu stiu cum de mi-am adus aminte de ea, am cautat-o pe youtube si acum iar imi vine sa o ascult non-stop. Nu stiu ce anume din piesa asta are un asemenea efect.

Oh Carol – Neil Sedaka

Daca m-ati vedea cum jubilez cand gasesc cate o piesa )) Si imi amintesc perfect toate versurile, desi n-am mai auzit piesele asta de ceva vreme. Piesa asta e de pe aceeasi caseta cu Paul Anka, deci cam impart aceleasi amintiri. Mai este o piesa cunoscuta care se numeste Oh Carol, parca Smokie o canta… a nu se confunda.

Phil Collins & Genesis – I Can’t Dance

Amuzant cum in ordine cronologica piesa asta vine dupa cele doua, dar in cronologia vietii mele e inainte. De piesa asta mi-am amintit pentru ca am auzit-o azi la radio si sigur pe asta o stiti. Mie chiar imi place Phil Collins, adica asa, mult de tot. Ma intreb de ce nu l-am mai auzit cantand de ceva vreme.

Aretha Franklin (You Make Me Feel Like A) Natural Woman

Imi place foarte mult Aretha Franklin. Nu mai tin minte exact momentul cand am inceput sa o ascult, stiu ca doar de cativa ani am inceput sa fiu constienta de numele care e in spatele pieselor pe care le ascultam.

R.E.M. – Everybody Hurts

Losing my religion e una dintre piesele mele preferate all time. Dar am zis sa nu o pun chiar pe aia, ca e ultra ascultata, si nu aveti nevoie de blogul meu sa va amintiti de ea. Oricum, si asta e speciala in felul ei. Tot "tanara" eram cand am auzit-o prima data, dar de data asta ii tin minte videoclipul.

OSCAR BENTON – Different dreams

Ca sa ne revenim putin dupa piesa trista dinainte, pentru ca vreau sa inchei intr-o dispozitie pozitiva. Piesa asta imi aminteste de o calatorie la mare cu masina… aveam o caseta audio pe care erau inregistrate 2 piese. Pe o partea asta, pe cealalta Celine Dion – It’s all coming back to me. 12 ore cat a tinut drumul n-am auzit decat astea doua piese. Multa vreme insa n-am stiut cum sa-i zic la piesa decat "Bui bui bui" )))))

Sper ca am reusit sa mai inveselesc pe cineva, pentru ca eu am intrat in weekend foarte bine dispusa dupa piesele astea.

Voi ce muzica ascultati cand erati mici?